Cum să citim psalmii
Studiul 1, Trimestrul 1, 30 Decembrie – 05 Ianuarie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 30 Decembrie
Text de memorat:
Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Luca 24:44-45
Biblia, știm, este formată din trei părți: (1) Istorie, (2) Legi și Porunci, (3) Profeție. Psalmii și Proverbele, împreună cu Cântarea lui Solomon, fac parte din aceleași categorii.
La citirea Faptelor Apostolilor, capitolele doi, trei şi patru dumneata primeşti cea mai frumoasă viziune asupra semnificaţiilor cărţilor Psalmi şi a scrierilor profeţilor. Aplicarea pe care au făcut-o acei apostoli ai lui Hristos, Scripturilor Vechiului Testament, a fost cea care a condus sute şi chiar mii să-L accepte pe Mântuitorul…
„Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi”, Luca 24:44. Duhul lui Dumnezeu l-a călăuzit pe psalmist să scrie cuvintele: „Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi! Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec”, Ps. 110:2, 4.
Deși nu putem înțelege o înțelepciune atât de infinită, ne oferă o mai bună înțelegere a dragostei lui Dumnezeu pentru păcătoși și a concepției noastre greșite ale așa-numitei cunoașteri umane a lucrurilor. Eternului „EU SUNT”, care trăiește veșnic, înaintea Căruia întunericul este lumină și locurile cele mai îndepărtate din spațiu sunt așternutul picioarelor Sale, care vede sfârșitul de la început și pentru care mii de ani sunt ca ziua de ieri, toate lucrurile sunt deschise și descoperite înaintea Lui.
Duminică, 31 Decembrie
Psalmii în închinarea antică
Citește 1 Cronici 16:7; Neemia 12:8; Psalmii 18:1; 30:1; 92:1; 95:2; 105:2; Coloseni 3:16 și Iacov 5:13. Cu ce ocazii s-au scris anumiți psalmi? Când folosea poporul lui Dumnezeu psalmii?
Ceremoniile solemne care însoțeau mutarea chivotului au făcut o impresie dăinuitoare asupra lui Israel, trezind un interes profund pentru serviciul sanctuarului, reînviindu-i râvna pentru Domnul. David s-a străduit prin mijloacele care-i stăteau la îndemână să adâncească impresiile acestea. Cântările au fost introduse ca o parte obișnuită a serviciului religios și David a compus psalmi nu numai pentru a fi folosiți de preoți la serviciul sanctuarului, ci și pentru a fi cântați de popor în timpul călătoriilor către altarul național, cu prilejul sărbătorilor anuale. Influența exercitată în felul acesta a fost foarte cuprinzătoare și a adus ca rezultat eliberarea națiunii de idolatrie. Multe dintre popoarele vecine, văzând prosperitatea lui Israel, au fost determinate să gândească bine despre Dumnezeul lui Israel, care făcuse lucruri atât de mari pentru poporul Său. PP 711.2
"Când Martin Luther primea vești descurajante, spunea adesea: "Haideți să cântăm psalmul patruzeci și șase". Acest psalm începe cu cuvintele: "Dumnezeu este refugiul și tăria noastră, un ajutor foarte prezent în necazuri. De aceea nu ne vom teme, chiar dacă pământul va fi îndepărtat și chiar dacă munții vor fi duși în mijlocul mării". În loc să ne plângem, să plângem și să deznădăjduim, atunci când necazurile se adună în jurul nostru ca un potop și amenință să ne copleșească, dacă nu numai că ne-am ruga să cerem ajutor de la Dumnezeu, ci L-am lăuda pentru atâtea binecuvântări rămase, - Laudându-L că este în stare să ne ajute, - cursul nostru ar fi mai plăcut Lui și am vedea mai mult din mântuirea Lui." RH 1 noiembrie 1881, par. 13
"Să cultivăm harul recunoștinței. Să avem mereu pe buze laudele lui Dumnezeu și ale Mielului; inima să fie un izvor de recunoștință care nu poate fi reprimat, Hristos în voi un izvor de apă care izvorăște spre viața veșnică. 'Cuvântul lui Hristos să locuiască în voi cu bogăție în toată înțelepciunea; învățându-vă și îndemnându-vă unii pe alții în psalmi, imnuri și cântări spirituale, cântând cu har în inimile voastre Domnului. Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, faceți totul în numele Domnului Isus, mulțumind prin el lui Dumnezeu și Tatălui'". RH 2 ianuarie 1894, par. 7
Luni, 1 Ianuarie
Cine au fost psalmiștii
Citește Psalmii 25:1-5; 42:1; 75:1; 77:1; 84;1,2; 88:1-3 și 89:1. Prin ce experiențe treceau autorii lor?
"Unii își înalță sufletul spre deșertăciune, căutând supremația. Ei acceptă ca adevăr sugestiile lui Satana. Cei care, în pofida binecuvântărilor pe care Dumnezeu le-a dat, nu-L onorează și nu-L respectă pe Dumnezeu și adevărul Său, care nu Îi proclamă în mod deschis supunerea față de El, și-au pierdut dreptul la binecuvântările lui Dumnezeu, iar Domnul nu poate lucra în armonie cu ei. 18LtMs, Ms 108, 1903, par. 16
"Cei care cred cu adevărat în Cuvântul lui Dumnezeu vor spune: "Către Tine, Doamne, îmi înalț sufletul meu. Doamne, Dumnezeul meu, mă încred în Tine; nu mă lăsa să mă rușinez, nu lăsa ca dușmanii mei să triumfe asupra mea. Da, să nu se rușineze nimeni din cei ce te așteaptă pe tine; să se rușineze cei ce calcă fără motiv. Arată-mi căile Tale, Doamne, învață-mă cărările Tale. Condu-mă în adevărul Tău și învață-mă, căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele; pe Tine Te aștept toată ziua." [Psalmul 25:1-5.] 18LtMs, Ms 108, 1903, par. 17
"Ce privilegiu prețios este al nostru - acela de a învăța de la Domnul Isus Hristos, marele Învățător, și de a ne forma caracterele după exemplul Său!". 18LtMs, Ms 108, 1903, par. 18
Este nevoie de rugăciune, de o rugăciune stăruitoare, fierbinte, asemenea rugăciunii rostite de David, când a exclamat: “Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” “Doresc să împlinesc poruncile Tale.” “Suspin după mântuirea Ta.” “Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!”. (Psalmii 42, 1; 119, 40; 84, 2.) SEv 257.2
"Din zilele lui David, nu a mai domnit niciun rege care să fi lucrat atât de puternic pentru ridicarea împărăției lui Dumnezeu într-o vreme de apostazie și descurajare ca Ezechia. Conducătorul muribund își slujise Dumnezeul cu credincioșie și făcuse multe pentru a întări încrederea poporului în Iehova ca Conducător Suprem al lor. Și, la fel ca David, el putea acum să pledeze: "Lasă rugăciunea mea să vină înaintea Ta; apleacă-Ți urechea la strigătul meu, căci sufletul meu este plin de necazuri, și viața mea se apropie de mormânt". Psalmul 88:2, 3." RH 6 mai 1915, par. 3
Marți, 2 Ianuarie
Un imn pentru fiecare etapă
Citește Psalmii 3; 33:1-3 și 109:6-15. Ce situații de viață găsești aici?
Care erau sentimentele tatălui și împăratului, atât de crud frământat în primejdia aceasta îngrozitoare? Viteazul, omul războinic, împăratul al cărui cuvânt era lege, trădat de fiul său pe care-l iubise, pe care îl lăsase să-și împlinească poftele și în care se încrezuse în mod neînțelept, tratat rău și părăsit de supușii obligați față de el prin cele mai puternice legături de onoare și credință! În ce cuvinte și-a revărsat sentimentele inimii sale? În timpul celei mai grele încercări, inima lui s-a sprijinit pe Dumnezeu și a cântat: PP 741.4
“Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei!Ce mulțime se scoală împotriva mea!Cât de mulți zic despre mine:‘Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!’Dar, Tu, Doamne, Tu ești scutul meu,Tu ești slava mea și Tu îmi înalți capul!Eu strig cu glasul meu către Domnul,Și El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.Mă culc, adorm,Și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.Nu mă tem de zecile de mii de popoare,Care mă împresoară din toate părțile....La Domnul este scăparea:Binecuvântarea Ta să fiePeste poporul Tău” (Psalmii 3, 1-8.) PP 742.1
"Bucurați-vă în Domnul, drepților, căci lauda este plăcută celor drepți. [Psalmul 33:1.] Dacă lauda este plăcută celor drepți, de ce nu L-am lăuda pe Domnul în adunările noastre? Nu ar fi bine ca cei tăcuți să rupă pecetea care le închide buzele prin cuvinte de laudă? Moda, cutuma, obiceiul, spun: Tăceți. Dar tăcând, uităm de Dumnezeu și de mila Lui față de noi. Nu ar trebui să ne întoarcem la Dumnezeul nostru, cu pocăință pentru rătăcirea noastră, și să învățăm să-L lăudăm din ce în ce mai mult?" 17LtMs, Ms 116, 1902, par. 52
"Să prindem spiritul de laudă și de mulțumire. Uitând propriile noastre dificultăți și necazuri, să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru eliberarea de păcat și pentru ocazia de a trăi pentru gloria numelui Său." 17LtMs, Ms 116, 1902, par. 54
Miercuri, 3 Ianuarie
Rugăciuni inspirate
Citește 2 Samuel 23:1,2 și Romani 8:26,27. Ce înveți de aici despre rugăciune?
Cele din urmă cuvinte ale lui David, după cum se raportează, sunt o cântare — o cântare de încredere, de principii foarte înalte, de credință nepieritoare: PP 754.1
“Cuvântul lui David, fiul lui Isai,Cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov,Cuvântul cântărețului plăcut al lui Israel.Duhul Domnului vorbește prin mine, ...Cel ce împărățește în frica de Dumnezeu,Este ca lumina dimineții, când răsare soarele,În dimineața fără nori;Ca razele soarelui după ploaie,Care fac să încolțească din pământ verdeața;Măcar că nu este așa casa meaÎnaintea lui Dumnezeu,Totuși El a făcut cu mine un legământ veșnic,Bine întărit în toate privințele și tare.Nu face El oare să răsară din elTot ce este spre bucuriaȘi mântuirea mea?” (2 Samuel 23, 1-5.) PP 754.2
Mare fusese căderea lui David, dar profundă fusese pocăința lui, aprinsă era iubirea lui și puternică-i era credința. Fusese iertat mult și, prin urmare, iubise mult. (Luca 7, 48.) PP 754.3
Psalmii lui David trec prin șirul experiențelor de la adâncimile recunoașterii vinovăției personale și osândirii de sine până la credința cea mai vie și legătura cea mai strânsă cu Dumnezeu. Descrierea vieții lui arată că păcatul nu poate aduce decât durere și ocară, dar că iubirea și mila lui Dumnezeu pot atinge adâncimi din cele mai mari, credința poate înălța sufletul care se pocăiește până la părtășia înfierii fiilor lui Dumnezeu. Din toate asigurările cuprinse în Cuvântul Său, aceasta este una dintre mărturiile cele mai vii despre credincioșia, dreptatea și îndurarea legământului lui Dumnezeu. PP 754.4
Noi nu prețuim așa cum ar trebui puterea și eficiența rugăciunii. “Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite”. Dumnezeu dorește să venim la El în rugăciune, ca să poată ilumina mintea noastră. Numai El poate să ofere o înțelegere clară a adevărului. Numai El poate să sensibilizeze și să supună inima. El poate să mărească inteligența noastră, ca să facem deosebire între adevăr și ideile false. El poate să întărească mintea șovăitoare și să-i dea o cunoaștere și o credință care vor rezista încercării. Prin urmare, rugați-vă fără încetare. Domnul care a auzit rugăciunea lui Daniel va auzi și rugăciunile voastre, dacă vă veți apropia de El asemenea lui Daniel. — The Review and Herald, 24 martie, 1904. Rg 90.2
Joi, 4 Ianuarie
Lumea psalmilor
Citește Psalmii 16:8; 44:8; 46:1; 47:1,7; 57:2; 62:8; 82:8 și 121:7. Ce loc ocupă Dumnezeu în viața psalmistului?
Enoh a umblat cu Dumnezeu. Tot așa trebuie să umble toți cei care lucrează pentru Hristos. Puteți să spuneți asemenea psalmistului: “Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin”. (Psalmii 16, 8.) Când simțiți că nu vă puteți baza pe voi înșivă, încredeți-vă în Domnul Isus. Dacă așteptați să primiți toate sfaturile și înțelepciunea de la niște oameni muritori, la fel de mărginiți ca voi, veți primi doar ajutorul omenesc. Dacă Îi cereți lui Dumnezeu ajutor și înțelepciune, El nu va dezamăgi niciodată credința voastră. SEv 417.4
"Când Martin Luther primea vești descurajante, spunea adesea: "Haideți să cântăm psalmul patruzeci și șase". Acest psalm începe cu cuvintele: "Dumnezeu este refugiul și tăria noastră, un ajutor foarte prezent în necazuri. De aceea nu ne vom teme, chiar dacă pământul va fi îndepărtat și chiar dacă munții vor fi duși în mijlocul mării". În loc să ne plângem, să plângem și să deznădăjduim, atunci când necazurile se adună în jurul nostru ca un potop și amenință să ne copleșească, dacă nu ne-am ruga doar să cerem ajutor de la Dumnezeu, ci L-am lăuda pentru atâtea binecuvântări rămase, - Laudându-L că este în stare să ne ajute, - cursul nostru ar fi mai plăcut Lui și am vedea mai mult din mântuirea Lui." RH 1 noiembrie 1881, par. 13
"Încărcate cu pradă, armatele lui Iuda, cu Iosafat "în frunte", s-au întors acasă "cu bucurie, căci Domnul îi făcuse să se bucure de dușmanii lor. Și au venit la Ierusalim cu psaltiri, harpe și trâmbițe la Casa Domnului." Ei veniseră pentru bucurie. În ascultare de porunca: "Stați pe loc și vedeți mântuirea Domnului: ..... Nu vă temeți și nu vă înspăimântați", ei își puseră toată încrederea în Dumnezeu; și El se dovedise a fi fortăreața și eliberatorul lor. Acum puteau cânta cu înțelegere imnurile inspirate ale lui David:" RH 1 ianuarie 1914, par. 17
"Bateți din palme, voi toți, popor; Strigați către Dumnezeu cu glas de triumf"..." RH 1 ianuarie 1914, par. 19
"'Căci Dumnezeu este Împăratul întregului pământ: Cântați laude cu înțelepciune'..."..." RH 1 ianuarie 1914, par. 20
Vineri, 5 Ianuarie
Studiu Suplimentar
"'Încredeți-vă în el în orice moment; voi, popor, vărsați-vă inima înaintea lui: Dumnezeu este un refugiu pentru noi. Psalmul 62:8. Mar 86.1
"Trebuie să fim mult în rugăciune dacă vrem să progresăm în viața divină. Când mesajul adevărului a fost proclamat pentru prima dată, cât de mult ne-am rugat. Cât de des se auzea glasul de mijlocire în cameră, în hambar, în grădină sau livadă. Adesea petreceam ore întregi în rugăciune sinceră, doi sau trei împreună cerând promisiunea; adesea se auzea sunetul plânsului și apoi vocea mulțumirii și cântecul de laudă. Acum, ziua lui Dumnezeu este mai aproape decât atunci când am crezut pentru prima dată, iar noi ar trebui să fim mai serioși, mai zeloși și mai fervenți decât în acele zile de început. Pericolele noastre sunt mai mari acum decât atunci. "37 Mar 86.2
David n-a putut să fie prezent la înmormântarea lui Samuel; dar el a simțit durerea atât de adânc și atât de jalnic, cum numai un fiu sincer poate să simtă pentru tatăl său iubit. El știa că moartea lui Samuel mai rupsese o legătură care frâna oarecum purtarea lui Saul și el se simțea și mai puțin în siguranță decât pe vremea când trăia profetul. În timp ce atenția lui Saul era reținută de doliul pentru moartea lui Samuel, David a folosit ocazia pentru a căuta un loc de adăpost mai sigur și de aceea s-a mutat în pustia Paran. Aici a alcătuit Psalmii 120 și 121. În timp ce, în pustietatea aceasta, cugeta la faptul că profetul murise, iar împăratul era dușmanul său, el cânta: PP 664.2