Ultimele evenimente de pe pământ
Studiul 12, Trimestrul 2, 15-21 Iunie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 15 Iunie
Text de memorat:
“Buy the truth, and sell it not; also wisdom, and instruction, and understanding. KJV — Proverbs 23:23
Când furtuna se apropie, o mare grupă de credincioși care au mărturisit credința în solia îngerului al treilea, dar care n-au fost sfințiți prin ascultare de adevăr își vor părăsi poziția și vor trece în rândurile împotrivitorilor. Unindu-se cu lumea și împărtășindu-se de spiritul ei, au ajuns să vadă lucrurile aproape în aceeași lumină; și când ajung la încercare, ei sunt pregătiți să aleagă partea ușoară, populară. Bărbați de talent și cu aspect plăcut, care odinioară se bucuraseră în adevăr, își folosesc puterile pentru a amăgi și a rătăci suflete. Ei devin vrăjmașii cei mai aprigi ai fraților lor de mai înainte. Când păzitorii Sabatului sunt aduși înaintea tribunalelor pentru a da socoteală de credința lor, acești apostaziați sunt agenții cei mai eficienți ai lui Satana de a-i prezenta într-o lumină falsă și a-i acuza și, prin declarații mincinoase și bănuieli, de a-i incita pe conducători împotriva lor. TV 608.2
În vremea aceasta de persecuție, credința slujitorilor Domnului va fi pusă la încercare. Ei au dat avertizarea cu credincioșie privind numai la Dumnezeu și la Cuvântul Său. Duhul lui Dumnezeu care le-a mișcat inimile i-a determinat să vorbească. Animați de un zel sfânt și cu un puternic impuls divin, au pornit la îndeplinirea datoriilor lor fără să calculeze la rece urmările rostirii în fața oamenilor a cuvântului pe care Dumnezeu li-l dăduse. Ei n-au ținut seama de interesele pământești, nici n-au căutat să-și păstreze bunul nume sau viața. Cu toate acestea, atunci când furtuna împotrivirii și a apăsării se năpustește peste ei, unii, copleșiți de descurajare, vor fi gata să exclame: “Dacă am fi prevăzut urmările cuvintelor noastre, am fi stat liniștiți!” Ei sunt aruncați în greutăți. Satana îi asaltează cu ispite teribile. Lucrarea pe care și-au asumat-o pare peste puterile lor de a fi adusă la îndeplinire. Sunt amenințați cu distrugerea. Entuziasmul care îi mânase s-a dus; cu toate acestea, nu se pot întoarce. Atunci, simțindu-și deznădejdea grozavă, aleargă la Cel Atotputernic după întărire. Ei își amintesc că acele cuvinte pe care le rostiseră nu fuseseră ale lor, ci ale Aceluia care le încredințase avertizarea. Dumnezeu a pus adevărul în inimile lor, iar ei n-au putut să nu-l vestească. TV 608.3
Duminică, 16 Iunie
Loiali lui Dumnezeu și Cuvântului Său
Citește Proverbele 23:23; Ioan 8:32 și Ioan 17:17. Care este tema comună a acestor versete?
Ioan 14: 6 - „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Din aceasta vedem că Isus este singura cale către Împărăție. Apoi, ideea că există mai multe căi spre Împărăție, în timp ce există doar una spre Isus și că toate duc la Împărăția veșnică, este doar un „susur de minciună” pe care inimile neconvertite le place să o asculte. Aceștia sunt cei care se furișează pe lângă portarul care este la „Ușă”, aceștia știu că faptele lor nu pot fi cercetate.
Dacă trebuie să avem un loc în Împărăție, nu trebuie să fim niciodată ca ei. Trebuie să cunoaștem ce este mai rău în cazul nostru. Nu trebuie să spunem niciodată că, dacă „acesta sau acela” ajunge acolo, vom ajunge și noi. S-ar putea să fie adevărat că, dacă „acesta sau acela” ar ajunge acolo, noi deasemenea am putea ajunge, dar „acesta sau acela” nu vor ajunge acolo. Prin urmare, nu trebuie să fim neînțelepți luând pe „acesta sau acela” ca exemplul nostru. Trebuie să-L urmăm pe Domnul în Adevărul Său, Adevărul care ne face slobozi.
Întrucât nu există decât o singură cale adevărată și o singură ușă, și cum toți creștinii nu văd la fel și nu umblă împreună, s-ar putea ca toți să greșim? Mergând toți într-o direcție greșită? - Nu, asta nu ar putea fi niciodată atâta timp cât Domnul nu a părăsit pământul. Într-adevăr nu, căci El trebuie să aibă un popor la care să-i încredințeze Adevărul și prin care să-i salveze pe cei care aleg să meargă pe calea Lui...
Citește 2 Petru 1:16-21. Ce asigurare ne dă apostolul cu privire la profeție? Ce ilustrație folosește pentru a ne arăta importanța Cuvântului profetic?
2 Petru 1:19, 20: „Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură”.
Aici ni se spune că o proorocie, o viziune, este testul prin care se judecă un presupus Adevăr biblic; adică, dacă acel lucru nu este în profeție, dacă nu se găsește nicio viziune despre el în scrierile profeților, atunci, nu este niciun adevăr în el. Da, viziunile profeților trebuie să fie viziunile noastre dacă vrem să nu pierim. Totuși, el spune că proorocia nu se interpretează singură, așa cum nu s-au interpretat viziunile lui Nebucadnețar și Faraon, că înțelepții din orice popor nu sunt capabili de a interpreta profețiile ascunse ale lui Dumnezeu. De ce?
2 Petru 1:21: „Căci nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”.
Acesta este motivul pentru care o profeție nu se interpretează singură, nu fără Duhul care a dictat profețiile oamenilor sfinți din vechime. Atunci profețiile nu sunt interpretate prin voia oamenilor, ci prin Duhul Adevărului, „Duhul proorociei”, același Duh care a dictat profețiile.
Luni, 17 Iunie
Sigilați pentru cer
Ce elemente ale unui sigiliu se găsesc în porunca Sabatului, din Exodul 20:8-11?
Semnul sau sigiliul lui Dumnezeu este descoperit în ținerea Sabatului zilei a șaptea, monumentul Domnului în amintirea creațiunii. “Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: ‘Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.’” (Exod 31, 12.13.) Aici, Sabatul este prezentat clar ca un semn între Dumnezeu și poporul Său. 8M 117.1
Semnul fiarei este opusul acestuia — ținerea zilei întâi a săptămânii. Semnul acesta îi deosebește pe aceia care recunosc supremația autorității papale, de aceia care recunosc doar autoritatea lui Dumnezeu. 8M 117.2
Compară Apocalipsa 7:1-3; 14:1 cu Apocalipsa 13:16,17. Unde se aplică sigiliul lui Dumnezeu și semnul fiarei? Cum justifici diferența?
"Care este pecetea Dumnezeului celui viu, care este pusă pe fruntea poporului Său? Este un semn pe care îngerii, dar nu și ochii oamenilor, îl pot citi; pentru că îngerul nimicitor trebuie să vadă acest semn al răscumpărării (Scrisoarea 126, 1898). 4BC 1161.4
"Îngerul cu călimara de cerneală al scriitorului trebuie să pună un semn pe frunțile tuturor celor care sunt separați de păcat și de păcătoși, iar îngerul nimicitor îl urmează pe acest înger (Scrisoarea 12, 1886). 4BC 1161.5
"De îndată ce poporul lui Dumnezeu este pecetluit în fruntea lor - nu este vorba de vreun sigiliu sau semn care poate fi văzut, ci de o consolidare în adevăr, atât intelectual, cât și spiritual, astfel încât să nu poată fi mișcat -, de îndată ce poporul lui Dumnezeu este pecetluit și pregătit pentru zguduire, aceasta va veni. Într-adevăr, a început deja; judecățile lui Dumnezeu sunt acum asupra țării, pentru a ne avertiza, ca să știm ce va urma (Manuscris 173, 1902)." 4BC 1161.6
Ce este pecetea lui Dumnezeu pe frunțile celor 144000 (Apocalipsa 7: 3)? Este Sabatul pecetea sau altceva?
Fiind pecetluiți în Hristos „cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit”, după ce ați „auzit cuvântul adevărului” (Efeseni 1:13; 4:30), sfinții sunt prin urmare sigilați de Adevărul Prezent - adevărul propovăduit în propria zi.
„Pecetea Dumnezeului celui viu”, Adevărul, prin care cei 144000 sunt sigilați (Apocalipsa 7: 2), este o pecete specială, fiind același cu „semnul” din Ezechiel 9. (Vezi Mărturii Pentru Predicatori, pag. 445; Mărturii, Vol. 3, pag. 267; Mărturii, vol.5, p. 211). Ea cere să suspinăm și să strigăm pentru urâciunile care contaminează și care profanează atât Sabatul, cât și casa lui Dumnezeu, în special împotriva vânzării literaturii și a face planuri pentru anumite scopuri în timpul serviciilor din Sabat. Și cum sfinții au pecetea sau semnul pe frunțile lor, îngerii vor trece peste ei și nu-i vor ucide. Este echivalentul sângelui de pe ușiorii ușii în noaptea Paștelui din Egipt. Îngerul va pune o pecete pe frunțile tuturor celor care suspină pentru păcatele lor și pentru păcatele din casa lui Dumnezeu, arătând astfel fidelitatea față de Adevăr. Apoi, îngerii distrugători continuă, pentru a ucide complet atât bătrânii cât și tinerii care nu au reușit să primească pecetea. (Vezi Mărturii, Vol.5, pag. 505.)
Deci, sigiliu anterior califică pe cel care îl primește să se ridice din morți la învierea celor drepți, în timp ce acesta din urmă permite ca cel care suspină și strigă să scape de moarte și pentru să trăiască pentru totdeauna cu Dumnezeu.
Marți, 18 Iunie
Cui ne închinăm?
Citește Apocalipsa 13:13-17. Care sunt pedepsele aplicate celor care nu primesc semnul fiarei?
În contrast cu aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus, îngerul al treilea arată către o altă categorie, împotriva rătăcirilor cărora este vestită o avertizare solemnă și înfricoșată: “Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu”. (Apocalipsa 14, 9.10.) O interpretare corectă a simbolurilor folosite este necesară pentru înțelegerea acestei solii. Ce este reprezentat prin fiară, prin chip, prin semn? TV 438.2
Fiara cu două coarne “va face (va porunci) ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, dacă nu are semnul sau numele fiarei, sau numărul numelui ei”. (Apocalipsa 13, 16.17.) Avertizarea îngerului al treilea este: “Dacă se închină cineva fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea din vinul neamestecat al mâniei lui Dumnezeu”. “Fiara” menționată în această solie, a cărei închinare este impusă de fiara cu două coarne, este prima, sau fiara care seamănă cu leopardul, din Apocalipsa capitolul 13 — papalitatea. “Chipul fiarei” reprezintă acea formă a protestantismului decăzut, care se va dezvolta atunci când bisericile protestante vor căuta ajutorul puterii civile pentru impunerea dogmelor lor. “Semnul fiarei” rămâne să fie definit în viitor. TV 445.2
După avertizarea împotriva închinării la fiară și la chipul ei, profeția spune: “Aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Deoarece aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu sunt puși în felul acesta în contrast cu aceia care se închină fiarei și chipului ei și primesc semnul ei, urmează ca păzirea Legii lui Dumnezeu, pe de o parte, și călcarea ei, pe de altă parte, să facă deosebirea dintre închinătorii lui Dumnezeu și închinătorii fiarei. TV 445.3
Aici vedem că această unificare a lumii, generată pentru a aduce pace și armonie în haosul prezent, va aduce un timp de strâmtorare și mai mare. De ce? Deoarece deși fiara poate aduce Comunismul și Capitalismul la înțelegere reciprocă și poate face să se închine icoanei fiarei, totuși cei a căror nume sunt scrise în Cartea Vieții Mielului nu se vor supune. Din aceasta vedem că întreg planul este condus de o putere supranaturală a cărei scop este de a boicota poporul lui Dumnezeu. Totuși ei vor fi eliberați.
Când se dă decretul de către fiară ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde și să fie omorâți pentru că nu se conformează, atunci doar Dumnezeu poate să-Și protejeze poporul, poporul al căror nume sunt scrise în „Carte”.
Când acest lucru se va întâmpla, care nu este prea departe în viitor, atunci cei ai căror nume sunt scrise în „Cartea Vieții” vor fi eliberați, dar toți ceilalți vor fi primit semnul fiarei. Nu va fi teren de mijloc sau clasă de mijloc.
Miercuri, 19 Iunie
Ploaia timpurie și ploaia târzie
Citește Ioel 2:21-24 și Faptele apostolilor 2:1-4,41-47. Ce profeție s-a împlinit în primul secol? Care a fost impactul acesteia?
În timpul perioadei patriarhale, influența Duhului Sfânt fusese deseori descoperită în chip vădit, însă niciodată în plinătatea ei. Acum, ascultând de cuvântul Mântuitorului, ucenicii au înălțat rugăciuni fierbinți pentru acest dar și, în cer, Domnul Hristos a adăugat și mijlocirea Sa. El a cerut darul Duhului, ca să-l poată revărsa asupra poporului Său. FA 37.3
‘În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.’ FA 37.4
Duhul Sfânt a venit cu o așa plinătate asupra ucenicilor care așteptau și se rugau, încât a cuprins fiecare inimă. Cel Infinit S-a manifestat cu putere în biserica Sa. Era ca și cum de veacuri această putere fusese zăvorâtă și acum cerul se bucura, putând să reverse asupra bisericii bogățiile harului Duhului Sfânt. Și, sub influența Duhului Sfânt, cuvintele de căință și mărturisire se amestecau cu imnuri de laudă pentru păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulțumire și se profetiza. Cerul întreg s-a coborât să privească și să adore înțelepciunea fără de egal și de necuprins a iubirii. Cuprinși de uimire, apostolii au exclamat: ‘Iată, aceasta este iubire’. Ei au devenit conștienți de darul ce le-a fost dat. Și care a fost urmarea? Sabia Duhului, proaspăt ascuțită cu putere și scăldată în fulgerele cerului, și-a croit drum prin necredință. Mii au fost convertiți într-o zi. FA 38.1
Citește Zaharia 4:6; 10:1; Osea 6:3 și Iacov 5:7,8. Cum se va încheia lucrarea lui Dumnezeu pe pământ?
În domeniul natural, ploaia timpurie face sămânța să germineze și ploaia târzie aduce spicul la o dezvoltare completă. La fel, în domeniul spiritual „ploaia timpurie„ trebuie să denote un mesaj trimis de cer pentru a face să germineze sămânța spirituală și „ploaia târzie” un mesaj care vine după aceea, pentru a face să se coacă grâul pentru secerișul spiritual. Aducând astfel pe cel care o primește la deplină maturitate a neprihănirii, ploaia timpurie și târzie reprezintă doi învățători ai neprihănirii. Prin urmare, în aplicarea lor completă, cele două ploi nu sunt doar revărsarea primului adevăr pre-cinzecime, învățăturile lui Hristos în ziua Sa, tipul, ci de asemenea sunt revărsarea inițială a ultimului adevăr pre-cinzecime, Adevărul crescând din zilele noastre, antitipul. Mai întâi trebuie să existe o revelare a adevărului cinzecimii înainte să poată fi dar adevărul cinzecimii pentru a fi vestit: „După aceea, (după ploaia timpurie și târzie)”, spune cel Atotputernic, „voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri vor visa visuri, și tinerii voștri vor avea vedenii.” Ioel 2: 28.
Prin urmare, aceste două manifestări ale Duhului Sfânt se vede că sunt inseparabile. Prima pregătește un popor învățându-l în neprihănire; cea de-a doua îl maturizează pe deplin și îl îmbracă cu putere pentru a vesti adevărul în neprihănire. În consecință, în prima faza a lucrării se dă un „învățător al neprihănirii” care antrenează o armată de sub-profesori ai neprihănirii pentru a pregăti ce-a de a doua fază.
Fiindcă a trebuit să existe o revelare a Adevărului în zilele apostolilor, în zilele sorei White și în zilele noastre, Hristos Lumina Lumii este corectă în a spune în vremea aceea (când a fost scris), că ploaia timpurie a fost „ploaia” de adevăr din zilele apostolilor. Dar după cum astăzi ploaia timpurie nu este doar adevărul din zilele apostolilor ci de asemenea aceea din zilele sorei White, Toiagul are dreptate când spune că scrierile sorei White constituie „ploaia timpurie” astăzi și că ploaia târzie după cum arată Ioel, se aplică în mod direct la ultima solie – solia de astăzi (Ioel 2: 23). Doar astfel, (ploaia timpurie fiind scrierile sorei White și „ploaia târzie” fiindToiagul) poate ploaia timpurie și târzie să cadă în același timp conform cerințelor din Ioel 2: 23. Și puterea Duhului, fiind după ploaia timpurie și târzie, prin urmare, este încă în viitor.
Zah. 10: 1 – „ Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă trimite o ploaie îmbelșugată pentru toată verdeața de pe câmp.”
Acest limbaj figurativ, știți, nu este utilizat în mod promiscu de Inspirație, termenul „ploaia târzie”, trebuie să aibă semnificația sa specială și precisă. Inspirația a ales să folosească termenul „ploaie”, pentru că ploaia face ca lucrurile să crească și să aducă recoltă abundentă. Termenul „târzie” denumește ultima ploaie dinainte de seceriș, ploaia care finalizează maturitatea și care mărește bobul.
Prin urmare, ploaia târzie a Adevărului este, ultima, cea care pregătește poporul lui Dumnezeu pentru seceriș, pentrucă în vremea în care Dumnezeu separă grâul de neghină (Mat. 13:30), fecioarele înțelepte de cele neînțelepte (Mat. 25: 1-12), peștii buni de cei răi (Mat. 13:47, 48), și oile de capre (Mat. 25:32, 33). Pe scurt, secerișul este ziua curățării, ziua Judecății, antitipica. Ziua ispășirii, ziua în care păcătoșii sunt tăiați. Această ploaie târzie spirituală este, prin urmare, pentru a face bisericii doar ceea ce ploaia târzie naturală face pe câmp. Fără această ploaie târzie sfinții nu se pot dezvolta pentru grânarul ceresc, și nici neghina pentru foc. Prin „ploaia târzie”, este ilustrată ultima ploaie de Adevăr. Și, de asemenea, această ultimă porțiune a Adevărului trebuie să vină atât de abundent la fiecare membru al bisericii care trăiește chiar înainte de perioada secerișului, așa cum ploaia ajunge la fiecare iarbă din câmp. De îndată ce această atingere finală de dezvoltare este realizată, secera va fi pusă în prețiosul grâu aurit, dar să ne amintim că nu este lăsat în câmp pentru a putrezi, este pus în „grânar” (Împărăția), în timp ce neghina este arsă, așa spune Domnul (Mat. 13:30). Ce simbolizează „ploaia târzie”? Este adevărul care face minuni, sau este puterea care face minuni? - Profetul Joel explică că puterea de a face minuni vine după cele două, „ploaia timpurie, și ploaia târzie”, el spune:
„După aceea (după ploaia timpurie și târzie; Ioel 2:23.) voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa vise, și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.” Ioel 2:28, 29.
În mod clar atunci, „ploaia târzie” este Adevărul care face minuni, care îi determină pe sfinți să se maturizeze pentru secerișul în care cei 144.000 sunt cel dintâi rod (Apocalipsa 14: 4). Apoi, pentru a aduna rapid cel de-al doilea rod, Dumnezeu își revarsă Duhul peste fiecare sfânt din cel dintâi rod, (pe „fiecare iarbă”) bătrân sau tânăr, băiat sau fată - nu peste unul aici și altul acolo.
Joi, 20 Iunie
Marea strigare
Citește Apocalipsa 18:1-4; Habacuc 2:14 și Matei 24:14. Cum se va încheia lucrarea lui Dumnezeu pe pământ?
Am văzut îngeri grăbindu-se încoace și încolo în cer, coborând către pământ și urcând apoi iarăși la cer, pregătindu-se pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi, am văzut un alt înger puternic, însărcinat să coboare pe pământ, să-și unească glasul cu al celui de-al treilea înger și să dea putere și energie soliei sale. Slavă și o mare putere au fost date îngerului și, când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l însoțea pe acest înger pătrundea pretutindeni, în timp ce el striga cu o voce puternică: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.” Solia căderii Babilonului, așa cum a fost dată de cel de-al doilea înger, este repetată, cu menționarea în plus a stricăciunilor care au intrat în biserici din 1844. Lucrarea acestui înger vine chiar la timp pentru a se alătura ultimei mari lucrări a soliei celui de-al treilea înger, în timp ce se transformă într-o mare strigare. Iar cei din poporul lui Dumnezeu sunt astfel pregătiți să rămână în picioare în ceasul ispitei, pe care urmează să o înfrunte în curând. Am văzut o lumină puternică asupra lor, iar ei s-au unit pentru a vesti fără frică solia celui de-al treilea înger. ST 277.1
Au fost trimiși îngeri în ajutorul puternicului înger din cer și am auzit voci care păreau să se audă pretutindeni: “Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.” Această solie părea să fie un adaos la cea de-a treia solie, alăturându-i-se așa cum strigătul de la miezul nopții se alăturase soliei celui de-al doilea înger în 1844. Slava lui Dumnezeu era asupra sfinților răbdători, așteptători, iar ei au dat fără teamă ultima avertizare solemnă, vestind căderea Babilonului și chemându-i pe cei care aparțineau poporului lui Dumnezeu să iasă afară din el pentru a scăpa de sfârșitul lui înfricoșător. ST 277.2
Noi trebuie să dăm la o parte planurile noastre strâmte și egoiste, amintindu-ne că avem o lucrare de cea mai mare amploare și de cea mai înaltă importanță. Făcând lucrarea aceasta, noi trebuie să facem să răsune solia îngerului întâi, al doilea și al treilea, fiind pregătiți în felul acesta pentru venirea celuilalt înger din cer, care urmează să lumineze pământul cu slava lui. 6M 406.5
Îngerul care se unește în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobișnuită. Mișcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima solie îngerească a fost dusă la toate stațiunile misionare din lume, iar în câteva țări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo țară de la Reforma secolului XVI; dar acestea urmează să fie depășite de mișcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea. TV 611.1
Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii... TV 611.2
Despre cetatea Babilon, la vremea când s-a scos în evidență în această profeție, s-a spus: “Păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns până la cer; și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirea ei”. (Apocalipsa 18, 5.) Ea a umplut măsura nelegiuirii ei și distrugerea este gata să cadă peste ea. Dar Dumnezeu are încă un popor în Babilon și, înainte de căderea judecăților Sale, acești credincioși trebuie să fie chemați afară din ea, ca să nu ia parte la păcatele ei și să nu “primească urgiile ei”. De aici mișcarea simbolizată printr-un înger coborând din cer, luminând pământul cu slava lui și strigând cu un glas puternic, făcând cunoscute păcatele Babilonului. În legătură cu solia lui se aude chemarea: “Ieșiți dintrânsa, poporul Meu”. Aceste înștiințări, unite cu solia îngerului al treilea, constituie avertizarea finală, care va fi dată locuitorilor pământului. TV 604.1
Vineri, 21 Iunie
Studiu Suplimentar
Despre Babilon se spune că este “mama desfrânatelor”. Prin fiicele ei sunt simbolizate bisericile care țin învățătura și tradițiile ei și urmează exemplul ei de sacrificare a adevărului și a aprobării lui Dumnezeu, pentru a stabili o alianță nelegiuită cu lumea. Solia din Apocalipsa capitolul 14, care anunță căderea Babilonului, trebuie să se aplice grupărilor religioase care odinioară au fost curate, dar care s-au stricat. Și întrucât această solie urmează după avertizarea cu privire la judecată, ea trebuie să fie vestită în zilele din urmă, de aceea ea nu se poate referi numai la biserica Romei, deoarece această biserică a fost într-o stare decăzută timp de multe veacuri. Mai mult decât atât, în capitolul optsprezece din Apocalipsa poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din Babilon. Conform acestui text, mulți oameni din poporul lui Dumnezeu, se găsesc încă în Babilon. Dar în care grupări religioase se găsește acum cea mai mare parte dintre urmașii lui Hristos? Fără îndoială, în diferitele biserici care mărturisesc credința protestantă. La data apariției lor, aceste biserici au luat o poziție nobilă pentru Dumnezeu și pentru adevăr, iar binecuvântarea Lui a fost cu ele. Chiar și lumea necredincioasă a fost constrânsă să recunoască rezultatele binefăcătoare care au urmat după primirea principiilor Evangheliei. În cuvintele proorocului către Israel se spune: “Ți s-a dus vestea printre neamuri pentru frumusețea ta; căci erai desăvârșită de tot datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul Dumnezeu”. Dar ele au decăzut din cauza aceleiași dorințe care a constituit blestemul și ruina lui Israel — dorința de a imita practicile și căutarea prieteniei celor necredincioși. “Te-ai încrezut în frumusețea ta și ai curvit la adăpostul numelui tău cel mare.” (Ezechiel 16, 14.15.) TV 382.3