El zice: ‘Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’. Isaia 49:6
Prin bunăvoința arătată de Cir, aproape cincizeci de mii din fiii robiei au beneficiat de prevederile decretului care le îngăduia reîntoarcerea. Aceștia însă, în comparație cu sutele de mii răspândite în provinciile Medo-Persiei, erau doar o rămășiță neînsemnată. Marea majoritate a izraeliților alesese să rămână mai degrabă în țara robiei decât să suporte greutățile călătoriei de reîntoarcere și restaurarea cetăților și caselor lor pustiite. PR 598.1
Au trecut mai mult de zece ani, când al doilea decret, aproape tot atât de favorabil ca și primul, a fost emis de Dariu Histaspe, monarhul care conducea pe atunci. În felul acesta, Dumnezeu, în îndurarea Sa, a oferit o altă ocazie iudeilor din Împărăția medo-persană să se reîntoarcă în țara părinților lor. Domnul a prevăzut vremurile grele, care aveau să urmeze în timpul domniei lui Xerxe Ahașveroș din cartea Esterei și El nu numai că a lucrat o schimbare de sentimente în inimile bărbaților cu autoritate, dar l-a și inspirat pe Zaharia să stăruiască pe lângă exilați să se întoarcă. PR 598.2
Planul Domnului era același care fusese de la început; poporul Său să fie o laudă pe pământ, spre slava Numelui Său… PR 599.2
Citește Daniel 1:1-12; 3:1-12; 6:1-9. Deși unice într-o bună măsură, ce ne învață aceste situații despre dificultățile cu care se confruntă poporul lui Dumnezeu pentru că trăiește într-o cultură străină?
Această decizie a implicat multe lucruri. Erau considerați sclavi, dar erau favorizați în mod special datorită inteligenței lor evidente și frumuseții lor. Dar au decis că orice pretenție, chiar și aceea de a sta la masa regelui și de a mânca din mâncare sau de a accepta vinul, chiar dacă nu-l beau, ar fi fost o negare a credinței lor religioase.... Ei nu au ales să fie singuri, dar trebuiau să fie, altfel își puteau corupe căile la curțile Babilonului și erau expuși la orice fel de ispită în ceea ce privește mâncarea și băutura. Influențele corupătoare le-ar îndepărta protecția, iar ei L-ar dezonora pe Dumnezeu și și-ar ruina propriile caractere." - Manuscris 122, 1897.
Aceia care lucrează în ramuri administrative ar trebui să ia toate măsurile de precauție, pentru a nu greși datorită folosirii unor principii sau metode greșite. Raportul vieții lor ar putea să fie ca acela al lui Daniel la curtea Babilonului. Când lucrările lui administrative erau supuse celei mai amănunțite cercetări, nu se putea găsi nici o greșeală. Raportul vieții sale, așa incomplet cum este, cuprinde lecții vrednice de a fi studiate. El descoperă faptul că un bărbat de afaceri nu e în mod necesar un om intrigant și viclean. El poate fi un om învățat de Dumnezeu la fiecare pas. Daniel, în timp ce era prim-ministru al împărăției babiloniene, era un profet al lui Dumnezeu, primind lumina inspirației cerești. Viața lui e o ilustrare a ceea ce poate fi orice om de afaceri creștin. 7M 248.2
Dumnezeu nu primește nici cel mai desăvârșit serviciu, dacă eul nu este pus pe altar, ca o jertfă vie care se consumă. Rădăcina trebuie să fie sfântă, căci altfel nu poate fi rod bun și sănătos, singurul care e primit înaintea lui Dumnezeu. Inima trebuie să fie convertită și consacrată. Motivele trebuie să fie drepte. Candela lăuntrică trebuie să fie alimentată cu uleiul care vine de la solii cerești prin țevile de aur în rezervorul de aur. Niciodată comunicările Domnului nu vin în zadar la om. 7M 248.3
Adevăruri scumpe, adevăruri vitale, sunt îngemănate cu buna stare a omului atât în viața aceasta, cât și în veșnicia care se deschide înaintea noastră. “Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17, 17.) Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie practicat; El va trăi și va rezista în veșnicie. În timp ce ambițiile lumești, proiectele lumești și cele mai grandioase planuri și ținte omenești vor pieri ca iarba, “cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor întoarce pe mulți la neprihănire, vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci”. (Daniel 12, 3.) 7M 249.1
Citește Estera 2:1-9. Ce ne spun aceste versete despre situația lui Mardoheu și a Esterei?
"Nu există nicio îndoială că regele, când a analizat ulterior problema, a considerat că Vashti merita să fie onorată, mai degrabă decât să fie tratată așa cum a fost. 3BC 1139.8
"Nicio lege de divorț, elaborată de oameni care timp de multe zile se dăduseră la băutură de vin, oameni care nu-și puteau controla apetitul, nu putea avea vreo valoare în ochii regelui regilor. Acești oameni erau incapabili să raționeze sănătos și nobil. Ei nu puteau discerne situația reală. 3BC 1139.9
"Oricât de înaltă ar fi funcția lor, oamenii sunt supuși lui Dumnezeu. Marea putere exercitată de regi, duce adesea la extreme în exaltarea de sine. Iar jurămintele lipsite de valoare făcute pentru a promulga legi care nu țin cont de legile superioare ale lui Dumnezeu, duc la o mare nedreptate. 3BC 1139.10
"Ocaziile de indulgență, cum sunt cele descrise în primul capitol din Estera, nu-L glorifică pe Dumnezeu. Dar Domnul Își împlinește voia prin oameni care cu toate acestea îi induc în eroare pe alții. Dacă Dumnezeu nu Și-ar întinde mâna Sa restrictivă, s-ar vedea prezentări ciudate. Dar Dumnezeu impresionează mințile omenești pentru a împlini scopul Său, chiar dacă cel folosit continuă să urmeze practici greșite. Și Domnul Își pune în aplicare planurile Sale prin oameni care nu recunosc lecțiile Sale de înțelepciune. În mâna Lui se află inima fiecărui conducător pământesc, pentru a o întoarce încotro vrea El, așa cum întoarce apele râului. 3BC 1139.11
"Prin experiența care a adus-o pe Estera pe tronul medo-persan, Dumnezeu lucra pentru îndeplinirea scopurilor Sale pentru poporul Său. Ceea ce a fost făcut sub influența multului vin a lucrat spre binele lui Israel (Manuscris 39, 1910)." 3BC 1139.12
Citește Estera 3:1-15. Ce s-a întâmplat aici și de ce?
Prin Haman agaghitul, un bărbat fără scrupule din înalta autoritate a Medo-Persiei, Satana a lucrat de data aceasta să contracareze planurile lui Dumnezeu. Haman cultivase o răutate amară împotriva lui Mardoheu iudeul. Mardoheu nu-i făcuse nici un rău lui Haman, dar refuzase să-i arate respect sub formă de închinare. Nemulțumit să pună mâna numai pe Mardoheu, Haman a complotat “să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toți iudeii care se aflau în împărăția lui Ahașveroș”. (Estera 3, 6.) PR 600.2
lndus în eroare de declarațiile neadevărate ale lui Haman, Xerxe a fost convins să dea un decret cu privire la exterminarea tuturor iudeilor risipiți “în toate ținuturile Împărăției medo-persane”. (Estera 3, 8.) A fost rânduită o zi anumită, în care iudeii urmau să fie nimiciți, iar averile lor confiscate. Împăratul nu și-a dat seama de consecințele profunde, care aveau să însoțească aducerea la îndeplinire a acestui decret. Însuși Satana, instigatorul ascuns al planului, încerca să-i șteargă de pe pământ pe aceia care păstrau cunoștința despre Dumnezeul cel adevărat. PR 600.3
"Regele, în orbirea lui, era pe cale să facă ceea ce avea să aducă suferință și asuprire unui popor care Îl recunoștea pe Domnul și Îi slujea. Satana lucrează în diferite moduri prin oameni răi pentru a aduce suferință poporului Domnului. Agențiile lui Satana se străduiau să-i distrugă pe iudei, dar scopul dușmanului a fost zădărnicit. Este de datoria supușilor Domnului, cu orice preț pentru ei înșiși, să fie credincioși Lui." 25LtMs, Ms 39, 1910, par. 33
Decretul care va trebui să fie dat împotriva poporului lui Dumnezeu va fi la fel ca acela dat de Ahașveroș împotriva iudeilor, pe timpul Esterei. Edictul persan a fost dat din cauza răutății lui Haman împotriva lui Mardoheu. Nu pentru că Mardoheu i-ar fi făcut vreun rău, ci pentru că a refuzat să i se închine, să-i aducă respectul care I se cuvine numai lui Dumnezeu. Hotărârea împăratului împotriva iudeilor a fost obținută printr-un pretext fals, prin greșita prezentare a acestui popor deosebit. Satana a pus la cale acest plan pentru a șterge de pe fața pământului pe aceia care păstrau cunoștința adevăratului Dumnezeu. Dar complotul lui a fost înfrânt de către o contraputere care domnește printre fiii oamenilor. Îngeri care excelează în putere au fost însărcinați să apere pe poporul lui Dumnezeu și comploturile adversarilor lor s-au întors asupra capului lor. Lumea protestantă de astăzi vede în mica grupă a păzitorilor Sabatului un Mardoheu la poartă. Caracterul și comportarea sa, care exprimă respect față de Legea lui Dumnezeu, sunt o continuă mustrare pentru cei care au dat la o parte temerea de Dumnezeu și calcă în picioare Sabatul Său; acest intrus nepoftit trebuie — prin unele mijloace — să fie înlăturat din cale. 5M 450.1
Citește Estera 4:1-14. De ce poate fi considerat acesta un moment potrivit ca Estera să se identifice ca evreică?
lndus în eroare de declarațiile neadevărate ale lui Haman, Xerxe a fost convins să dea un decret cu privire la exterminarea tuturor iudeilor risipiți “în toate ținuturile Împărăției medo-persane”. (Estera 3, 8.) A fost rânduită o zi anumită, în care iudeii urmau să fie nimiciți, iar averile lor confiscate. Împăratul nu și-a dat seama de consecințele profunde, care aveau să însoțească aducerea la îndeplinire a acestui decret. Însuși Satana, instigatorul ascuns al planului, încerca să-i șteargă de pe pământ pe aceia care păstrau cunoștința despre Dumnezeul cel adevărat. PR 600.3
“În fiecare ținut unde ajungea porunca împăratului și hotărârea lui, a fost o mare jale printre iudei; posteau, plângeau și se boceau, și mulți se culcau în sac și cenușă”. (Estera 4, 3.) Decretul mezilor și perșilor nu putea fi revocat; în aparență, nu era nici o speranță; toți izraeliții erau condamnați la nimicire. PR 601.1
Dar intrigile vrăjmașului au fost înfrânte de o putere care domnește peste fiii oamenilor. În providența lui Dumnezeu, Estera, o evreică temătoare de Cel Prea Înalt, fusese făcută împărăteasă în Împărăția medo-persană. Mardoheu îi era rudă apropiată. În situația lor extremă, s-au hotărât să apeleze la Xerxe în favoarea poporului lor. Estera urma să riște să intre înaintea, lui ca mijlocitoare. “Cine știe”, a zis Mardoheu, “dacă nu cumva pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” (Estera 4, 14.) PR 601.2
Criza căreia Estera îi făcea față, cerea o acțiune rapidă și hotărâtă, dar atât ea, cât și Mardoheu, și-au dat seama că, dacă Dumnezeu nu va lucra cu putere în favoarea lor, străduințele lor aveau să fie fără efect. Astfel, Estera și-a luat timp pentru comuniune cu Dumnezeu, izvorul puterii ei. “Du-te”, l-a îndrumat ea pe Mardoheu, “strânge pe toți iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați, nici să beți, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti o dată cu slujnicele mele; apoi, voi intra la împăratul, în ciuda legii; și dacă va fi să pier, voi pieri”. (Estera 4, 16.) PR 601.3
Citește Estera 9:1-12. Care a fost rezultatul eforturilor Esterei?
Evenimentele care au urmat într-o succesiune rapidă apariția Esterei înaintea împăratului, favoarea deosebită arătată ei, ospețele împăratului și împărătesei împreună cu Haman, ca singurul invitat, somnul tulburat al împăratului, cinstirea publică arătată față de Mardoheu, precum și umilirea și căderea lui Haman, după descoperirea complotului nelegiuit toate acestea sunt părți ale unei istorii cunoscute. Dumnezeu a lucrat minunat pentru poporul Său pocăit; iar împăratul a dat un alt decret, prin care li se îngăduia să se lupte pentru viața lor, și care a fost transmis cu grabă în toate părțile împărăției, prin curieri călare; care “au plecat îndată în toată graba, după porunca împăratului”. “În fiecare ținut și în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului și hotărârea lui, au fost între iudei bucurie și veselie, ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni dintre popoarele țării s-au făcut iudei, căci îi apucaseră frica de iudei”. (Estera 8, 14.17.) PR 602.1
În ziua rânduită pentru nimicirea lor, “iudeii s-au strâns în cetățile lor, în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să-i piardă. Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele”. Îngerii care excelează în putere fuseseră însărcinați de Dumnezeu să ocrotească pe poporul Său, în timp ce ei “și-au apărat viața”. (Estera 9, 2.16.) PR 602.2
Lui Mardoheu, i s-a încredințat poziția de cinste, ocupată de Haman mai înainte. El era “cel dintâi după împăratul Ahașveroș și era cu vază între iudei și iubit de mulțimea fraților săi” (Estera 10, 3), și a căutat să promoveze binele poporului său Israel. În felul acesta, Dumnezeu a adus poporul Său ales iarăși în cinste la curtea medo-persană, făcând posibilă împlinirea planului Său de a-i restabili în propria lor țară. Dar numai peste câțiva ani, în anul al șaptelea al lui Artaxerse I, urmașul lui Xerxe cel Mare, un număr considerabil dintre ei s-a întors la Ierusalim, sub conducerea lui Ezra; PR 602.3
Experiențele grele, care au venit peste poporul lui Dumnezeu din zilele Esterei, n-au fost specifice numai acelor vremuri. Ioan descoperitorul, privind de-a lungul veacurilor până la încheierea timpului, a declarat: “Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos”. (Apocalipsa 12, 17.) Unii dintre cei care trăiesc astăzi pe pământ vor vedea împlinindu-se aceste cuvinte. Același spirit, care în veacurile trecute i-a condus pe oameni să prigonească biserica cea adevărată, va conduce în viitor la manifestarea unei atitudini asemănătoare față de aceia care își păstrează credincioșia față de Dumnezeu. Chiar acum se fac pregătiri pentru această ultimă mare luptă. PR 602.3
Decretul care va fi dat în cele din urmă împotriva rămășiței poporului lui Dumnezeu va fi foarte asemănător cu acela emis de Ahașveroș împotriva iudeilor. Astăzi, vrăjmașii adevăratei biserici văd în grupa cea mică a păzitorilor poruncii Sabatului un Mardoheu la poartă. Respectul poporului lui Dumnezeu față de Legea Sa este o mustrare continuă pentru aceia care au lepădat temerea de Domnul și calcă în picioare Sabatul Său. PR 605.1
Satana va stârni indignarea împotriva minorității care refuză să accepte obiceiurile și tradițiile larg răspândite. Bărbați cu răspundere și renume se vor uni cu nelegiuiții și cu oamenii de nimic pentru a se sfătui împotriva poporului lui Dumnezeu. Bogăția, geniul, educația se vor uni pentru a-i acoperi cu rușinea. Conducătorii prigonitori, slujitori și membri ai bisericii vor complota împotriva lor. Cu glasul și condeiul, prin lăudăroșenii, prin amenințări și prin batjocuri, vor căuta să le doboare credința. Prin prezentări mincinoase și prin apeluri pline de mânie, oamenii vor stârni patimile poporului. Neavând un “așa zic Scripturile” împotriva apărătorilor Sabatului biblic, vor recurge la măsuri apăsătoare pentru a suplini această lipsă. Pentru a-și asigura popularitatea și dominația, legislatorii se vor supune cererii pentru legi duminicale. Dar aceia care se tem de Dumnezeu nu pot accepta o instituție care nesocotește un precept al Decalogului. Pe acest câmp de bătaie se va desfășura ultimul mare conflict în lupta dintre adevăr și rătăcire. Dar noi nu suntem lăsați în nesiguranță cu privire la deznodământ. Astăzi, ca în zilele Esterei și ale lui Mardoheu, Domnul Își va apăra adevărul și poporul Său. PR 605.2