Ispășirea pe orizontală - crucea și biserica
Studiul 5, Trimestrul 3, 22-28 Iulie, 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază, 22 Iulie
Text de Memorat:
“Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea;” – Efeseni 2:13,14
Întrebare: Este Israelul spiritual format din neamuri? Am dreptate în a spune că relația dintre Neamuri și Israel este cea a adoptării?
Răspuns: Va fi doar un arbore genealogic în Împărăție, arborele lui Iacov, în care neamurile sunt altoite, după cum se vede în Romani 11. Acest lucru este arătat de asemenea în cetatea sfântă în care nu există nici o poartă a neamuri, dar fiecare dintre cele douăsprezece porți poartă unul din numele celor doisprezece seminții ale lui Israel. Prin urmare, neamurile sunt salvate prin adopție - altoite în măslinul original, și astfel, ca cetățeni naturalizați ai lui Israel moștenesc Împărăția.
“Așa vorbește Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna și stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea și face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oștirilor: Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, și neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea! Așa vorbește Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate și dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda și Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” RCCV — Ieremia 31:35-37
Cum făgăduințele sunt făcute numai lui Israel (sămânța lui Avraam), via originală care a fost călcată , de aceea, această vie trebuie să fie ridicată; atunci Neamurile pocăite în virtutea adopției în Isus, vor fi altoite în aceasta, și numai în acest fel vor deveni din răsadul Domnului.
Duminică, 23 Iulie
Apropiați, prin Hristos
Compară Efeseni 2:1-3 (prima descriere a trecutului celor dintre neamuri) cu Efeseni 2:11,12. Ce accentuează Pavel în noua descriere a trecutului destinatarilor săi?
Is. 65: 1-,,Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau; am zis: „Iată-Mă, iată-Mă!" către un neam care nu chema Numele Meu."
Pavel, scriind romanilor, aplică acest neamurilor care au acceptat Evanghelia (Rom. 10:20). Ei sunt, aşadar, cei care l-au căutat pe Domnul fără să întrebe de El şi cei care l-au găsit fără să-L caute. Această stare încărcată de rezultate, arată că Domnul este uşor de găsit.
Is. 65: 2 -,,Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor
răzvrătit care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui!"
Iată un mare contrast între cei bine informați în lucrurile lui Dumnezeu şi neamurile ignorante. In timp ce primii se îndepărtează, deși Domnul ii roagă cu lacrimi, cei din urmă se apropie de El. Aici vedem cât de răbdător este Dumnezeu. El continuă să pledeze mereu. Îi este greu să renunţe la un păcătos înainte ca toate mijloacele posibile de salvare să fie epuizate. Aici se vede clar că este mai uşor să salvezi un păgân decât să salvezi un creştin amăgit și mulțumit de sine.
"Apostolul îi ruga pe cei cărora le scria să-și amintească faptul că trebuie să dezvăluie în viața lor schimbarea glorioasă operată în ei de harul transformator al lui Hristos. Ei trebuiau să fie lumini în lume, prin caracterele lor purificate, sfințite, exercitând o influență contrară influenței agențiilor satanice. Ei trebuiau să-și amintească mereu cuvintele: "Nu de la voi înșivă". Ei nu puteau să-și schimbe propriile lor inimi. Iar atunci când, prin eforturile lor, suflete erau scoase din rândurile lui Satana pentru a lua poziție pentru Hristos, ei nu trebuiau să pretindă niciun credit pentru transformarea realizată. RH 10 mai 1906, par. 6
"Lucrătorii lui Dumnezeu de astăzi trebuie să-și amintească acest lucru. Marea schimbare care se vede în viața unui păcătos după convertire nu este adusă de vreo bunătate omenească. "Cel care se laudă, să se laude în Domnul". Cei care sunt aduși la pocăință să declare că numai datorită bunătății lui Dumnezeu au fost conduși la Hristos." RH 10 mai 1906, par. 7
Luni, 24 Iulie
Împăcarea – darul lui Dumnezeu de la cruce
Citește Efeseni 1:7,8; 2:13-16; 4:32; 5:2,25. Cum descrie Pavel crucea și impactul lucrării lui Hristos acolo? Cum ai rezuma ce spune Pavel despre cruce și despre cum ne transformă relațiile?
“Primul pas către împăcarea cu Dumnezeu este convingerea de păcat. "Păcatul este călcarea Legii". "Prin Lege vine cunoștința păcatului" (1 Ioan 3, 4; Romani 3, 20). Pentru a-și vedea vinovăția, păcătosul trebuie să-și probeze caracterul prin marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu. El este oglinda care îi arată desăvârșirea unui caracter neprihănit și-l face în stare să vadă defectele din caracterul său.” TV 467.3
“Legea îi descoperă omului păcatele, dar nu-i dă nici o soluție. În timp ce făgăduiește viața pentru cel ascultător, ea declară că moartea este partea călcătorului ei. Numai Evanghelia lui Hristos îl poate elibera de sub condamnarea sau de întinarea păcatului. El trebuie să dea pe față pocăință față de Dumnezeu, a cărui Lege a călcat-o; și credință în Hristos și în jertfa Sa ispășitoare. În felul acesta, primește "iertarea păcatelor trecute" și devine părtaș naturii divine. El este un copil al lui Dumnezeu, primind duhul înfierii, prin care strigă: "Ava, adică Tată".” TV 467.4
“Acești frați după trup trebuie să se împace perfect unul cu celălalt înainte să poată ridica rușinea pe care dezbinarea lor a provocat-o cauzei lui Dumnezeu. "Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său." "Cine zice că este în lumină, și urăște pe fratele său, este încă în întuneric până acum." Cei care lucrează pentru Dumnezeu ar trebui să fie niște vase curate, sfințite, pentru a fi folosite de Stăpânul lor. "Curățiți-vă, voi ce purtați vasele Domnului!" "Dacă cineva zice: 'Eu iubesc pe Dumnezeu' și urăște pe fratele său este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său."” 3M 59.4
Marți, 25 Iulie
Dărâmarea zidului
Ce spune Pavel că a făcut Hristos cu privire la „Legea poruncilor cu orânduielile ei” (EDCR)? De ce a făcut acest lucru? Efeseni 2:14,15
“La data aceea, biserica creștină intra într-o eră importantă. Lucrarea de propovăduire a soliei Evangheliei printre neamuri urma să se desfășoare cu putere, iar ca rezultat, biserica avea să fie întărită printr-o mare creștere a numărului de suflete. Apostolii care fuseseră rânduiți să conducă această lucrare urmau să fie expuși la suspiciune, prejudecată și invidie. Învățăturile lor cu privire la surparea "zidului de la mijloc" (Efeseni 2, 14), care îi despărțea de foarte mult timp pe iudei de lumea păgână, aveau să-i supună în mod firesc la acuzația de erezie, iar autoritatea lor ca slujitori ai Evangheliei să fie contestată de mulți credincioși iudei zeloși.” SEv 441.2
Deși ni se spune în mod clar că cei 144.000 de slujitori nevinovați ai lui Dumnezeu, cele dintâi roade, sunt alcătuite din cele douăsprezece seminții ale lui Israel - primii iacobiți după trup și cei născuți din Duhul Sfânt (Apoc. 7:4-8), și că mulțimea mare și nenumărată, cele de a doua roade, sunt alcătuite din toate națiunile (Apoc. 7:9), mai întâi din neamuri și evrei născuți după trup și a doua naștere după Duh, dar Dumnezeu poate și le va identifica pe toate: "Voi face pomenirea lui Rahab și a Babilonului pentru cei care Mă cunosc", zice Domnul, "iată Filistia și Tirul, cu Etiopia; omul acesta s-a născut acolo. Iar despre Sion se va spune: "Acesta și acela s-a născut în ea; și însuși Cel mai înalt o va întemeia"." Ps. 87:4, 5.
Așa se face că în toate profețiile care indică această zi și acest veac, Dumnezeu se adresează bisericii nu ca fiind creștină sau neam, ci ca Iuda, Israel, Sion, Ierusalim și așa mai departe. Mai mult, toate legămintele și toate promisiunile sunt făcute urmașilor lui Iacov. În afară de un privilegiu de a se alătura evreilor - biserica - nu există nicio promisiune făcută neamurilor. Prin urmare, atunci când cineva dintre neamuri Îl acceptă pe Hristos și se alătură bisericii Sale, el devine evreu și, prin urmare, este supus să aibă parte de promisiunile făcute evreilor și să țină Sabatul evreiesc, dacă trebuie să-l numim astfel.
Voi, cei care vreți să fiți în Împărăția lui Hristos, fie că sunteți evrei sau neamuri în carne și oase, ar fi bine să deveniți acum evrei cu drepturi depline în Spirit, acceptându-l nu numai pe Hristos, ci și Sfântul Său Sabat, altfel vă veți găsi cu siguranță în afara Orașului. Dumnezeu să ne ferească "Căci afară sunt câini, vrăjitori, curvari, ucigași, închinători la idoli și oricine iubește și face minciună" (Apoc. 22:15) - toți cei care nu s-au pocăit de încălcarea legii din zilele lui Cain. Va fi sfâșietor și înspăimântător pentru suflet să vă aflați într-o mulțime care este condamnată să sufere moartea a doua - moartea veșnică. "Acolo va fi plâns și scrâșnire de dinți". Mat. 24:51.
Miercuri, 26 Iulie
Isus, Predicatorul păcii
Cum și-i imaginează Pavel pe credincioși contribuind la răspândirea soliei de pace a lui Isus? Efeseni 4:3; 6:14,15; compară Romani 10:14,15 cu Efeseni 2:17-19; Isaia 52:7; 57:19.
“În timpul lucrării Sale pe pământ, Domnul Hristos a început să dărâme zidul de despărțire dintre iudei și Neamuri și să predice mântuirea omenirii întregi. Deși El era iudeu, totuși Se amesteca fără reținere printre samariteni, făcând inutile obiceiurile fariseice ale iudeilor cu privire la acești oameni disprețuiți. El a dormit sub acoperișurile lor, a mâncat la mesele lor și a învățat pe străzile lor.” FA 19.2
“Mântuitorul dorea foarte mult să dezvăluie ucenicilor Săi adevărul cu privire la surparea "zidului de la mijloc de despărțire" dintre Israel și celelalte națiuni — adevărul că "Neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi", cu iudeii, și "se împărtășesc de aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelie". (Efeseni 2, 14; 3, 6.) Adevărul acesta a fost descoperit în parte atunci când El a răsplătit credința sutașului din Capernaum și, de asemenea, când El a predicat Evanghelia locuitorilor din Sihar. Mult mai lămurit a fost descoperit cu ocazia vizitei Sale în Fenicia, când a vindecat pe fiica femeii Canaanite. Experiențele acestea i-au ajutat pe ucenici să înțeleagă faptul că, printre aceia pe care mulți îi socoteau nedemni de mântuire, se găseau suflete care flămânzeau după lumina adevărului.” FA 19.3
“În felul acesta, Hristos căuta să-i învețe pe ucenici adevărul că, în Împărăția lui Dumnezeu, nu există granițe, nici caste și nici aristocrație; că ei trebuie să meargă la toate neamurile, ducându-le solia iubirii unui Mântuitor. Dar de abia mai târziu ei au înțeles pe deplin că Dumnezeu "a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi". (Faptele Apostolilor 17, 26.27.)” FA 20.1
Desigur, cei pe care Dumnezeu îi va folosi în lucrarea Sa finală, în vremea sfârşitului, nu trebuie să se asemene în nimic cu prințul încoronat al Egiptului, nici cu eruditul Moise. Cei care pot învăța să păzească și să hrănească bine oile şi să împlinească cu ușurință ordine, sunt singurii care pot fi învățați cum să păzească și să hrănească poporul lui Dumnezeu.
Soţia lui Moise era singura etiopiană din întreaga companie. Din acest motiv, unii au crezut că îi erau superiori. Ei au crezut că Moise a comis un păcat de neiertat căsătorindu-se cu o femeie care nu era din neamul său, de parcă rasa ar avea vreo legătură cu a face oamenii superiori sau inferiori. Propria soră a lui Moise, Maria, a căzut în acest păcat. Acolo ca a încercat să despartă familia, totuşi Moise s-a rugat pentru recuperarea ei atunci când a fost lovită de lepră.
Joi, 27 Iulie
Biserica, un templu sfânt
Ce imagini folosește Pavel în Efeseni 2:11-22 pentru a indica unitatea dintre evrei și neevrei în biserică?
În Scriptură, figura ridicării unui templu este folosită frecvent pentru a ilustra construirea bisericii.... Scriind despre construirea acestui templu, Petru spune: "Pentru care, venind, ca pentru o piatră vie, respinsă într-adevăr de oameni, dar aleasă de Dumnezeu și prețioasă, și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală, ca o preoție sfântă"... (1 Petru 2:4, 5).... AG 123.2
“Apostolii au lucrat în cariera lumii iudeilor și Neamurilor, scoțând pietre pentru a le pune la temelie. În epistola sa către credincioșii din Efes, Pavel spunea: "Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți toți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul". (Efeseni 2, 19-22.)” FA 596.1
“Și corintenilor el le scria: "După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meșter-zidar înțelept, am pus temelia, și un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos. Iar dacă clădește cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia". (1 Corinteni 3, 10-13.)” FA 596.2
Vineri, 28 Iulie
Studiu Suplimentar
“Și astăzi Dumnezeu folosește încă biserica Sa spre a face cunoscută voința Sa pe pământ. Astăzi, vestitorii crucii merg din oraș în oraș și din țară în țară, pregătind calea pentru a doua venire a Domnului Hristos. Stindardul Legii lui Dumnezeu este înălțat. Spiritul Celui Atotputernic mișcă inimile oamenilor și aceia care răspund influenței Sale devin martori pentru Dumnezeu și adevărul Său. În multe locuri, pot fi văzuți bărbați și femei consacrate, vestind și altora lumina care le-a făcut clară calea spre mântuire prin Hristos. Și continuând să lase să strălucească lumina lor, așa cum au făcut cei ce au fost botezați cu Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii, ei au primit mai mult și tot mai mult din puterea Duhului Sfânt. În felul acesta, pământul trebuie să fie luminat de slava lui Dumnezeu.” FA 53.2