Imnurile Domnului cântate pe un pământ străin
Studiul 5, Trimestrul 1, 27 Ianuarie – 2 Februarie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 27 Ianuarie
Text de memorat:
Cum să cântăm noi cântările Domnuluipe un pământ străin? Psalm 137:4
În cursul secolelor de prigoană, de luptă și întuneric, Dumnezeu a susținut biserica Sa. Nici un nor nu s-a abătut asupra ei, fără ca El să n-o pregătească; nici o putere prigonitoare nu s-a ridicat împotriva lucrării Sale, fără ca El să nu fi prevăzut acest lucru. Totul s-a întâmplat după cum a profetizat El. El nu Și-a lăsat biserica în părăsire, ci, prin declarații profetice, a arătat ce avea să se întâmple și ceea ce Duhul Său i-a inspirat pe profeți să profetizeze, aceea s-a și întâmplat. Toate planurile Sale vor fi împlinite. Legea Sa este legată de tronul Său și nici o putere a răului nu o poate nimici. Adevărul este inspirat și păzit de Dumnezeu și va triumfa împotriva oricărei împotriviri. FA 11.3
În timpul veacurilor de întuneric spiritual, biserica lui Dumnezeu a fost ca o cetate așezată pe un munte. Din veac în veac, în cursul generațiilor care au urmat unele după altele, învățăturile curate ale cerului au fost descoperite înăuntrul ei. Slabă și cu defecte, după cum ar părea, biserica este singurul obiect asupra căruia Dumnezeu Își îndreaptă atenția, într-un chip deosebit. Ea este locul descoperirii harului Său, în care găsește plăcere să dea pe față puterea Sa de a transforma inimi. FA 12.1
Duminică, 28 Ianuarie
Zilele răului
Citește Psalmii 74:18-22 și 79:5-13. Care este miza aici?
Înainte-mergătorul lui Hristos s-a ridicat dintre credincioșii lui Israel, care de multă vreme așteptau venirea lui Mesia. Bătrânul preot Zaharia și soția lui, Elisabeta, “erau amândoi neprihăniți înaintea lui Dumnezeu”; și, prin viața lor liniștită și sfântă, lumina credinței strălucea ca o stea în mijlocul întunericului acelor vremuri rele. Acestei perechi evlavioase i se făgăduise un fiu, care trebuia să meargă “înaintea Domnului, pentru a pregăti căile Lui”. HLL 97.1
În ultimul mare conflict al luptei cu Satana, aceia care vor rămâne credincioși lui Dumnezeu vor vedea cum li se ia orice mijloc de întreținere. Pentru că ei refuză să calce Legea Sa, ca să asculte, în schimb, de puterile pământești, li se va interzice să cumpere și să vândă. În cele din urmă, se va da un decret ca toți să fie omorâți. Vezi Apocalipsa 13, 11-17. Dar celui care ascultă de Dumnezeu i se dă făgăduința: “Acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine și apa nu-i va lipsi.” (Isaia 33, 16.) Prin această făgăduință vor trăi copiii lui Dumnezeu. În timp ce pământul va fi pustiit de foamete, ei vor fi hrăniți. “Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.” (Psalmii 37, 19.) Timpul acesta de mare nenorocire a fost văzut de profetul Habacuc și cuvintele lui exprimă credința bisericii. “Chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3, 17.18.) HLL 121.3
Satana e un sârguincios cercetător al Bibliei. El știe că timpul lui este scurt și caută ca la orice punct să dejoace lucrarea Domnului pe acest pământ. E cu neputință să se dea vreo idee cu privire la experiența poporului lui Dumnezeu, care va fi în viață pe acest pământ când slava cerească și o repetare a persecuțiilor trecutului sunt contopite. Ei vor umbla în lumina care pornește de la tronul lui Dumnezeu. Prin mijlocirea îngerilor va fi o neîntreruptă comunicare între cer și pământ. Și Satana, înconjurat de îngerii răi, și pretinzând că e Dumnezeu, va săvârși minuni de tot felul, pentru a înșela, dacă e cu putință, chiar și pe cei aleși. Poporul lui Dumnezeu nu-și va afla siguranța în săvârșirea de miracole, deoarece Satana va contraface miracolele care vor fi săvârșite. Poporul lui Dumnezeu, încercat și verificat, își va afla puterea în semnul despre care se vorbește în Exod 31, 12-18. Ei trebuie să-și fixeze poziția pe cuvântul viu: “Stă scris”. Aceasta e unica temelie pe care pot sta în siguranță. Aceia care au rupt legământul lor cu Dumnezeu vor fi în ziua aceea fără Dumnezeu și fără de nădejde. 9M 16.1
Luni, 29 Ianuarie
În pragul morții
Citește Psalmii 41:1-4; 88:3-12 și 102:3-5,11,23,24. Ce experiențe traumatice de aici seamănă cu experiența ta?
„Împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului tău.” Is. 58: 7.
Această provocare, frate, soră, nu poate fi întâmpinată decât dacă toți ajutăm cu înțelepciune în orice capacitate posibilă, amintindu-ne că niciun efort nu este răsplătit, ci se cere sacrificiu.
Atunci când Creștinismul se trezește pe deplin la această mare necesitate și face ceva în acest sens, „Atunci” promite Domnului: „lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” Is. 58: 8-11.
În culmea domniei lui prospere, împăratul Ezechia a fost deodată lovit de o boală fatală. “Bolnav pe moarte”, cazul lui era dincolo de puterea omului de a veni în ajutor. Ultimele nădejdi păreau pierdute când proorocul Isaia i s-a arătat cu solia: “Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi’”. (Isaia 38, 1.) PR 340.1
Perspectiva părea foarte întunecată, dar împăratul se putea ruga încă Aceluia care până acum fusese “ajutor și sprijin ... un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi”. (Psalmii 46, 1.) Astfel “s-a întors cu fața la perete, și a făcut Domnului următoarea rugăciune: ‘Doamne, adu-ți aminte că am umblat înaintea Feței Tale cu credincioșie și curăție de inimă, și am făcut ce este bine înaintea Ta!’ Și Ezechia a vărsat multe lacrimi”. (2 Împărați 20, 2.3.) PR 340.2
Din zilele lui David nu mai domnise nici un împărat care să lucreze cu atâta putere pentru ridicarea Împărăției lui Dumnezeu într-o vreme de apostazie și descurajare așa cum făcuse Ezechia. Împăratul care era pe moarte Îl slujise pe Dumnezeul lui cu credincioșie și întărise încrederea poporului în Iehova, Conducătorul lor suprem. Și asemenea lui David, el se putea ruga acum: PR 340.3
“S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte le cererile mele;
Căci mi s-a săturat sufletul de rele,
Și mi se apropie viața de locuința morților”. PR 341.1
Marți, 30 Ianuarie
Unde este Dumnezeu?
Citește Psalmii 42:1-3; 63:1; 69:1-3 și 102:1-7. Ce îi provoacă psalmistului o mare durere?
Este nevoie de rugăciune — de cea mai serioasă, arzătoare și chinuitoare rugăciune — o astfel de rugăciune ca cea înălțată de David când a exclamat: “Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule”. “Mi se topește sufletul de dor după legile Tale.” “Suspin după mântuirea ta.” “Sufletul meu suspină și tânjește după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu.” “Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale.” Acesta este spiritul rugăciunii luptătoare, asemenea celui de care a fost stăpânit psalmistul regal. 4M 534.2
Daniel s-a rugat lui Dumnezeu nu înălțându-se pe sine sau revendicând vreo virtute: “Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine”. Aceasta este ceea ce Iacov numește rugăciune eficientă și fierbinte. Despre Hristos este spus: “A ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să Se roage și mai fierbinte”. În ce contrast față de această mijlocire din partea Maiestății cerului sunt rugăciunile slabe, fără tragere de inimă, care sunt înălțate către Dumnezeu! Mulți sunt mulțumiți cu o slujire a buzelor și puțini au o dorință sinceră, serioasă și afectuoasă după Dumnezeu. 4M 534.3
"În lunga sa viață, David nu a găsit pe pământ niciun loc de odihnă. În maturitatea sa de bărbat fugar vânat, găsind refugiu în stâncile și peșterile pustiului, el a scris: ST 22 iulie 1908, par. 1
"'O, Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; de timpuriu Te voi căuta; sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine Într-un pământ uscat și însetat, unde nu este apă....
Tu ai fost ajutorul meu, de aceea la umbra aripilor Tale mă voi bucura.""". ST 22 iulie 1908, par.2
Miercuri, 31 Ianuarie
A dispărut pentru totdeauna făgăduinţa Lui?
Citește Psalmul 77. Prin ce experiență trece autorul?
"Îmi voi aduce aminte de lucrările Domnului, îmi voi aminti de minunile Tale din vechime. Voi medita, de asemenea, la toate lucrările Tale și voi vorbi despre faptele Tale. Psalmul 77:11, 12. CTr 153.1
"Aveți grijă cum interpretați Scriptura. Citește-o cu o inimă deschisă la intrarea Cuvântului lui Dumnezeu și ea va exprima lumina Cerului, dând înțelegere celor simpli. Aceasta nu se referă la cei slabi de minte, ci la cei care nu se întind dincolo de măsura și capacitatea lor, încercând să fie originali și independenți în căutarea unei cunoașteri mai presus de ceea ce constituie adevărata cunoaștere.... CTr 153.2
"Psalmistul David, în experiența sa, a avut multe schimbări de opinie. Uneori, pe măsură ce obținea viziuni despre voia și căile lui Dumnezeu, el era foarte înălțat. Apoi, pe măsură ce prindea din vedere reversul milei și al iubirii neschimbate a lui Dumnezeu, totul părea învăluit într-un nor de întuneric.... Când a meditat la dificultățile și pericolele vieții, acestea păreau atât de prohibitive încât s-a crezut abandonat de Dumnezeu din cauza păcatelor sale. Își privea păcatul într-o lumină atât de puternică încât a exclamat: "Oare Domnul va lepăda pentru totdeauna și nu va mai fi favorabil?". CTr 153.3
"Pe măsură ce plângea și se ruga, el a obținut o viziune mai clară asupra caracterului și atributelor lui Dumnezeu și, fiind educat de agențiile cerești, a decis că ideile sale despre dreptatea și severitatea lui Dumnezeu erau exagerate.... Pe măsură ce David se gândea la angajamentele și promisiunile Sale [ale lui Dumnezeu] față de ei [Israel], știind că ele erau pentru toți cei care aveau nevoie de ele la fel de mult ca și pentru Israel, și le-a însușit pentru sine.... CTr 153.4
"Pe măsură ce David și-a însușit aceste promisiuni și privilegii, el a decis că nu va mai fi pripit în judecată, descurajându-se și aruncându-se în disperare neputincioasă. Sufletul său a prins curaj când a contemplat caracterul general al lui Dumnezeu, așa cum se arată în învățătura Sa, în îngăduința Sa, în măreția și îndurarea Sa nespus de mare, și a văzut că lucrările și minunile lui Dumnezeu nu trebuie să aibă o aplicație limitată. CTr 153.5
"Dar, din nou, experiența lui David s-a schimbat. Văzând că celor fărădelege și păcătoși li se permitea să primească binecuvântări și favoruri, în timp ce cei care Îl iubeau cu adevărat pe Dumnezeu erau înconjurați de dificultăți și pericole pe care păcătosul deschis nu le avea, el s-a gândit că, căile lui Dumnezeu nu sunt egale.... "Căci am fost invidios pe cei nebuni, când am văzut prosperitatea celor răi.... CTr 153.6
"David nu a putut să înțeleagă acest lucru până când nu a intrat în sanctuarul lui Dumnezeu și atunci, spune el, "Am înțeles sfârșitul lor". 'Cu siguranță că i-ai pus în locuri alunecoase, i-ai aruncat în pustiu.... Este bine pentru mine să mă apropii de Dumnezeu." - Manuscris 4, 1896." CTr 153.7
Joi, 1 Februarie
Nu cumva cei neprihăniți să fie ispitiți
Citește Psalmii 37:1,8; 49:5-7; 94:3-7 și 125:3. Cu ce se confruntă psalmistul?
Psalmistul spune: “Încrede-te în Domnul și fă binele; locuiește în țară, și umblă în credincioșie”. (Psalmii 37, 3.) “Încrede-te în Domnul”. Fiecare zi își are poverile, grijile și încurcăturile ei, iar când ne întâlnim, cât de gata suntem noi să vorbim despre greutățile și încercările noastre. Astfel lăsăm să pătrundă în inimile noastre atâtea necazuri de împrumut, atâtea temeri; dăm glas unei apăsătoare poveri de neliniște, încât se poate crede că noi n-avem un Mântuitor iubitor și plin de milă, gata să răspundă cererilor noastre și să ne fie un ajutor totdeauna prezent în caz de nevoie. CH 121.2
În Psalmii 49, citim: “Ei se încred în avuțiile lor, și se fălesc cu bogăția lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să-I dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului este așa de scumpă, că nu se va face niciodată.” (Psalmii 49, 6-8.) Dacă ar ține seama și ar putea să aprecieze, într-o mică măsură, sacrificiul imens făcut de Hristos, toți s-ar simți mustrați pentru teama și egoismul lor cel mare. “Dumnezeul nostru vine și nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, și împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus, și spre pământ, ca să judece pe poporul Său: ‘Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine, prin jertfă’.” (Psalmii 50, 3-5.) Din cauza egoismului și a iubirii de lume, Dumnezeu este uitat și mulți au sărăcie sufletească și strigă: “Sărăcia mea, sărăcia mea.” Dumnezeu a împrumutat mijloace poporului Său spre a-i pune pe credincioși la încercare, spre a le testa adâncimea mărturisitei lor iubiri față de El. Unii vor pleca de la El și, mai degrabă, vor renunța la comoara lor cerească decât să micșoreze averile pământești, spre a face un legământ cu El, prin jertfă. El îi cheamă la jertfă; dar iubirea de lume le astupă urechile și nu vor să audă. 2M 197.2
"În relațiile sale cu filistenii, Dumnezeu a arătat cât de ușor poate, la timpul stabilit, să răstoarne fortăreața superstiției și să măture refugiul minciunii. Domnul Își folosește adesea cei mai înverșunați dușmani pentru a pedepsi necredința poporului Său declarat. Cei răi pot triumfa pentru o vreme când îl văd pe Israel suferind pedeapsa; dar să fie siguri că mânia lui Dumnezeu va cădea în curând cu o greutate zdrobitoare asupra lor. Oricât de mult s-ar bucura acum păcătosul de răsplata nedreptății, ochii orbi vor vedea totuși, inima împietrită într-o zi va cădea, că o viață de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu a fost o greșeală teribilă." ST 12 ianuarie 1882, Art. A, par. 8
Citește Psalmii 73:1-20,27.Care este sfârșitul celor care se încred în lucruri trecătoare?
"Psalmistul David a avut această experiență. Când a privit starea înfloritoare a celor răi, a fost invidios pe succesul lor și a spus: "Iată, aceștia sunt cei nelegiuiți, care prosperă în lume; ei cresc în bogății. Cu adevărat, în zadar mi-am curățat inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție. Căci toată ziua am fost chinuit". Dar când a intrat în sanctuar și s-a împărtășit cu Domnul, nu a mai dorit partea celor răi, căci atunci a înțeles sfârșitul lor. A văzut că drumul lor ducea în cele din urmă la pieire, iar plăcerea lor era doar pentru o vreme. Invidia nu mai avea loc în inima lui. Spiritul său răzvrătit s-a aplecat în supunere umilă în fața Dumnezeului său și a declarat: "Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău și după aceea mă vei primi în glorie". El a văzut că îndrumarea Domnului era infinit mai valoroasă decât toată prosperitatea vremelnică a lumii; căci calea Domnului ținea picioarele pe cărările neprihănirii care duc la slava veșnică." ST 3 februarie 1888, par. 3
Vineri, 2 Februarie
Studiu Suplimentar
Unii sunt totdeauna cuprinși de teamă și de griji închipuite. Ei sunt zilnic înconjurați de dovezile iubirii lui Dumnezeu și în fiecare zi se bucură de bunătățile providenței Sale; dar ei nu iau seama la toate aceste binecuvântări. Mintea lor se ocupă continuu de ceva neplăcut, de care se tem că li s-ar putea întâmpla, sau de unele dificultăți care în adevăr pot exista, dar care, deși foarte mici, le orbesc ochii ca să nu vadă mulțimea lucrurilor pentru care ar trebui să fie mulțumitori lui Dumnezeu. Greutățile pe care unii ca aceștia le întâmpină, în loc să-i apropie de Dumnezeu, singurul Izvor al ajutorului pentru ei, îi îndepărtează de El, pentru că trezesc în ei neliniște și murmurare. CH 121.3
Și atunci este bine să fim așa de necredincioși? De ce să fim oare nerecunoscători și fără încredere? Domnul Hristos este Prietenul nostru; cerul întreg este interesat în bunul nostru mers. N-ar trebui să îngăduim ca problemele și îngrijorările vieții de fiecare zi să ne tulbure sufletul și să ne întunece fața. Dacă totuși facem acest lucru, atunci totdeauna vom avea ceva care să ne tulbure și să ne necăjească. N-ar trebui să ne complăcem în griji care nu fac altceva decât să ne chinuiască și să ne istovească, dar care nu ne ajută să suportăm încercările. CH 122.1
Este posibil să ajungi în mari greutăți în activitatea ta; perspectivele poate că devin din ce în ce mai întunecate și ești amenințat cu pierderi mari; nu trebuie să te descurajezi; aruncă grijile tale asupra lui Dumnezeu, rămâi calm și plin de voie bună. Roagă-te pentru înțelepciunea de a rezolva problemele vieții tale cu tact, prevenind astfel pierderi și dezastre. În dreptul tău adu la îndeplinire tot ceea ce poți pentru a avea bune rezultate. Domnul Hristos a făgăduit ajutorul Său, dar nu ne-a scutit de eforturi. Atunci când, sprijinindu-te pe Hristos: Ajutorul nostru: ai făcut tot ce ai putut, primește cu bucurie rezultatele. CH 122.2