Misiunea în beneficiul celor în nevoie
Studiul 8, Trimestrul 4, 18-24 Noiembrie 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 18 Noiembrie
Text de memorat:
“Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” RCCV — Matei 25:40
“Atunci cei neprihăniți îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-ți sete și ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine’? Drept răspuns, împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut’”. (Matei 25, 31-40.)” CF 44.3
“Astfel, Domnul Hristos își identifică propriile interese cu acelea ale omenirii suferinde. El consideră că fiecare atenție acordată copiilor Săi îi este acordată Lui însuși. Cei care pretind sfințirea modernă vor veni în față cu îngâmfare și vor spune: “Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Oamenii descriși aici, care fac aceste declarații pretențioase și par să-L implice pe Domnul Isus în toate faptele lor, îi reprezintă corespunzător pe cei care pretind sfințirea modernă, dar sunt în război cu Legea lui Dumnezeu. Domnul Hristos îi numește slujitori ai nelegiuirii, deoarece sunt niște înșelători care poartă hainele unei neprihăniri aparente pentru a-și ascunde diformitatea caracterului, nelegiuirea lăuntrică a inimii lor nesfinte.” CF 44.4
Duminică, 19 Noiembrie
Credința prietenilor
Citește Luca 5:17-26 Care sunt lecțiile despre bunătate pe care le putem învăța din acest episod?
"Hristos a văzut că omul suferea de o boală trupească și a văzut, de asemenea, că suferea de un suflet bolnav de păcat. El știa că, pentru a vindeca bolile trupești, trebuie să aducă ușurare minții și să curețe sufletul de păcat. El avea nevoie de sănătatea sufletului înainte de a putea aprecia sănătatea trupului. Mântuitorul nu a trecut cu vederea efortul care fusese făcut pentru a-l aduce pe om la El, iar inima Sa de dragoste și milă a fost mișcată. "El a văzut credința lor", și a fost de ajuns. "Fiule, fii vesel; păcatele tale îți sunt iertate", i-a spus El bolnavului. Mulți au urmărit cu sufletul la gură fiecare mișcare din această tranzacție ciudată, simțind că vorbele lui Hristos erau o invitație pentru ei. Oare nu erau ei bolnavi sufletește? Nu erau ei nerăbdători să scape de povara vinovăției lor?"". PrT 25 mai 1899, par. 9
Iosua 2:23, 24 -- "Cei doi bărbați s-au întors, s-au coborât de pe munte, au trecut dincolo, au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au povestit tot ce li se întâmplase; și i-au spus lui Iosua: "Cu adevărat, Domnul a dat în mâinile noastre toată țara, căci toți locuitorii țării au leșinat din pricina noastră.""
Acesta este raportul celor doi spioni. Un raport curajos a fost. Oamenii lui Dumnezeu au știut că Dumnezeu le livrase țara atunci când au văzut că inimile oamenilor leșinau din cauza lor, așa cum este consemnat în mărturia lui Rahab:
Iosua 2:8-11 -- "Și înainte ca ei să fie culcați, ea s-a urcat la ei pe acoperiș; și le-a spus bărbaților: Știu că Domnul v-a dat țara și că teroarea voastră a căzut peste noi și că toți locuitorii țării leșină din cauza voastră. Căci am auzit cum a secat Domnul apele Mării Roșii pentru voi, când ați ieșit din Egipt, și ce ați făcut celor doi împărați ai amoriților, care erau de cealaltă parte a Iordanului, Sihon și Og, pe care i-ați nimicit cu desăvârșire. Și îndată ce am auzit aceste lucruri, inimile noastre s-au topit și nu a mai rămas curaj în nimeni, din cauza voastră; căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în ceruri sus și pe pământ jos."
Da, locuitorii Ierihonului au pierdut cu toții - și acesta a fost începutul înfrângerii lor.
Pentru ca creștinii să fie victorioși, ei trebuie să posede (1) credință -- Evrei 11; (2) curaj -- Iosua 2; (3) acțiune -- Exod 14.
Luni, 20 Noiembrie
Numai metoda lui Hristos
Ce ne învață următoarele episoade biblice despre lucrarea pentru cei nevoiași? Ioan 5:1-9 Marcu 1:23-28
“Aceia care, ca răspuns la chemarea timpului, au intrat în slujba Marelui Maestru lucrător pot studia cu bun folos metodele Lui de lucru. În cursul lucrării Sale pe pământ, Mântuitorul S-a folosit de ocaziile care se puteau găsi pe marile căi de comunicație. Isus locuia la Capernaum în intervalele dintre călătoriile Sale într-o parte sau alta, și el a ajuns să fie cunoscut ca “cetatea Lui”. Cetatea aceasta era bine adaptată pentru a fi centrul lucrării Mântuitorului. Fiind pe șoseaua principală de la Damasc la Ierusalim și Egipt și la Marea Mediterană, era o mare arteră de călătorie. Oameni din multe țări treceau prin cetate sau zăboveau pentru odihnă în călătoriile lor într-o parte sau alta. Aici, Isus putea să întâlnească toate națiunile și toate straturile sociale, pe cei bogați și cei mari, ca și pe săraci și smeriți, și învățăturile Lui urmau să fie duse în alte țări și în multe familii. În felul acesta, urma să fie stârnit interesul pentru cercetarea profețiilor, atenția urma să fie îndreptată către Mântuitorul, și misiunea Lui urma să fie adusă înaintea lumii. — Testimonies for the Church 9:121.” SCE 126.3
“În stațiunile climaterice și balneare cu renume mondial și în centrele de trafic turistic, aglomerate de mii de oameni care caută sănătate și plăcere, ar trebui să fie plasați predicatori și colportori în stare să atragă atenția mulțimilor. Lucrătorii aceștia trebuie să vegheze asupra ocaziei pe care o au de a prezenta solia pentru timpul de față și să țină adunări când au ocazie. Ei să fie ageri pentru a prinde ocazia de a le vorbi poporului. Însoțiți de puterea Duhului Sfânt, să întâmpine poporul cu solia dusă de Ioan Botezătorul: “Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”. (Matei 3, 2.) Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie prezentat cu claritate și putere, pentru ca aceia care au urechi de auzit să poată auzi adevărul. În felul acesta, Evanghelia adevărului prezent va fi așezată în calea celor care nu o cunosc, și nu puțini vor fi aceia care o vor accepta și o vor duce în propria patrie din toate părțile lumii. — Idem, 9:122.” SCE 127
“Cărțile Divina vindecare și Parabolele Domnului Hristos sunt în chip deosebit adaptate pentru a fi folosite în centrele de turism, și ar trebui să se facă tot ce se poate pentru a pune exemplare din aceste lucrări în mâinile celor care au timp liber și înclinație spre citit. — Idem, 9:85.” SCE 127.2
Apostolii au abandonat la un moment dat năvodul evangheliei și au încetat să mai fie pescari de oameni, în timp ce s-au dus să pescuiască pentru câștig: „Și n-au prins nimic în noaptea aceea. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm … 'Copii' le-a zis Isus 'aveţi ceva de mâncare?' Ei i-au răspuns: 'Nu'. El le-a zis: 'Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi'. Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.” (Ioan 21:3-6). Succesul nu lipsește niciodată atunci când este ascultată porunca Domnului. Dacă pastorii L-ar fi întrebat mereu pe Isus unde și cum să arunce năvodul, ar fi existat o mulțime de „pești” – convertiți – și niciodată n-ar fi fost lipsă de „mâncare” – mijloace.
Marți, 21 Noiembrie
Refugiații și imigranții
Citește Deuteronomul 10:19; Psalmii 146:9; Romani 12:13 și Leviticul 23:22. Care este importanta temă de reținut din aceste texte?
“Pentru a încuraja adunarea poporului în vederea serviciului divin și, de asemenea, pentru a se purta de grijă de cei sărmani, se cerea o a doua zecime din toate veniturile. Cu privire la zecimea dintâi, Domnul spusese: “Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel”. (Numeri 18, 21.) Cu privire la a doua, El poruncise așa: “Să mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-și așeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău și întâii născuți din cireada și turma ta, ca să te înveți să te temi întotdeauna de Domnul, Dumnezeul tău”. (Deuteronom 14, 23.29; 16, 11-14.) Zecimea aceasta, sau echivalentul ei în bani, trebuia să fie adusă timp de doi ani la locul unde se afla sanctuarul. După ce Îi aduceau lui Dumnezeu un dar de mulțumire și o anumită parte o dădeau preotului, închinătorii trebuia să folosească restul pentru o sărbătoare sfântă la care trebuia să ia parte leviții, străinii, orfanii și văduvele. În felul acesta erau luate măsuri pentru jertfa de mulțumire și mesele de sărbătoare anuale, iar poporul era adus în societatea preoților și leviților, pentru ca să fie învățat de aceștia cele cu privire la serviciul divin și încurajat să ia parte la el.” PP 530.1
“Totuși, la fiecare al treilea an, această a doua zecime trebuia să fie folosită acasă, pentru întreținerea leviților și a săracilor, așa cum a spus Moise: “Ei să mănânce și să se sature în cetățile tale”. (Deuteronom 26, 12.) Această zecime forma un fond cu scopuri de binefacere și ospitalitate.” PP 530.2
“Se mai luaseră și alte măsuri pentru săraci. În afară de recunoașterea cerințelor lui Dumnezeu, nimic nu caracteriza mai bine legile date de Moise, decât spiritul plin de dărnicie, duioșie și ospitalitate ce se dovedea față de săraci. Deși Dumnezeu făgăduise să-l binecuvânteze foarte mult pe poporul Său, nu era totuși în planul Lui ca sărăcia să fie ceva cu totul necunoscut între ei. El le-a arătat că nu vor înceta să fie săraci în țară. Totdeauna vor fi în poporul Său persoane care vor avea nevoie de compătimirea, bunătatea și bunăvoința lui. Ca și în zilele noastre, și atunci au fost oameni loviți de nenorociri, de boală și de pierderea agoniselii lor; totuși, atâta vreme cât au ascultat de îndrumările date de Dumnezeu, între ei nu au fost cerșetori și nici oameni care să sufere din lipsă de hrană.” PP 530.3
“Legea lui Dumnezeu le dădea săracilor dreptul la o parte a produselor pământului. Dacă cineva era flămând, avea dreptul să intre în ogorul, livada sau via aproapelui său și să ia din cereale sau din fructe pentru a-și potoli foamea. Pe temeiul acestor rânduieli, ucenicii Domnului, când au trecut în Sabat printre lanurile de grâu, au smuls spice și au mâncat.” PP 531.1
“Tot ce se putea aduna în urma recoltării holdelor, livezilor și viilor era al săracilor. “Când îți vei secera ogorul și vei uita un snop pe câmp”, spunea Moise, “să nu te întorci să-l iei.... Când îți vei scutura măslinii, să nu culegi a doua oară roadele rămase pe ramuri.... Când îți vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele care rămân în urma ta; ele să fie ale străinului, ale orfanului și ale văduvei. Adu-ți aminte că ai fost rob în țara Egiptului”. (Deuteronom 24, 19-22; Leviticul 19, 9-10.)” PP 531.2
“În fiecare al șaptelea an se luau măsuri deosebite pentru îngrijirea celor săraci. Anul sabatic, așa cum era numit, începea după terminarea strângerii recoltei. În timpul semănatului care urma îndată după aceea, poporul nu trebuia să semene; primăvara nu trebuia să aștepte vreo recoltă. Din ceea ce producea pământul de la sine puteau să mănânce cât timp produsele erau proaspete, dar nu trebuia să strângă nimic în hambare. Recolta anului acestuia trebuia să rămână pentru îndestularea străinilor, orfanilor și văduvelor și chiar a păsărilor și animalelor câmpului. (Exod 23, 10-11; Leviticul 25, 5.)” PP 531.3
Miercuri, 22 Noiembrie
Ajutorarea celor care suferă
Citește Luca 4:18 în diferite traduceri și versiuni ale Bibliei. Ce ne învață textul acesta despre ce a făcut Domnul Isus și despre ceea ce și noi ar trebui să facem, în sfera noastră, pentru cei din jur?
Iar acum, întorcându-ne la Isaia 58, descoperim că atunci când Creștinismul se trezește pe deplin la această mare necesitate și face ceva în acest sens, „Atunci” promite Domnului: „lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” Is. 58: 8-11.
Acum, adevărul manifest este că, dacă timpul ar trebui să dureze și dacă trebuie să rămânem pe calea Creștinismului adevărat, unde lumina strălucește, atunci toți trebuie să facă ceva în legătură cu această lucrare neglijată de îngrijire a celor nevoiași, pentru că aceasta nu poate fi realizată dintr-o o singură locație centrală, dar trebuie neapărat localizată în fiecare stat și țară, oriunde solia ceasului „va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod”. Is. 37:31.
Joi, 23 Noiembrie
O dragoste mai mare
„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Cum aplicăm acest principiu în lucrarea noastră pentru alții?
Dacă Maiestatea Cerului a putut face atât de mult pentru a-și arăta dragostea față de om, ce să nu fie dispuși să facă oamenii pentru a se ajuta unii pe alții să iasă din groapa întunericului și suferinței?! Hristos a spus: “Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu;” nu cu o dragoste mai mare; căci “Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi.” Ioan 15, 13. Dragostea noastră este adesea egoistă; căci o îngrădim prin limite prestabilite. Când venim în unire și tovărășie apropiată cu Hristos, iubirea, compasiunea și faptele noastre de generozitate vor pătrunde mai adânc și se vor lărgi și întări prin exercițiu. Iubirea și interesul urmașilor lui Hristos ar trebui să fie tot atât de largi cât să cuprindă lumea. Cei care trăiesc numai pentru “mine și al meu” vor pierde Cerul. Dumnezeu vă cheamă ca familie să cultivați iubirea, să deveniți mai puțin sensibili în ce vă privește și mai sensibili la durerile și încercările altora. Acest spirit egoist pe care l-ați nutrit toată viața voastră este în mod corect reprezentat de către preotul și levitul care au trecut pe partea cealaltă pe lângă cel nenorocit. Ei au văzut că avea nevoie de ajutor, dar l-au evitat dinadins. 3M 529.2
Fiecare din voi are nevoie să se trezească și să facă stânga-mprejur, pentru a nu mai merge pe urma lăsată de egoism. Folosiți-vă de timpul scurt de probă ce v-a fost dat, lucrând din toate puterile pentru a răscumpăra eșecurile din viața voastră de până acum. Dumnezeu v-a pus într-o lume a suferinței pentru a vă testa, ca să se vadă dacă veți fi găsiți vrednici de darul vieții veșnice. Pretutindeni în jurul vostru se află din cei ce au nenorociri, care au nevoie de cuvinte de compasiune, de iubire, de tandrețe și de rugăciunile noastre umile și pline de milă. Unii suferă sub mâna de fier a sărăciei, alții de boală și alții de întristări sfâșietoare, de disperare și mâhnire adâncă. Asemenea lui Iov, ar trebui să fiți ochi pentru cei orbi și picioare pentru cei ologi și să cercetați cauza celui necunoscut, și să faceți aceasta cu sârguință, având în vedere scopul de a le ușura nevoile și de a-i ajuta acolo unde au cel mai mult nevoie. 3M 530.1
Vineri, 24 Noiembrie
Studiu Suplimentar
“Religia lui Hristos este ceva mai mult decât vorbe. Neprihănirea lui Hristos constă în acțiuni corecte și fapte bune, rod al unor motivații curate, altruiste. O neprihănire exterioară, în timp ce împodobirea interioară lipsește, nu va fi de nici un folos. “Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o spunem este că Dumnezeu este lumină și că în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întuneric, mințim și nu practicăm adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.” [1 Ioan 1, 5-7.] Dacă nu avem lumina și iubirea lui Dumnezeu, nu suntem copiii Lui. Dacă nu strângem cu Hristos, risipim. Avem cu toții o influență, și acea influență se răsfrânge asupra destinului altora, pentru binele lor prezent și viitor sau pentru veșnica lor pierzare.” 3M 528.3