Spiritismul demascat
Studiul 10, Trimestrul 2, 1-7 Iunie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 1Iunie
Text de memorat:
Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţalui Dumnezeu, Se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morțiîn Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei înnori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vomfi totdeauna cu Domnul. — 1Tesaloniceni 4:16, 17
Prin spiritism, mulți bolnavi, mulți dintre cei rămași singuri, dintre cei curioși intră în legătură cu spiritele rele. Toți cei care se avântă să facă lucrul acesta se găsesc pe un teren primejdios. Cuvântul adevărului amintește cum îi privește Dumnezeu. În vremurile trecute, El a rostit o aspră osândă asupra unui împărat care trimisese să i se aducă sfat din partea unui oracol păgân: “Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ce vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea așa vorbește Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’. (2 Împărați 1, 3.4.) FA 290.1
Vracii din vremurile păgâne își au corespondentul lor în mediumurile spiritiste, cei cu vedenii și ghicitorii de azi. Glasurile mistice care au vorbit la Endor și la Efes încă mai rătăcesc și acum pe fiii oamenilor, prin cuvintele lor mincinoase. Dacă vălul ar putea fi dat la o parte dinaintea ochilor noștri, am vedea cum îngerii cei răi folosesc toată dibăcia lor spre a amăgi și nimici. Acolo unde este la lucru o influență care caută să-i facă pe oameni să-L uite pe Dumnezeu, acolo Satana își exercită puterea sa vrăjitorească. Când oamenii se supun influenței sale, mai înainte ca ei să-și fi dat seama, mintea le este adusă în rătăcire și sufletul mânjit. Mustrarea adresată de apostol bisericii din Efes trebuie să fie luată în seamă și de poporul lui Dumnezeu de astăzi: ‘Nu luați parte deloc la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osândiți-le’. (Efeseni 5, 11.) FA 290.2
Duminică, 2 Iunie
Consecințele fatale ale spiritismului
Citește Matei 10:28. Ce ar trebui să ne spună acest verset despre presupusa nemurire a sufletului?
Cei credincioși față de Dumnezeu n-au motiv să se teamă de puterea oamenilor, nici de vrăjmășia lui Satana. În Hristos, viața lor veșnică este asigurată. Singura lor teamă să fie să nu părăsească adevărul, trădând astfel încrederea cu care i-a onorat Dumnezeu. HLL 356.1
Nicăieri în Sfintele Scripturi nu se găsește declarația că cei neprihăniți își primesc răsplata sau cei nelegiuiți își primesc pedeapsa la moarte. Patriarhii și profeții nu ne-au dat o astfel de asigurare. Hristos și apostolii n-au făcut nici o aluzie la aceasta. Biblia învață lămurit că cei morți nu merg îndată la ceruri. Ei sunt descriși ca dormind până la înviere. (1 Tesaloniceni 4, 14; Iov 14, 10-12.) Chiar în ziua când funia de argint se rupe, iar vasul de aur se sfărâmă (Eclesiastul 12, 6), pier și gândurile omului. Aceia care coboară în mormânt stau în tăcere. Ei nu mai știu nimic din ceea ce se face sub soare. (Iov 14, 21.) Ce binecuvântată odihnă pentru neprihănitul obosit! Fie timpul lung sau scurt, pentru ei nu este decât o clipă. Ei dorm și sunt treziți de trâmbița lui Dumnezeu la o nemurire glorioasă. “Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii.... Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: ‘Moartea a fost înghițită de biruință’”. (1 Corinteni 15, 52-54.) Când sunt chemați din somnul lor adânc, încep să gândească exact de acolo de unde au încetat. Ultimul simțământ a fost boldul morții; ultimul gând a fost acela al căderii sub puterea mormântului. Când se ridică din mormânt, primul lor gând se va prinde de strigătul biruitor: “Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (Versetul 55.) TV 550.1
Citește Eclesiastul 9:5; Iov 7:7-9 și Isaia 8:19,20. Ce te învață aceste pasaje biblice despre moarte și comunicarea cu morții?
Dacă oamenii ar fi fost gata să primească adevărul, atât de clar arătat în Scripturi, cu privire la natura omului și starea lui în moarte, ar vedea în pretențiile și în manifestările spiritismului puterea lucrării lui Satana, semne și minuni mincinoase. Dar, în loc să renunțe la libertatea atât de plăcută inimii firești și să părăsească păcatele pe care le iubesc, mulțimile își închid ochii față de lumină, merg drept înainte, fără să țină seama de avertizări, în timp ce Satana își plimbă cursele împrejurul lor, iar ei devin prada lui, “pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună”. (2 Tesaloniceni 2, 10.11.) TV 559.1
Luni, 3 Iunie
Moartea, în Vechiul Testament
Citește Psalmii 6:5; 115:17; 1 Imparati 2:10; 11:43; 14:20. Ce ne învață aceste versete despre starea celor morți?
Ce spun Scripturile cu privire la aceste lucruri? David declară că omul nu este conștient în starea de moarte: “suflarea lor trece. Se întorc în pământ, și în aceeași zi le pier și planurile lor”. (Psalmii 146, 4.) Solomon dă aceeași mărturie: “Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” (Eclesiastul 9, 5.6.10.) TV 545.3
Când, ca răspuns la rugăciunea sa, viața lui Ezechia a fost prelungită cu cincisprezece ani, împăratul, recunoscător, I-a dat lui Dumnezeu tributul laudei pentru mila Sa cea mare. În această cântare, el spune motivul pentru care se bucură: “Căci nu locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește, și cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta; ci cel viu, Te laudă ca mine astăzi”. (Isaia 38, 18.19.) Teologia populară îl prezintă pe cel mort neprihănit ca fiind în ceruri, intrat în fericire și lăudându-L pe Dumnezeu cu o limbă nemuritoare; dar Ezechia n-a putut vedea nici o perspectivă glorioasă în moarte. În cuvintele sale este de acord cu mărturia psalmistului: “Căci cel ce moare nu-și mai aduce aminte de Tine; și cine Te va lăuda în locuința morților?” “Nu morții laudă pe Domnul, și nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii”. (Psalmii 6, 5; 115, 17.) TV 546.1
Citește Daniel 12:2 și Iov 19:25,26. Ce alte informații despre starea morților se găsesc în aceste versete?
Nu vă dați seama că nu doar timpul de strâmtorare este la ușă ci și această înviere specială? Vedeți că în timpul de strâmtorare, în timp ce sfinții în viață sunt eliberați acești morți care învie „pentru viață veșnică” sunt de asemenea eliberați din morminte?... Știți că învierea din Daniel 12 nu este aceeași cu învierea din 1 Tesaloniceni și cu cea din Apocalipsa 20:5?
Apostolul Pavel vorbește despre aceeași înviere ca apostolul Ioan, deoarece doar sfinții sunt înviați. descrierile lui Pavel și lui Ioan arată clar că aceștia învie la începerea celor o mie de ani. Vedem aceasta din faptul că ei au trăit cu Hristos o mie de ani și că au fost luați pentru a-L întâlni pe domnul în văzduh, că ei erau pe drum ca să trăiască o mie de ani cu Hristos, nu Hristos cu ei.
In Daniel 12:1-3 câteva lucruri ies în evidență: (1) doar cei a căror nume sunt scrise în carte sunt mântuiți; nu sunt „nechibzuiți” între ei; (2) cei care sunt înviați, sunt un grup mixt, neînțelepți și înțelepți împreună; (3) afirmația „cei înţelepţi [arătând că unii sunt neînțelepți] vor străluci ca strălucirea cerului”, arată că acești „înțelepți” sunt dintre cei înviați; (4) că dacă cei înțelepți sunt dintre cei înviați și îi vor învăța pe mulți să umble în neprihănire, atunci ei trebuie să fie înviați în timpul de har, în timpul de mântuire.
„Lucrarea voastră, lucrarea mea nu va înceta o dată cu viața aceasta. Poate că pentru un scurt timp ne vom odihni în mormânt, dar, atunci când vine chemarea, noi reluăm, în Împărăția lui Dumnezeu, lucrarea noastră”, Mărturii, volumul 7, pagina 17 engl.
Marți, 4 Iunie
Moartea, în Noul Testament
Citește Ioan 11:11-14,21-25; 2 Timotei 1:10; 1 Corinteni 15:51-54 și 1 Tesaloniceni 4:15-17. Ce asemănări sau deosebiri observi față de descrierea morții din Vechiul Testament?
Pentru credincioși, moartea este ceva de mică însemnătate. Hristos vorbește despre ea ca și cum ar fi o clipă. “Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.” Pentru creștini, moartea nu este decât un somn, o clipă de tăcere și de întuneric. Viața este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, și “când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.” (Ioan 8, 51.52; Coloseni 3, 4.) HLL 787.1
Glasul care a strigat de pe cruce: “S-a isprăvit” a fost auzit de cei morți. El a străbătut zidurile mormântului și i-a îndemnat pe cei adormiți să se ridice. Tot așa se va întâmpla și atunci când glasul lui Hristos se va auzi din cer. Glasul acela va pătrunde în morminte și le va deschide încuietorile, iar cei morți în Hristos vor învia. La învierea lui Hristos, s-au deschis câteva morminte, dar, la a doua Lui venire, toți morții cei scumpi vor auzi glasul Lui și se vor arăta la viață plină de slavă nepieritoare. Aceeași putere, care L-a înviat pe Hristos din mormânt, va învia și biserica Lui și o va proslăvi împreună cu El, punând-o mai presus de toate domniile, de toate puterile, de orice nume care se numește, nu numai în lumea aceasta, dar și în lumea viitoare. HLL 787.2
Petru, în Ziua Cincizecimii, a declarat că patriarhul David “a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este între noi până în ziua de astăzi”, “Căci David nu s-a înălțat la cer”. (Faptele Apostolilor 2, 29.34.) Faptul că David va rămâne în mormânt până la înviere dovedește că cei neprihăniți nu merg în ceruri la moarte. Numai prin înviere și în virtutea faptului că Isus a înviat poate David, în cele din urmă, să stea la dreapta lui Dumnezeu. TV 546.2
Iar Pavel spunea: “Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n-a înviat. Și dacă n-a înviat Hristos, credința noastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre, și prin urmare și cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduți”. (1 Corinteni 15, 16-18.) Dacă timp de patru mii de ani drepții la moartea lor au mers direct în ceruri, cum a putut spune Pavel că dacă nu este înviere “și cei care au adormit în Hristos sunt pierduți”? N-ar mai fi necesară nici o înviere. TV 546.3
Miercuri, 5 Iunie
Spiritismul în zilele sfârșitului (I)
Citește Matei 24:5,11,24; 2 Tesaloniceni 2:7-9; Apocalipsa 13:13,14; 16:13,14. Cu ce fel de amăgiri se vor confrunta oamenii în zilele din urmă?
Aceste persoane trec cu vederea mărturia Scripturilor cu privire la minunile lucrate de Satana și de agenții lui. Cu ajutorul lui Satana au fost în stare vrăjitorii lui Faraon să contrafacă lucrarea lui Dumnezeu. Pavel mărturisește că, înainte de a doua venire a lui Hristos, vor avea loc manifestări similare ale puterii satanice. Venirea Domnului urmează să fie precedată de “puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii”. (2 Tesaloniceni 2, 9.10.) Iar apostolul Ioan, descriind puterea făcătoare de minuni care se va da pe față în zilele de pe urmă, declară: “Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă”. (Apocalipsa 13, 13.14.) Aici nu sunt profetizate doar înșelătorii. Oamenii sunt amăgiți de minunile pe care agenții lui Satana ar putea să le facă, și nu pe care pretind că le fac. TV 553.2
De ce este periculos să ne încredem în emoțiile noastre? Ce roluri – bune sau rele – joacă emoțiile noastre în experiența de credință? Cum va putea Satana să ocolească procesele de gândire și să facă apel la sentimente?
Prințul întunericului, care atâta vreme și-a dedicat lucrării de amăgire puterile minții lui pricepute, își adaptează cu măiestrie ispitele pentru oamenii din toate clasele și din toate categoriile sociale. Celor care au cultură și rafinament, el le prezintă spiritismul în aspectele lui rafinate și intelectuale și în felul acesta reușește să-i prindă pe mulți în cursele sale. Înțelepciunea pe care o dă spiritismul este aceea descrisă de apostolul Iacov care “nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească”. (Iacov 3, 15.) Marele amăgitor o ascunde însă, atunci când tăinuirea va împlini mai bine scopul lui. El, care a putut să apară îmbrăcat în strălucirea serafimilor cerești în fața lui Hristos în pustia ispitei, vine la oameni în modul cel mai atractiv, ca un înger de lumină. El face apel la rațiune prin prezentarea subiectelor înalte; delectează imaginația cu scene răpitoare; câștigă sentimentele prin prezentările elocvente de iubire și de milă. Stimulează imaginația spre zboruri înalte, făcându-i pe oameni să se mândrească atât de mult cu propria înțelepciune, încât în inima lor să-L disprețuiască pe Cel Veșnic. Ființa aceasta puternică, ce a putut să-L ducă pe Mântuitorul lumii pe un munte foarte înalt și să facă să-I treacă pe dinainte toate împărățiile pământului cu slava lor, va prezenta ispitele înaintea oamenilor, așa încât să pervertească simțurile tuturor acelora care nu sunt ocrotiți de puterea divină. TV 553.3
Joi, 6 Iunie
Spiritismul în zilele sfârșitului (II)
Citește Matei 24:23-27; 2 Corinteni 11:13,14 și 2 Tesaloniceni 2:9-12. Ce ne spun aceste pasaje despre puterea înșelătoare a lui Satana și despre felul în care acesta acționează?
Dacă n-ar fi o altă dovadă cu privire la caracterul adevărat al spiritismului, ar trebui să fie suficient pentru creștin faptul că duhurile nu fac nici o deosebire între neprihănire și păcat, între cei mai nobili și cei mai curați apostoli ai lui Hristos și cei mai stricați slujitori ai lui Satana. Prezentându-i pe cei mai josnici oameni ca fiind în ceruri și foarte înălțați acolo, Satana spune lumii: “Nu contează cât de păcătoși sunteți; nu contează dacă voi credeți sau nu în Biblie și în Dumnezeu. Trăiți cum vă place; cerul este căminul vostru”. Învățătorii spiritiști declară în realitate: “Oricine face rău este bun înaintea Domnului, și de el are plăcere!” Sau: “Unde este Dumnezeul dreptății?” (Maleahi 2, 17.) Cuvântul Domnului spunea: “Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina întuneric!” (Isaia 5, 20.) TV 556.3
Apostolii, așa cum sunt reprezentați de aceste duhuri mincinoase, sunt făcuți să contrazică tot ce au scris sub inspirația Duhului Sfânt atunci când au fost pe pământ. Ei neagă originea divină a Bibliei și în felul acesta dezrădăcinează temelia nădejdii creștinului și îndepărtează lumina care descoperă calea către ceruri. Satana face ca lumea să creadă că Biblia este doar o poveste imaginară sau, cel mult, o carte potrivită pentru copilăria neamului omenesc, dar care acum trebuie privită ca fiind fără greutate, depășită sau îndepărtată. Pentru a lua locul Cuvântului lui Dumnezeu, el oferă manifestările spiritiste. Acesta este un drum pe de-a-ntregul sub stăpânirea lui; pe această cale, el poate face ca lumea să creadă ce vrea el. El pune în umbră, chiar acolo unde o dorește. Cartea care trebuie să-l judece pe el și pe urmașii lui; face să creadă că Mântuitorul lumii este un om obișnuit. Și așa cum soldații romani, care au păzit mormântul lui Isus, au răspândit vestea mincinoasă pe care preoții și bătrânii le-au pus-o în gură pentru a contesta învierea Sa, tot așa cei care cred în manifestările spiritiste încearcă să facă în așa fel, încât să pară că nu este nimic miraculos în viața Mântuitorului nostru. După ce caută să-L pună astfel pe Isus în umbră, atrage atenția asupra propriilor minuni, declarând că acestea depășesc lucrările lui Hristos. TV 557.1
Este adevărat că spiritismul își schimbă acum forma și, acoperind unele din trăsăturile cele mai condamnabile, îmbracă o haină creștină. Dar declarațiile de la amvon și din presă au fost prezentate înaintea publicului timp de mulți ani și în acestea s-a descoperit caracterul lui adevărat. Aceste învățături nu pot fi negate sau ascunse. TV 558.1
Vineri, 7 Iunie
Studiu Suplimentar
Dar nimeni nu trebuie să fie amăgit de pretențiile mincinoase ale spiritismului. Dumnezeu a dat lumii suficientă lumină pentru a o ajuta să descopere cursa. Așa cum s-a arătat deja, teoria care formează chiar temelia spiritismului este în luptă cu declarațiile lămurite ale Scripturii. Biblia declară că morții nu știu nimic, că toate gândurile lor au pierit; ei nu au parte de nimic din ceea ce se face sub soare; ei nu știu nimic despre bucuriile și necazurile acelora care le-au fost scumpi pe pământ. TV 556.1
Mai mult decât atât, Dumnezeu a interzis categoric toate pretinsele comunicări cu duhurile celor plecați dintre cei vii. În zilele poporului evreu, exista o categorie de oameni care pretindeau, ca și spiritiștii de astăzi, că sunt în legătură cu cei morți. Dar “duhurile familiare”, cum erau numiți acești pretinși vizitatori din alte lumi, sunt declarate de Biblie a fi “duhuri de draci”. (Compară Numeri 25, 1-3; Psalmii 106, 28; 1 Corinteni 10, 20; Apocalipsa 16, 14.) Lucrarea care se ocupă cu duhurile familiare a fost declarată a fi o urâciune pentru Domnul și a fost solemn interzisă sub pedeapsa cu moartea. (Leviticul 19, 31; 20, 27.) Chiar și numele de vrăjitorie este acum disprețuit. Pretenția că oamenii pot avea legături cu duhuri rele este privită ca o poveste din evul mediu. Dar spiritismul, care își numără convertiții cu sutele de mii, mai mult, cu milioanele, care și-a făcut intrare în cercurile științifice, care a invadat bisericile și a găsit o bună primire în corpurile legiuitoare și chiar la curțile regilor — această amăgire monstruoasă este doar o reînviere, într-o nouă travestire, a vrăjitoriei condamnate și interzise în vechime. TV 556.2