Misiunea lui Dumnezeu pentru noi (II)
Studiul 2, Trimestrul 4, 7-13 Octombrie, 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază, 7 Octombrie
Text de Memorat:
“Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” RCCV — Matei 28:19
Dumnezeu a înzestrat omul cu cunoștință și viață pentru a-l face fericit și util în a face lumea ceea ce ar trebui să fie. Chiar și după ce perechea sfântă a căzut în păcat, Dumnezeu era la fel de interesat de ei, precum a fost și înainte - atât de mult, de fapt, încât El a început imediat să-i învețe cum să se mântuiască și să se întoarcă la casa lor veșnică. Din acea zi și până acum, El a continuat astfel să învețe familia umană.
Pentru a face această lucrare mântuitoare, Dumnezeu a trimis Duhul Adevărului, El a trimis profeți și îngeri, de asemenea pe singurul Său Fiu - toți învățători ai mântuirii. El Însuși a coborât la Sinai și chiar dacă ei au omorât aproape pe toți slujitorii Săi, inclusiv pe fiul Său, totuși interesul Său veșnic pentru rasa umană a continuat până în zilele noastre. În ciuda greșelilor noastre, promisiunea Lui de a ne duce înapoi în Eden pentru a trăi cu El acolo dacă ne pocăim, rămâne în continuare la fel de sigură ca și soarele.
Acum vedeți cum este Dumnezeu și dacă vrem să fim „ca Dumnezeu”, așa trebuie să fim și noi. Asta înseamnă că trebuie să fim la fel de interesați unul de celălalt și de construirea Împărăției Sale pe cât este de interesat El pentru noi. Trebuie să fim la fel de dezinteresați ca și El. Trebuie să învățăm cu bucurie pe alții tot ce ne-a învățat El. Trebuie să facem tot ce putem pentru a îmbunătăți condițiile de viață a altora. Trebuie să facem lumea mai bună decât ar putea fi dacă nu am fi fost în ea. În săptămâna creațiunii, Dumnezeu și-a făcut partea Lui. Acum trebuie să ne facem partea noastră în creațiune dacă vrem să fim ca Dumnezeu.
Duminică, 8 Octombrie
Originea misiunii: Dumnezeul trinitar
Citește Ioan 20:21,22. Cum ar trebui să ne schimbăm modul de a vedea misiunea noastră, după ce am înțeles că misiunea se întemeiază pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?
“Astfel, ucenicii și-au primit însărcinarea. Ei trebuiau să învețe și să predice în numele lui Hristos. Învățătura dată de ei avea în ea suflarea vitală, spirituală, care este în Hristos. Numai El putea să le dea uleiul pe care trebuiau să-l aibă pentru a lucra cu succes. Asemănarea lui Hristos trebuie să apară în ei. Ei puteau avea succes numai dacă studiau caracterul Învățătorului lor și îi urmau exemplul. RH 13 Iunie 1899, Art. A, par. 5
“Duhul Sfânt este suflarea de viață din suflet. Respirația lui Hristos asupra ucenicilor Săi a fost suflarea adevăratei vieți spirituale. Ucenicii trebuiau să interpreteze acest lucru ca fiind impregnarea lor cu atributele Mântuitorului lor, pentru ca, prin puritate, credință și ascultare, să înalțe legea și să o facă onorabilă. Legea lui Dumnezeu este expresia caracterului Său. Prin supunerea față de cerințele ei, noi îndeplinim standardul de caracter al lui Dumnezeu. Astfel, ucenicii trebuiau să dea mărturie pentru Hristos. RH 13 iunie 1899, Art. A, par. 6
“Împărtășirea Duhului a fost împărtășirea vieții înseși a lui Hristos, care urma să-i califice pe ucenici pentru misiunea lor. Fără această calificare, lucrarea lor nu putea fi îndeplinită. Astfel, ei trebuiau să îndeplinească îndatoririle oficiale legate de biserică. Dar Duhul Sfânt nu era încă manifestat pe deplin, deoarece Hristos nu fusese încă glorificat. Împărtășirea mai abundentă a Duhului Sfânt nu a avut loc decât după înălțarea lui Hristos. RH 13 iunie 1899, Art. A, par. 7
“Oricare dintre păcatele pe care le iertați, le sunt iertate; și oricare dintre păcatele pe care le rețineți, le sunt reținute”. Lecția dată aici ucenicilor înseamnă că oamenii înțelepți, cu adevărat învățați de Dumnezeu, care posedă lucrarea interioară a Duhului Sfânt, trebuie să acționeze ca oameni reprezentativi, mostre ale întregului corp al credincioșilor. Aceștia trebuie să se arate capabili să păstreze ordinea cuvenită în biserică; iar Duhul Sfânt va convinge de păcat, de neprihănire și de judecată. Dar iertarea păcatelor trebuie înțeleasă ca fiind prerogativa exclusivă a lui Dumnezeu. Avertizările din capitolul șapte din Matei le interzic oamenilor să pronunțe judecata asupra semenilor lor. Dumnezeu nu le-a dat slujitorilor Săi puterea de a doborî sau de a distruge. Apostolii nu au fost în măsură să înlăture vina din niciun suflet. Ei trebuiau să transmită mesajul de la Dumnezeu: Este scris - Domnul a spus - așa și așa în ceea ce privește minciuna, călcarea Sabatului, mărturia mincinoasă, furtul, idolatria”. RH 13 iunie 1899, art. A, par. 8
Luni, 9 Octombrie
Esența misiunii: facerea de ucenici
Citește Matei 28:16-20. Ce elemente ale uceniciei poți identifica?
“Faptul că predicarea Evangheliei sub această însărcinare nu s-a sfârșit în timpul bisericii primare este evident din făgăduința: “Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. El nu spune: Sunt cu voi, apostolilor, în orice loc, până la capătul pământului; ci: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului, sau timpului. Nu este un argument acela că ar fi vorba despre era iudaică, căci aceea se încheiase deja la cruce. Concluzia mea ar fi, prin urmare, că propovăduirea și credința evanghelică primară vor fi însoțite întotdeauna de același ajutor spiritual. Însărcinarea apostolilor a aparținut erei creștine și se întinde pe toată durata acesteia. În consecință, darurile au fost pierdute numai prin apostazie și vor fi reînviate o dată cu renașterea credinței și practicii creștine primare.” ST 135.1
“Cu toată decăderea larg răspândită a credinței și a evlaviei, în aceste biserici sunt și urmași adevărați ai lui Hristos. Înainte de revărsarea finală a judecăților lui Dumnezeu peste pământ, în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o așa reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul și puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate peste copiii Săi. În vremea aceea, mulți se vor despărți de bisericile acelea în care dragostea pentru lume a luat locul iubirii față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său. Mulți, atât slujitori, cât și laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie vestite în vremea aceea, pentru a pregăti un popor pentru a doua venire a Domnului. Vrăjmașul sufletelor dorește să împiedice această lucrare: și înainte ca să vină timpul pentru o astfel de lucrare, el va încerca să o împiedice, introducând o contrafacere. În bisericile pe care va reuși să le aducă sub puterea lui amăgitoare, va face să pară că s-a revărsat o binecuvântare deosebită a lui Dumnezeu; se va manifesta ceea ce se crede a fi un mare interes religios. Mulțimile se vor bucura că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru ei, când de fapt aceasta este lucrarea altui spirit. Sub o aparență religioasă, Satana va căuta să-și întindă influența peste lumea creștină.” TV 464.1
Marți, 10 Octombrie
Mesajul misiunii: Evanghelia veșnică
Citește Apocalipsa 14:6,7. Ce aspecte ale misiunii lui Dumnezeu poți identifica în „Evanghelia veșnică” prezentată de primul înger în cadrul soliei celor trei îngeri?
“Noi trebuie să dăm la o parte planurile noastre strâmte și egoiste, amintindu-ne că avem o lucrare de cea mai mare amploare și de cea mai înaltă importanță. Făcând lucrarea aceasta, noi trebuie să facem să răsune solia îngerului întâi, al doilea și al treilea, fiind pregătiți în felul acesta pentru venirea celuilalt înger din cer, care urmează să lumineze pământul cu slava lui.” 6M 406.5
“Apoi am văzut cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoțitor a spus: “Înfricoșătoare este lucrarea lui. Teribilă îi este misiunea. El este îngerul care urmează să despartă grâul de neghină și să sigileze — sau să lege — snopii de grâu pentru hambarul ceresc. Aceste lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea și să angajeze întreaga atenție.”” ST 118.1
“Am văzut îngeri grăbindu-se încoace și încolo în cer, coborând către pământ și urcând apoi iarăși la cer, pregătindu-se pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi, am văzut un alt înger puternic, însărcinat să coboare pe pământ, să-și unească glasul cu al celui de-al treilea înger și să dea putere și energie soliei sale. Slavă și o mare putere au fost date îngerului și, când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l însoțea pe acest înger pătrundea pretutindeni, în timp ce el striga cu o voce puternică: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.” Solia căderii Babilonului, așa cum a fost dată de cel de-al doilea înger, este repetată, cu menționarea în plus a stricăciunilor care au intrat în biserici din 1844. Lucrarea acestui înger vine chiar la timp pentru a se alătura ultimei mari lucrări a soliei celui de-al treilea înger, în timp ce se transformă într-o mare strigare. Iar cei din poporul lui Dumnezeu sunt astfel pregătiți să rămână în picioare în ceasul ispitei, pe care urmează să o înfrunte în curând. Am văzut o lumină puternică asupra lor, iar ei s-au unit pentru a vesti fără frică solia celui de-al treilea înger.” ST 277.1
“Au fost trimiși îngeri în ajutorul puternicului înger din cer și am auzit voci care păreau să se audă pretutindeni: “Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.” Această solie părea să fie un adaos la cea de-a treia solie, alăturându-i-se așa cum strigătul de la miezul nopții se alăturase soliei celui de-al doilea înger în 1844. Slava lui Dumnezeu era asupra sfinților răbdători, așteptători, iar ei au dat fără teamă ultima avertizare solemnă, vestind căderea Babilonului și chemându-i pe cei care aparțineau poporului lui Dumnezeu să iasă afară din el pentru a scăpa de sfârșitul lui înfricoșător.” ST 277.2
Miercuri, 11 Octombrie
Canalele misiunii: copiii lui Dumnezeu
Citește Geneza 12:1-3 și Deuteronomul 7:6,11,12. Care a fost scopul lui Dumnezeu cu națiunile din Vechiul Testament?
“Copiii lui Israel urmau să ocupe tot teritoriul pe care Dumnezeu îl rânduise. Popoarele care au lepădat închinarea și slujirea adevăratului Dumnezeu aveau să fie izgonite. Dar planul lui Dumnezeu era ca, prin descoperirea caracterului Său prin Israel, oamenii să fie atrași către Sine. Invitațiile Evangheliei aveau să fie adresate lumii întregi. Prin învățăturile serviciului jertfelor, Hristos urma să fie înălțat înaintea popoarelor și toți cei care vor privi la El să trăiască. Toți aceia care, la fel ca Rahav canaanita și Rut moabita, se întorceau de la idolatrie la închinarea față de adevăratul Dumnezeu, aveau să se unească cu poporul Său ales. Pe măsură ce numărul lui Israel avea să crească, ei urmau să-și extindă hotarele până când împărăția lor avea să cuprindă lumea.” PR 19.1
“Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El “a dat via altor vieri”, chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, “Îi dau roadele la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ, care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu sunt socotiți ca aparținând Izraelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate făgăduințele legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară.” PR 713.2
“Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui Dumnezeu au suferit o restrângere a libertăților lor. Predicarea Evangheliei în curățirea ei a fost interzisă și asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de poruncile oamenilor au fost trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie morală a Domnului a fost aproape în întregime nefolosită. Oamenii au fost lipsiți de lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întunericul rătăcirii și al superstiției amenința să șteargă cunoașterea religiei adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost într-o adevărată robie în timpul acestei perioade lungi de prigoană neîntreruptă, așa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpul exilului.” PR 714.1
“Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, biserica Sa nu mai este în robie. Israelului spiritual i-au fost restatornicite privilegiile acordate poporului lui Dumnezeu la vremea eliberării din Babilon. În toate părțile pământului, bărbați și femei răspund soliei trimise de cer, despre care Ioan descoperitorul a proorocit că va fi vestită înainte de a doua venire a lui Hristos: “Temeți-vă de Dumnezeu și dați-l slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui”. (Apocalipsa 14, 7.)” PR 714.2
Joi, 12 Octombrie
Aria misiunii: lumea
Citește Apocalipsa 7:9,10. Ce sugerează aceste texte despre succesul lui Dumnezeu în marea anvergură geografică a misiunii?
“Foarte prețioasă este pentru Dumnezeu lucrarea Sa pe pământ. Hristos, împreună cu îngerii din cer, veghează asupra ei în orice moment. Pe măsură ce ne apropiem de venirea lui Hristos, din ce în ce mai multă lucrare misionară ne va solicita efortul. Solia puterii înnoitoare a harului lui Dumnezeu va fi dusă fiecărei țări, până ce adevărul va traversa lumea. În numărul celor sigilați, vor fi oameni de orice neam, de orice seminție, limbă și popor. Din orice țară vor fi strânși bărbați și femei care vor sta înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului, spunând: “Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului”. (Apocalipsa 7, 10.) Dar, înaintea ca această lucrare să fie împlinită, trebuie să facem aici, în țara noastră, experiența lucrării Duhului Sfânt în inima noastră.” SP 532.1
“Am văzut raze de lumină strălucind din orașe și sate, și din locurile de sus și cele de jos ale pământului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost ascultat, și drept urmare, erau monumente pentru El în fiecare oraș și sat. Adevărul Lui era proclamat pretutindeni în lume.” 9M 28.4
“Am văzut că Dumnezeu are copii care nu cunosc și nu păzesc Sabatul. Ei nu au respins lumina privitoare la Sabat. Iar la începutul timpului de strâmtorare, am fost umpluți de Duhul Sfânt pe măsură ce mergeam și vesteam cu mai multă putere Sabatul. Acest lucru a umplut de mânie celelalte biserici și pe adventiștii nominali [Vezi, de asemenea, Apendicele. (n. ed.)], întrucât nu puteau combate cu succes adevărul despre Sabat. În acest timp toți cei aleși ai lui Dumnezeu au văzut clar că noi aveam adevărul și au ieșit și au suferit prigoana împreună cu noi...” ST 33.2
“Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim, cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.” RCCV — Isaia 2:2-4
“Căci iată, Domnul vine într-un foc, și carele Lui sunt ca un vârtej; Își preface mânia într-un jăratic, și amenințările, în flăcări de foc. Căci cu foc Își aduce Domnul la îndeplinire judecățile, și cu sabia Lui pedepsește pe oricine; și cei uciși de Domnul vor fi mulți la număr. Și voi pune un semn între ele și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul și la Lud, care trag cu arcul, la Tubal și la Iavan, în ostroavele depărtate care n-au auzit vorbindu-se niciodată de Mine și n-au văzut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri. Vor aduce pe toți frații voștri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Domnului, pe cai, în care și pe tărgi, pe catâri și pe dromaderi, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim – zice Domnul – cum își aduc copiii lui Israel darurile de mâncare într-un vas curat la Casa Domnului.” RCCV — Isaia 66:15,16,19,20
Vineri, 13 Octombrie
Studiu Suplimentar
După dezamăgirea din anul 1844, mesagerilor Adevărului în Hristos li s-a spus să „strige” (să continue să predice) și să spună: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.”
Astfel, tocmai după ce data stabilită în 1844 a trecut și speranțele poporului au eșuat, Domnul i-a încurajat dându-i sorei White o viziune despre strângerea celui dintâi rod, 144.000, primii care vor ajunge pe Muntele Sionului și acolo vor sta cu Mielul (Apocalipsa 14: 1), mângâierea Sionului și a Ierusalimului. Așa dar ei au pornit din nou, cu obiectivul de a aduna pe cei 144.000 de slujitori ai lui Dumnezeu, pe aceia care urmau să fie folosiți pentru adunarea celui de-al doilea rod, nenumărata gloată din toate națiunile (Apoc. 7: 9). Dar, pe măsură ce timpul a trecut, în loc să lucreze cu Dumnezeu, Denominațiunea a apostat prin necredința în Duhul Profeției (Mărturii, Vol. 5, pag. 217) și astfel a pierdut din vedere Adevărul care urma să fie revelat și care este acum adus la lumină.
Așadar, de îndată ce a venit dezamăgirea din 1844, care este reprezentată prin cărticica care a devenit amară după ce a fost mâncată, îngerul a declarat: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.” Apocalipsa 10:10, 11. A doua mișcare adventistă a fost atunci reorganizată și li s-a acordat titlul Adventiști de Ziua a Șaptea. Astfel Domnul i-a însărcinat pe mesagerii Săi să „strige”, să proclame din nou, să continue să predice lumina suplimentară - Judecata celor morți. Curățarea sanctuarului (Dan. 8:14), curățarea lui prin ștergerea din cărți (Dan. 7:10) a numele celor care nu sunt eligibili să învie la prima înviere, învierea celor sfinți (Apocalipsa 20: 5, 6).
Aici vedem că Inspirația nu ne luminează calea dintr-o dată până la sfârșit, ci face acest lucru pas cu pas; Adevărul lui Dumnezeu este progresiv; niciodată nu putem spune cu adevărat că avem tot Adevărul de care avem nevoie până ajungem la Porțile de Mărgăritar.