Chemați să ne ridicăm
Studiul 12, Trimestrul 3, 9-15 Septembrie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază, 9 Septembrie
Text de Memorat:
Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Efeseni 6:10, 11
Mica 6: 5 - „Poporul Meu, adu-ți aminte ce plănuia Balac, împăratul Moabului, și ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, și ce s-a întâmplat din Sitim până la Ghilgal, ca să cunoști binefacerile Domnului!”
Aici ni se spune că a cunoaște dreptatea Domnului înseamnă a ne aminti de relațiile lui Dumnezeu cu strămoșii noștri, căci dragostea Lui față de noi nu este mai mică decât a fost față de ei. Să ne amintim de incidentul în care Balac l-a angajat pe Balaam să-l blesteme pe Israel și despre cum a fost determinat Balaam să vorbească pentru El și să binecuvânteze pe poporul Său, că, de dragul lor, a zădărnicit planul regelui și l-a determinat pe Balaam să proclame lui Balac: „Și acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, și-ți voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma (în zilele de pe urmă – KJV)... O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului și prăpădește pe toți copiii lui Set. Se face stăpân pe Edom, se face stăpân pe Seir, vrăjmașii lui. Israel face fapte mari.” Numeri 24:14, 17, 18.
De fapt, Balaam a spus regelui Moab: „Am încercat tot posibilul să obțin favoarea ta și să blestem Israelul, dar Dumnezeu a dominat. Israel a câștigat; tu și eu am pierdut. Și mai mult, permite-mi să-ți spun ce va face acest popor poporului Tău în zilele din urmă: Cel ce va stăpâni peste Israel va lovi pe Moab din toate părțile, iar Israel se va purta cu vitejie.”
Astfel, Balaam a fost împins să prezică nașterea lui Hristos și împărăția Lui, determinându-l pe Israel să se poarte cu vitejie împotriva lui Moab și a popoarelor sale vecine în ultimele zile.
A ști toate acestea înseamnă a cunoaște că Domnul este neprihănirea noastră; că dacă El este pentru noi, nimeni nu poate câștiga nimic împotriva noastră; că bătălia este a Domnului; că nu avem nevoie să ne temem de dușmanii noștri; că orice facem va prospera, indiferent cine este pentru sau împotriva noastră.
Duminică, 10 Septembrie
Îndemn la luptă
Studiază concluzia răsunătoare a lui Pavel, din Efeseni 6:10-20. Ce înseamnă strigătul de luptă al lui Pavel pentru noi astăzi, ca participanți la marea luptă?
„Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale.” Isaia 60,1-3.
Umanitatea, într-un proces de auto-distrugere, putere frenetică, ajunge ori la guvernare ori la ruină, îndreptându-se spre război şi infern, în răscularea mânioasă şi catastrofală şi în manifestările elementelor naturii, şi împlinirea acumulată de rapida desfăşurare a profeţiilor biblice, semnele timpului ne avertizează ca să ne ridicăm în lumina Domnului şi să ne grăbim să recuperăm fiii Săi de la răutatea ce ameninţă cu distrugerea lumii. Şi dacă aceasta n-ar fi fost datoria şi marea misiune a bisericii în acest ceas de criză, atunci ce nevoie are de ea (Biserica) Domnul şi lumea ? Dar ce poate fase Biserica, decât ca membrii ei să se ridice, atât laicii cât şi clerul ca un singur om pentru a intra din plin în luptă?
Ştiind foarte bine răspunsurile la aceste întrebări urgente, ce scuze am avea dacă acum nu ne ridicăm şi tot creştinismul împreună cu noi să facem ceea ce Evanghelia ne porunceşte să facem? Chiar dacă ar fi impresionantă şi dramatică orice demonstraţie pe care Biserica o duce la capăt, nu este un secret că chiar dacă Biserica nu este scoasă dintr-un anumit loc sau ţară, în felul în care în prezent predică Evanghelia împărăţiei, un mileniu temporal nu i-ar fi suficient pentru a avertiza lumea şi termina lucrarea şi așeza împărăţia. Fiecare minte iluminată ştie că acesta este adevărul inevitabil.
Să privim doar la puterile brutale vorace pentru a întinde o capcană în toate părţile, provocând pe tot pământul o năvălire cu violenţă, tumult şi teroare. În mod cert acesta fase ca „oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ;” Luca 21, 26. Un ar trebui toţi creştinii în toate părţile să se trezească pentru lucrurile care vor urma (Efeseni 11,17) în timp ce înaintează sub călăuzirea Domnului? Dacă n-ar fi aşa atunci ar fi cert că biserica şi lumea ar fi condamnate fără speranţă. Pentru a fi siguri, pe puţinii care se trezesc, şi se predau în totalitate precum cere timpul, Dumnezeu îi va salva de această conflagraţie ce va veni.
Atunci cum va salva Domnul pe cel ce nu acordă atenţie semnelor timpului care anunţă îngrozitoarea zi a judecăţii, străfulgerând înaintea ochilor noştri şi răsunând în urechile noastre, cu o avertizare mai solemnă ca însăşi tunetele de pe Sinai? Nu, Domnul nicidecum nu poate să salveze pe şchiopii, surzii şi muţii spirituali, aşa cum El nu a salvat pe antediluvienii ce nu au intrat în arca lui Noe.
Luni, 11 Septembrie
Putere prin Hristos
Citește din nou Efeseni 6:10-20. Observi marea luptă (care implică puteri supranaturale reale) stând în centrul prezentării lui Pavel? De ce este important să avem în vedere acest adevăr vital în umblarea noastră zilnică cu Dumnezeu?
„De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: 'Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea'”, Mat. 3:16, 17.
După ce a fost botezat prin scufundare și a ieșit din apă, Isus a fost dus pentru a fi ispitit de diavolul.
„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: 'Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini'. Drept răspuns, Isus i-a zis: 'Este scris:
Aici este exemplul nostru. După botezul cu apă, ispitele și biruințele vor fi partea noastră. Vedeți că Isus l-a întâmpinat pe diavol cu un „așa zice Domnul”, cu ceea ce era scris. Dacă nu suntem interesați de Biblie la fel de mult ca El, dacă nu o studiem ca să știm ceea ce El vrea ca să facem, cum putem să ne înfruntăm ispitele și să ieșim biruitori? Este oare de mirare că mulți după ce sunt botezați cad de pe cale? Singurul lucru care i-ar întări în credință pe măsură ce văd că Dumnezeu le dă biruință, ei se feresc de el, neștiind că după ploaie și vând, apare soarele și liniștea. Iov a fost încercat până la limită, dar a obținut biruința și apoi a primit de două ori ceea ce pierduse. De ce nu putem și noi?
După ce a obținut biruința asupra ispitelor, Isus nu a mai fost tulburat de diavolul. Și Iov și toți bărbații mari ai lui Dumnezeu, prin experiență, au găsit aceeași eliberare de Satana.
Poziția noastră împotriva păcatului trebuie să fie definită, fără cea mai mică ezitare. Trebuie să-l lăsăm pe diavol să știe că suntem serioși, dacă vrem să găsim vreodată pacea.
„De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică. Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu. Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit”, Evrei 6:1-6. A face rezerve pentru păcat este ca și cum cineva și-ar săpa mormântul veșnic.
Marți, 12 Septembrie
Marea luptă, în epistolele lui Pavel
Citește Romani 13:11-14; 1 Tesaloniceni 5:6-8 și 2 Corinteni 10:3-6. Compară cu Efeseni 6:10-20. De ce crezi că Pavel folosește acest tip de imagini?
Pentru ca creștinii să fie victorioși, ei trebuie să aibă (1) credință - Evrei 11; (2) curaj - Iosua 2; (3) acțiune - Exod 14.
Ex.14:11-16 -- " Și au zis lui Moise: Oare pentru că nu erau morminte în Egipt ne‐ai adus să murim în pustie? Ce ne‐ai făcut de ne‐ai scos din Egipt? 12Oare nu este acesta cuvântul pe care ți l‐am spus în Egipt zicând: Lasă‐ne și vom sluji egiptenilor? Căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie. 13Și Moise a zis poporului: Nu vă temeți; stați liniștiți și veți vedea mântuirea Domnului pe care o va lucra astăzi pentru voi: căci egiptenii pe care‐i vedeți astăzi nu‐i veți mai vedea în veac. 14Domnul va lupta pentru voi, iar voi veți tăcea. 15Și Domnul a zis lui Moise: De ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte. 16Și ridică‐ți toiagul și întinde‐ți mâna peste mare și despic‐o și copiii lui Israel să intre în mijlocul mării pe uscat.
Vedem aici o imagine a întregului Israel fără curaj chiar în momentul în care aveau atâta nevoie de el. Pentru a le rezolva problema, le-a poruncit Dumnezeu să se așeze și să se roage? -- Nu, porunca a fost ca ei să meargă înainte, ca Moise să-și ridice mai întâi toiagul și să-și întindă mâna pentru a împărți marea, iar mulțimea să treacă mai departe. Pentru toate motivele omenești
Vedem aici o imagine a întregului Israel fără curaj, chiar în momentul în care aveau atâta nevoie de el. Pentru a-și rezolva problema, le-a poruncit Dumnezeu să se așeze și să se roage? -- Nu, porunca a fost ca ei să meargă înainte, ca Moise să-și ridice mai întâi toiagul și să-și întindă mâna pentru a despărți marea, iar mulțimea să treacă mai departe. Pentru orice raționament uman, această poruncă ar părea complet nesăbuită în fața situației lor dificile, dar Dumnezeu știa totul despre asta. Și El știa ce face atunci când i-a condus acolo. El era pe cale să aducă la îndeplinire un eveniment atât de măreț încât să aducă teamă asupra păgânilor și astfel să ajute la posibilitatea ca poporul lui Dumnezeu să ia țara promisă, precum și să îi scape de egiptenii care îi urmăreau.
Această lecție arată că o credință, un curaj și o acțiune neîntrerupte reprezintă cooperarea care este cerută creștinului convertit la fiecare pas înainte în călăuzirea lui Dumnezeu și care aduce întotdeauna succes.
Madianiții și-au pierdut și ei curajul și au fost înfrânți. Da, descurajarea aduce înfrângerea. Descurajarea este unul dintre capcanele Diavolului pentru a aduce înfrângerea poporului lui Dumnezeu, dacă acesta o permite.
În zilele împăratului Belșațar a avut loc un război în care medii și perșii au vrut să spargă zidurile Babilonului și să-l supună sub stăpânirea lor. Vă amintiți că babilonienii au pierdut brusc pentru că au fost prea încrezători. Da, ei își puseseră toată încrederea în zidurile lor puternice!
Pentru a aduce această lecție în zilele noastre, aflăm din Sfânta Scriptură că cauza căderii Laodiceenilor se datorează funcționării aceluiași principiu care a dus la înfrângerea Babilonului - încrederea excesivă. Da, ei spun că sunt bogați în Adevăr și că nu au nevoie de mai mult, deși Dumnezeu spune că sunt "nenorociți, ticăloși, săraci, orbi și goi". Astfel au căzut în capcana pe care le-a întins-o Diavolul pentru ei.
În război, știți că fiecare tabără încearcă să-și încurce dușmanul și să-i frângă moralul, cu scopul de a-l slăbi pe dușman și de a-și face astfel mai ușoară propria victorie. Și când își planifică atacurile și invaziile încearcă să le facă în locurile pe care cred că inamicul lor le-ar suspecta cel mai puțin.
În războiul spiritual, Adversarul creștinilor nu doarme. Și el își caută ocazia de a le doborî curajul și moralul și astfel se asigură că le va realiza înfrângerea, așa cum am văzut demonstrat în exemplele pe care le-am citat astăzi. Și să nu credeți nici o clipă că el nu caută și în noi punctul vulnerabil pentru a ne lovi și a provoca înfrângerea noastră. Ne-am putea aștepta ca asaltul său asupra noastră să vină din locul la care ne așteptăm cel mai puțin. Așadar, dacă nu știm care este punctul nostru cel mai slab, cum am putea ști unde ne va ataca Diavolul?
Miercuri, 13 Septembrie
Câmpul de luptă din vechime
Citește Efeseni 6:10-20 și notează cuvintele folosite de Pavel pentru ideea de a te împotrivi/a ține piept. De ce este această idee atât de importantă pentru el?
"Agenții lui Satana caută să-i înșele pe urmașii lui Hristos și să-i atragă de la loialitatea lor. Ei pervertesc Scriptura pentru a-și atinge scopul. Spiritul care L-a condamnat la moarte pe Hristos îi mișcă pe cei răi să îi distrugă pe urmașii Săi. Toate acestea sunt prefigurate în acea primă profeție: "Voi pune vrăjmășie între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei". GrH_c 5.5
"De ce oare Satana nu întâmpină o rezistență mai mare? Pentru că soldații lui Hristos au atât de puține legături reale cu Hristos. Păcatul nu este pentru ei respingător așa cum a fost pentru Maestrul lor. Ei nu-l întâmpină cu o rezistență hotărâtă. Ei sunt orbiți față de caracterul prințului întunericului. Mulțimile nu știu că dușmanul lor este un general puternic care luptă împotriva lui Hristos. Chiar și slujitorii Evangheliei trec cu vederea dovezile activității sale. Ei par să ignore însăși existența lui. GrH_c 5.6
"Acest vrăjmaș vigilent își face simțită prezența în fiecare gospodărie, pe fiecare stradă, în biserici, în consiliile naționale, în curțile de justiție, nedumerind, înșelând, seducând, ruinând pretutindeni sufletele și trupurile bărbaților, femeilor și copiilor. El destramă familii, semănând ură, ceartă, răzvrătire și crimă. Și lumea pare să privească aceste lucruri ca și cum Dumnezeu le-a rânduit și ele trebuie să existe. Toți cei care nu sunt adepți hotărâți ai lui Hristos sunt slujitori ai lui Satana. Atunci când creștinii aleg societatea celor nelegiuiți, se expun ispitei. Satana se ascunde de ochii lor și își trage acoperământul înșelător peste ochii lor. GrH_c 5.7
"Conformarea la obiceiurile lumești convertește biserica la lume, niciodată lumea la Hristos. Familiarizarea cu păcatul îl va face să pară mai puțin respingător. Când în calea datoriei suntem puși la încercare, putem fi siguri că Dumnezeu ne va proteja; dar dacă ne punem singuri sub ispită, vom cădea mai devreme sau mai târziu. GrH_c 6.1
"Ispititorul acționează adesea cu cel mai mare succes prin intermediul celor care sunt cel mai puțin bănuiți că se află sub controlul său. Talentul și cultura sunt daruri ale lui Dumnezeu; dar când acestea ne îndepărtează de El, ele devin o capcană. Mulți oameni cu un intelect cultivat și maniere plăcute sunt un instrument lustruit în mâinile lui Satana. GrH_c 6.2
"Nu uitați niciodată avertismentul inspirat care a răsunat de-a lungul secolelor până în zilele noastre: "Fiți cumpătați, fiți vigilenți, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu care răcnește, umblă în jur, căutând pe cine să devoreze." "Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva vicleniei diavolului." 1 Petru 5:8; Efeseni 6:11. Marele nostru dușman se pregătește pentru ultima sa campanie. Toți cei care Îl urmează pe Isus vor fi în conflict cu acest dușman. Cu cât creștinul imită mai mult Modelul divin, cu atât mai sigur se va face el însuși o țintă pentru atacurile lui Satana. GrH_c 6.3
"Satana l-a asaltat pe Hristos cu ispite feroce și subtile; dar el a fost respins în fiecare conflict. Aceste victorii fac posibilă înfrângerea noastră. Hristos va da putere tuturor celor care o caută. Nici un om, fără acordul său, nu poate fi învins de Satana. Ispititorul nu are puterea de a controla voința sau de a forța sufletul să păcătuiască. El poate provoca suferință, dar nu desfrânare. Faptul că Hristos a învins ar trebui să le insufle curaj urmașilor Săi pentru a duce lupta împotriva păcatului și a lui Satana." GrH_c 6.4
Joi, 14 Septembrie
Lupta corp la corp cu răul
Ce crezi că urmărește Pavel când numește în diverse feluri puterile spirituale rele în: Efeseni 1:21; 3:10; 6:10-20?
Noi suntem ostași ai lui Hristos, iar cei care se înrolează în oastea Lui trebuie să aștepte să îndeplinească o lucrare grea, o lucrare care va cere folosirea până la extrem a puterilor lor. Noi trebuie să înțelegem că viața unui ostaș este o viață de luptă agresivă, de stăruință și suferință. De dragul lui Hristos, noi trebuie să suferim încercările. Noi nu suntem angajați în bătălii închipuite. Noi avem de înfruntat cei mai puternici adversari, deoarece “noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”. (Efeseni 6, 12.) Noi trebuie să ne găsim tăria tot acolo unde și-au găsit puterea și primii ucenici. “Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri.” “Toți s-au umplut de Duhul Sfânt, și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Mulțimea celor ce crezuseră, erau cu o inimă și un suflet.” (Faptele Apostolilor 1, 14; 4, 31.32.) 6M 140.2
"Pe măsură ce ne apropiem de timpul în care principatele și puterile și răutatea spirituală din locurile înalte vor fi aduse în luptă împotriva adevărului, când puterea înșelătoare a lui Satana va fi atât de mare încât, dacă ar fi posibil, îi va înșela chiar pe cei aleși, trebuie să avem discernământul nostru ascuțit prin iluminare divină, ca să cunoaștem duhul care este de la Dumnezeu, ca să nu fim neștiutori de uneltirile lui Satana. Efortul omenesc trebuie să se combine cu puterea divină, pentru ca noi să putem duce la bun sfârșit lucrarea de încheiere pentru acest timp." 2SA 15.3
Hristos nu a spus ucenicilor Săi că lucrarea lor avea să fie ușoară. El le-a prezentat vasta alianță a răului, desfășurată împotriva lor. Ei aveau să lupte ‘împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești’. (Efeseni 6, 12.) Însă ei nu aveau să fie lăsați să lupte singuri. El i-a asigurat că avea să fie cu ei; și că, dacă vor merge înainte în credință, se vor mișca sub pavăza Celui Atotputernic. El i-a îndemnat să fie curajoși și tari; căci în rândurile lor avea să fie Cineva mai puternic decât îngerii — Comandantul oștirilor cerului. El a luat toate măsurile pentru aducerea la îndeplinire a lucrării lor și a luat asupra Sa răspunderea succesului. Atâta timp cât aveau să asculte de Cuvântul Său și să lucreze în legătură cu El, nu aveau să dea greș. Mergeți la toate neamurile, le-a poruncit El. Mergeți până la cele mai îndepărtate regiuni locuite ale globului și fiți siguri că prezența Mea va fi cu voi chiar și acolo. Lucrați cu credință și încredere, căci niciodată nu va fi un timp când să vă uit. Voi fi totdeauna cu voi, ajutându-vă să vă aduceți la îndeplinire datoria, călăuzindu-vă, îmbărbătându-vă, sfințindu-vă, sprijinindu-vă și dându-vă succes în rostirea cuvintelor care să îndrepte atenția altora spre cer. FA 29.1
Vineri, 15 Septembrie
Studiu Suplimentar
Așează Satana o piatră de poticnire în fața bisericii ca un corp sau atacă doar membrii ei individual?
De la ziua aceea tragică din Eden când păcatul a fost introdus în lume și a cauzat căderea omului, Satana a aruncat în calea fiecărei mișcări de salvare o piatră diferită de poticnire peste care mulțimi s-au poticnit și au căzut. De aceea, cu certitudine trebuie să ne așteptăm că fără îndoială el are un astfel de pericol deosebit, plantat astăzi în calea noastră. Totuși, noi, având în această epocă avantajul extraordinar de a cunoaște capcanele care s-au dovedit a fi fatale pentru mulțime în mișcările trecute, vom suferi o condamnare și pedeapsă proporțional mai mare, dacă știind toate acestea, eșuăm în a recunoaște pericolul nostru. Ba mai mult, dacă vom eșua în acest fel, vom mărturisi astfel întregului univers că suntem cei mai slabi dintre cei slabi. Trebuie să stăm în picioare împotriva capcanelor celor mai ingenioase și speciale stabilite vreodată de cel rău.
Dar cum vom face acest lucru dacă nu știm ce este sau unde este?
Pentru a găsi pericolul care pândește în mod real, să ne uităm pe scurt în trecut la unele capcane anterioare, la perioadele în care ele au apărut, începând cu prima mișcare înregistrată a bisericii:
Mișcarea lui Noe a fost însărcinată să construiască o corabie ca avertisment și refugiu pentru iminentul potop. Piatra specială de poticnire pe care Satana a pus-o în calea mulțimilor din timpul acela, a fost faptul că niciodată natura omului nu a văzut nimic care să arate cea mai mică dovadă a posibilității că s-ar putea realiza vreodată un astfel de fenomen ca ploaia. Prin urmare, rezemându-se pe cunoștința finită a naturii și potențialului său, ei au batjocorit și au disprețuit știința lui Noe și avertizarea lui de judecată și au continuat „mâncând, bând, însurându-se și măritându-se până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au înțeles nimic până în ziua când a venit potopul și i-a luat pe toți.” Matei 24: 38, 39.
Înălțau știința umană și disprețuiau știința Divină, prin urmare, a fost o capcană specială care i-a luat pe antediluvieni. Soarta lor ne avertizează în mod solemn pentru a evita cu atenție greșeala lor.
În mișcarea lui Avraam, tatăl credincioșilor a fost chemat să iasă din cetățile lumii antice, cu speranța că intr-o zi mișcarea în mod triumfant va poseda țara făgăduită. Pe deplin conștient de acest fapt, Satana a lucrat cu putere pentru a diviza mișcarea în orașele națiunilor de-a lungul drumului. Pe această piatră de poticnire a căzut Lot, cu rezultatul că atunci când în final Domnul i-a scos de la distrugerea Sodomei, ca un tăciune scos din foc, el a ieșit cel mai sărac dintre săraci.
Astfel orașele lumii au fost nisipurile mișcătoare pentru primii care au trăit după potop. Fie ca noi să nu pierdem totul ca și Lot.
Mișcarea lui Moise, a fost condusă să iasă afară din Egipt pentru a poseda țara făgăduită și acolo să devină o împărăție. În mod viclean adaptând ispitele sale la înclinațiile lor, când au ieșit din țara lui Faraon, Satana i-a inspirat pe aceia care aveau vârsta matură să murmure, să se plângă, să caute funcții și să se răzvrătească continuu și în final să se teamă de locuitorii uriași ai acelei țări. Dacă nu am văzut că puterea lor era în mâna Domnului, ei au fost siliți să rătăcească patruzeci de ani în pustie și să lase acolo la soare oasele tuturor cu excepția a doi dintre membrii care aveau vârsta matură când au ieșit din Egipt.
Necredința, încăpățânarea, neîncrederea față de conducerea Divină și căutarea de funcții, au fost monstrul cu patru capete care a devorat poporul Exodului. Și acesta va devora pe fiecare credincios al Adevărului Prezent care se retrage în culcușul lui.
Mișcarea Canaanului sub conducerea lui Iosua a fost eliberată de toți păcătoșii și înzestrată să posede țara, să-i alunge pe păgâni și să întemeieze o împărăție veșnică. Știind că continuarea ei era condiționată de ascultarea lor față de instrucțiunile Domnului prin proorocii Săi, Satana a influențat poporul să-și bată joc de robii Domnului, să disprețuiască cuvintele lor și să maltrateze pe proorocii Lui, „până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.” (2 Cron. 36: 16) Și El i-a dus din nou în robie.
Prin urmare, pentru supușii împărăției, proorocii au fost o stâncă mare de ofensă – o stâncă pe care nici o generație înainte sau după aceea nu a fost supusă poticnirii. De aceea, înțelepții de astăzi sunt îndemnați: „Nu disprețuiți proorociile” 1 Tes. 5: 20.
Mișcarea apostolică a fost ridicată pentru a vesti transferul serviciului din sanctuarul pământesc la cel ceresc „Adevăratul Cort care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” (Evrei 8: 2), și pentru a boteza „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28: 19) pe toți aceia care se pocăiesc de păcatele lor. Dar pentru a frustra planul Său, Satana s-a angajat cu înțelepciune să pregătească altă înșelăciune și odată cu moartea apostolilor a reușit cu rapiditate să facă ca biserica să piardă complet din vedere atât adevărul despre preoția lui Hristos, cât și adevărul despre botez și să stabilească în locul lor o preoție pământească și un botez pentru copii.
Astfel dar, fiind conduși să nu creadă și să disprețuiască serviciul Sanctuarului și botezul, însăși mântuirea lor, biserica creștină a căzut în eroare prin ușa capcanei lui Satana. Și această ușă încă este pusă pentru a prinde picioarele celor naivi – toți aceia care disprețuiesc sau subestimează Adevărul progresiv, revelat în solia specială de sigilare pentru astăzi.
Mișcările protestante au fost ridicate pentru a declara și pentru a scoate toate beneficiile din supremația Bibliei, pentru-că lumea înainte de reformațiune a fost legată în întuneric de către guvernul religios al omului ne inspirat, care nu permitea poporului obișnuit dreptul de a avea o Biblie, făcându-i dependenți de interpretarea privată a acesteia. De aceea au venit bisericile protestante în succesiunea lor pentru a restabili adevărul călcat în picioare, fiecare protestând împotriva acestor abuzuri și uzurpări a drepturilor umane fiecare fiind ridicată pentru a face lumea creștină să înțeleagă nevoia adevăratei Inspirație și a libertății religioase, dreptul de a avea o Biblie și de a studia pentru ei înșiși și dreptul de a face din Biblie și doar din Biblie regula credinței lor.
Totuși, fiind hotărât să distrugă reforma, Satana încă de la început a lucrat în mod constant pentru a provoca fiecare membru al bisericii să se bucure de interpretarea privată a Scripturilor și de teorii ne biblice. Prin urmare, protestantismul astăzi se găsește urmând nu doar calea interpretărilor Bibliei neinspirate ale unui om, ci căile de interpretare neinspirate a mii de oameni! Și rezultatul este că, creștinismul este plin de schismă și confuzie fără precedent în istorie – dovada că marea lucrare a părinților pionieri ai Reformei Protestante a fost pervertită și transformată intr-o putere de a submina și frustra planul special al lui Dumnezeu pentru biserica de azi.
Astfel vedem că reforma, inițial, sub conducerea oamenilor inspirați, a ridicat biserica dintr-o mocirlă, apoi mai târziu, sub conducerea oamenilor neinspirați, a fost aruncată în altă mocirlă unde din timpul acela continuă să se poticnească încă. Și dacă nu permitem ca Adevărul să ne scoată din această mocirlă de confuzie, nu putem învinge vrăjmașul Inspirației în eforturile lui neobosite și puternice de a perverti uneltele salvării noastre în arme pentru distrugerea noastră.
Mișcarea Adventistă de Ziua a Șaptea a fost desemnată pentru a proclama lucrarea din sanctuar: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui” (secerișul) (Apoc. 14: 7), de a șterge din cartea vieții Mielului numele acelora care nu și-au umplut vasele cu ulei de rezervă (Mat. 25: 3), și a celor care nu aveau haina de nuntă (Mat. 22: 11), de asemenea pe aceia care nu și-au înmulțit talentele (Mat. 25: 14-30), și la fel de a smulge neghina din grâu (Mat. 13: 30).
Această proclamare cu privire la cei morți, trebuia să pregătească pe cei vii pentru judecata iminentă. Din acest motiv, Satana și-a folosit toată agenția pentru a adormi pe toți adventiștii, pentru a fi doar ascultători și predicatori dar nu împlinitori ai Cuvântului; de a da zeciuială din izmă și mărar, să spunem așa, dar de a omite lucrurile cele mai profunde ale legii. Pe scurt, i-a făcut să fie ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi, prin faptul că nu reușesc pe de-o parte să fie credincioși ei înșiși în ceea ce îi învață pe alții să facă și prin faptul că nu reușesc, pe de altă parte, să fie liberi în ceea ce îi învață pe alții să nu facă. Și pentru a-i împiedica să se trezească din această „teribilă înșelăciune” (Mărturii, vol. 3, pag 254), el îi păstrează căldicei, visând mulțumitori că sunt bogați în adevăr și că nu au nevoie de nimic, chiar dacă de fapt ei sunt în nenorocire și au nevoie de tot.
În mod evident atunci, starea de căldicel și halucinația de a fi bogați, sunt defectele laodiceenilor și sunt pericolele care dacă nu sunt recunoscute și îndepărtate, în final vor duce la faptul ca Dumnezeu să-i vomite din gura Lui (Apoc. 3: 16). Astfel dar, din nou Domnul avertizează cu milă pe credincioșii Adevărului Prezent să umble în lumină și să fugă de starea de căldicei, ca nu cumva să cadă gândindu-se că sunt bogați și crescând în bunuri și în lipsă de nimic, și astfel din nou să ajungă să fie săraci și în nevoie de tot. Astfel vedem că în timp ce Satana nu a reușit a învinge pe fiecare membru în mod individual, totuși, el a putut învinge fiecare mișcare până în prezent.
Mișcarea de la Ceasul al Unsprezecelea, fiind ultima, prin urmare, este în cel mai mare pericol. Câtă urgență, atunci, de a menține ochii noștri bine deschiși, pentru-ca să nu cădem și noi de asemenea! Totuși, această mișcare, fiind ultimul efort al Evangheliei, trebuie să dea „putere și tărie” Soliei Îngerului al Treilea și să „lumineze pământul cu slava sa” (Apoc. 18: 1); trebuie să triumfe, chiar dacă toate mișcările anterioare au eșuat. Este destinată, nu să „proorocească din nou” la „multe noroade” (Apoc. 10: 11), ci „la toți” și după cum trebuie să meargă la cei care nu au auzit niciodată de slava Lui, pentru a aduce la casa Domnului pe toți sfinții din mijlocul „tuturor neamurilor” (Is. 66: 19, 20), prin urmare, este predestinată să reziste. Pentru a îndeplini acest scop predeterminat, Dumnezeu acum „va lua frâiele în mâinile Sale” (Mărturii Pentru Predicatori, pag. 300) pentru a curăța biserica, smulgând toată neghina și păstrând-o liberă de aceasta de acum înainte pentru a putea sta cu Mielul pe Muntele Sionului (Apoc. 14: 1).