Căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi,10 ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. Efeseni 1:9-10
"Există o muncă serioasă și solemnă care trebuie făcută în acest moment. În toate locurile, standardul trebuie să fie ridicat. Dumnezeu " căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos toate† lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos. Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit " [versetele 9-13]. Cuvântul adevărului, adevărul biblic, adevărul prezent, trebuie să fie prezentat cu calm, cu seriozitate, în manifestarea Duhului, pentru că îngerii lui Dumnezeu impresionează mințile. 'Evanghelia mântuirii voastre: în care, de asemenea, după ce ați crezut, ați fost pecetluiți cu acel Duh Sfânt al făgăduinței'. 21MR 51.3
"Ce este pecetea Dumnezeului viu, care este pusă pe fruntea poporului Său? Este un semn pe care îngerii, dar nu și ochii oamenilor, îl pot citi; pentru că îngerul nimicitor trebuie să vadă acest semn al răscumpărării..." 21MR 52.1
Ce face Pavel în prima lui vizită în Efes, la sfârșitul celei de-a doua călătorii misionare? Faptele 18:18-21
Pe vremea apostolilor, partea de apus a Asiei Mici era cunoscută ca provincie romană a Asiei. Efesul, capitala, era un mare centru comercial. Portul lui era aglomerat cu corăbii, iar străzile erau ticsite de oameni din fiecare țară. Asemenea Corintului, el prezenta un câmp promițător pentru efort misionar. FA 281.2
Iudeii, foarte răspândiți acum mai în toate țările civilizate, în genere așteptau venirea lui Mesia. Când Ioan Botezătorul predica, mulți, în vizitele lor la Ierusalim, cu ocazia sărbătorilor anuale, ieșiseră afară, la țărmurile Iordanului spre a-l asculta. Acolo, ei auziseră cum Isus fusese proclamat ca Cel făgăduit și duseseră vestea în toate părțile lumii. În felul acesta, Providența pregătise calea pentru lucrarea apostolilor. FA 281.3
Ce eveniment neobișnuit duce la răspândirea respectului față de „Numele Domnului Isus” în Efes? Faptele 19:13-20
În timpul lucrării sale la Efes, apostolului Pavel i se dăduseră dovezi deosebite ale bunăvoinței divine. Puterea lui Dumnezeu însoțise străduințele lui și mulți fuseseră tămăduiți de boli fizice. “Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel; până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri, care fuseseră atinse de trupul lui, și-i lăsau bolile și ieșeau afară din ei duhurile necurate”. Aceste manifestări ale puterii divine erau cu mult mai puternice decât se arătaseră vreodată mai înainte în Efes și erau de așa natură, încât nu puteau fi imitate de dibăcia scamatorilor sau de farmecele vrăjitorilor. Fiindcă aceste minuni erau săvârșite în numele lui Isus din Nazaret, oamenii au avut ocazia să vadă că Dumnezeul cerului era mult mai puternic decât vracii care se închinau zeiței Diana. În felul acesta, Domnul l-a înălțat pe slujitorul Său chiar înaintea idolatrilor, incomparabil mai presus decât cel mai puternic și mai iscusit dintre vraci. FA 286.4
Dar Acela căruia îi sunt supuse toate duhurile rele și care dăduse slujitorilor Săi putere asupra lor, avea să aducă încă o și mai mare rușine și înfrângere asupra acelora care au disprețuit și batjocorit numele Său sfânt. Vrăjitoria fusese oprită de legea lui Moise sub pedeapsa cu moartea, totuși, din timp în timp, în mod ascuns, ea fusese practicată de iudeii apostaziați. În vremea când Pavel vizita Efesul, în cetate erau “niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc” și care, văzând minunile săvârșite prin el, “au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele”. O încercare de felul acesta o făcuseră cei “șapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă”. Găsind pe un om stăpânit de un duh demonic, ei i s-au adresat, zicând: “Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!” Dar “duhul cel rău le-a răspuns: ‘Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu; dar voi, cine sunteți?’ Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel, că au fugit goi și răniți din casa aceea”. FA 287.1
În felul acesta, s-a dat o dovadă de netăgăduit în ce privește sfințenia numelui lui Hristos, cât și primejdia la care se expun aceia care invocă acest nume fără a crede în divinitatea misiunii Mântuitorului. “I-a apucat frica pe toți: și Numele Domnului Isus era proslăvit”. FA 288.1
Faptele care până aici fuseseră ținute ascunse erau acum date la iveală. Deși au primit creștinismul, unii dintre credincioși nu au renunțat pe deplin la superstițiile lor. Într-o oarecare măsură, ei încă au continuat să practice vrăjitoria. Acum, convinși fiind de rătăcirea lor, “mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră”. Chiar și asupra unor vrăjitori se extinsese această lucrare bună; “și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți. Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului”. FA 288.2
Prin această manifestare a puterii lui Hristos s-a câștigat o puternică biruință pentru creștinism în chiar cetățuia superstiției. Influența faptelor care avuseseră loc a fost mult mai întinsă decât și-a dat seama chiar Pavel. Din Efes, veștile s-au răspândit pretutindeni și un puternic avânt a fost dat lucrării lui Hristos. Multă vreme, după ce apostolul însuși își terminase alergarea, scenele acestea au rămas vii în amintirea oamenilor și au alcătuit mijloace de câștigare de convertiți pentru Evanghelie. FA 289.1
Citește Faptele 19:21 – 20:1. Ce lecții extragem din acest episod?
În vorbirea sa, Dimitrie spusese: “Meseria noastră cade în dispreț”. Aceste cuvinte dezvăluie adevărata pricină a zarvei din Efes și, de asemenea, cauza multora dintre prigonirile care urmăriseră pe apostoli în lucrarea lor. Dimitrie și meșterii lui au văzut că, prin propovăduirea și răspândirea Evangheliei, negoțul cu chipurile făcute era primejduit. Era în joc venitul preoților și meșteșugarilor păgâni; și, din pricina aceasta, ei au ridicat împotriva lui Pavel cea mai nemiloasă împotrivire. FA 295.1
Hotărârea logofătului și a altor slujbași cu vază din cetate a prezentat pe Pavel înaintea oamenilor ca pe unul care nu era vinovat de nici o faptă nelegală. Aceasta era o altă biruință a creștinismului asupra rătăcirii și superstiției. Dumnezeu ridicase pe un mare magistrat spre a apăra pe apostolul Său și pentru a ține în frâu acea gloată gălăgioasă. Inima lui Pavel era plină de mulțumire la adresa lui Dumnezeu pentru că viața lui fusese ocrotită și creștinismul nu fusese făcut de rușine prin zarva din Efes. FA 295.2
La finalul celei de-a treia călătorii misionare, Pavel se întâlnește cu prezbiterii bisericii din Efes. Cum ai rezuma preocupările lui Pavel? Faptele 20:17-38
Când călătorii au navigat spre sud de Asos, ei au trecut pe lângă cetatea Efes, atât de mult timp locul activității apostolului. Pavel ar fi dorit foarte mult să viziteze biserica de acolo: căci avea să le dea importante îndrumări și sfaturi. Dar, gândind bine, el s-a hotărât să se grăbească; fiindcă dorea “ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii”. Totuși, ajungând la Milet, care era la patruzeci și cinci de kilometri de Efes, el a aflat că ar putea fi cu putință să vină în legătură cu bisericile înainte de plecarea corăbiei. Prin urmare, el a trimis de îndată veste prezbiterilor, stăruind ca să se grăbească să vină la Milet pentru a-i putea vedea înainte de a-și continua călătoria. FA 392.1
Ca răspuns la chemarea sa, ei au venit, și el le-a adresat cuvinte serioase și mișcătoare de povățuire și rămas bun. “Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea”, zise el, “din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case și să vestesc Iudeilor și Grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos”.FA392.2
Pavel nu avusese de gând să dea această mărturie, însă, pe când vorbea, Spiritul inspirației a venit asupra lui, confirmându-i temerile că aceasta avea să fie ultima întâlnire cu frații săi din Efes. FA 393.3
Primejdiile care aveau să asalteze biserica din Efes au fost descoperite apostolului. “Știu bine”, a spus el, “că după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; și se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”. Pavel tremura pentru biserică, căci, privind în viitor, a văzut atacurile pe care biserica trebuia să le îndure atât din partea vrăjmașilor din afară, cât și a celor dinăuntru. Cu o stăruință solemnă, el i-a îndemnat pe frații săi să păzească în mod vigilent învățătura sacră pe care o primiseră. Drept exemplu, el le arătă munca sa deosebită printre ei: “De aceea vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi”. FA 395.1
"Vă rog să citiți, în legătură cu mesajul către biserica din Efes, scrisoarea lui Pavel către Efeseni. Pavel lucrase mult pentru biserica din Efes... [Efeseni 1:1-8.] 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 5
"Primele capitole ale acestei epistole sunt cuvinte de laudă. Remarcați revărsarea dragostei apostolului în cuvintele... [Efeseni 3:7-21.] 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 6
"Cât de prețioasă este rugăciunea oferită în favoarea efesenilor! Cât de mare și de plină de încurajare le-a fost dată! 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 7
"Capitolul al patrulea conține avertismente care ne arată privilegiile și pericolele deosebite ale bisericii din Efes. 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 8
"Evanghelia lui Hristos a fost concepută pentru a-i determina pe toți să creadă și să practice adevărul. Creștinul este gata să sacrifice totul pentru Stăpânul său. El nu trăiește pentru el însuși. De pe crucea Calvarului a pornit sentința: Cel care trăiește pentru sine nu este creștin. Oricine îl acceptă cu adevărat pe Hristos va coopera cu Hristos. El va urma exemplul Mântuitorului, căci este creat din nou în El. 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 9
"Asupra fiecărei ființe umane Domnul are o pretenție. Omul nu este propriul său proprietar. Fiecare putere a ființei sale, fiecare clipă a timpului său, a fost cumpărată cu un preț, chiar cu sângele prețios al singurului Fiu născut al lui Dumnezeu. 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 10
"Și astfel le scrie Pavel efesenilor... [Versetele 1-6.] 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 11
Pavel vorbește despre el însuși ca fiind prizonierul Domnului. Dar el nu era prizonier din cauza necredinței. El nu comisese nicio crimă. El nu era un făcător de rele. El suferea pentru fermitatea credinței sale. Atunci, de ce ar trebui ca el sau frații săi să se rușineze de legăturile sale? 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 12
"Pavel prezintă în fața efesenilor minunatele privilegii care le-au fost acordate. El îi invită să își amintească ce a făcut Dumnezeu pentru ei. El le vorbește despre roadele pe care trebuie să le aducă prin menținerea unității, "cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, răbdându-vă unii pe alții în dragoste". [Versetele 2, 3.] Cuvintele și faptele lor trebuiau să fie o dovadă a prezenței harului lui Hristos în inimile lor. 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 13
"Observați accentul pe care Pavel îl pune pe unitate. "Străduindu-se să păstreze unitatea Duhului în legăturile păcii", spune el. [Versetul 3.] Un om nu poate trăi în unitate cu semenii săi fără un efort stăruitor din partea sa. El trebuie să depună un efort neobosit pentru a-și controla dispoziția sa perversă. El trebuie să ia aminte la cuvintele marelui Învățător trimis de Dumnezeu, care Și-a dat viața pentru ca ființele umane să poată trăi o viață creștină, fiecare credincios lucrând la locul său, darurile unuia amestecându-se cu darurile altuia, și nimeni nu stă deoparte pentru a judeca sau a critica". 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 14
Cum începe și încheie Pavel scrisoarea către credincioșii din Efes? Care sunt cele mai profunde dorințe ale sale pentru ei? Vezi Efeseni 1:1,2; 6:21-24.
"Vă rog să citiți, în legătură cu mesajul către biserica din Efes, scrisoarea lui Pavel către Efeseni. Pavel lucrase mult pentru biserica din Efes. "Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos..." [Efeseni 1:1-8.] 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 5
"Primele capitole ale acestei epistole sunt cuvinte de laudă..." 18LtMs, Lt 125, 1903, par.
"Capitolul al patrulea conține avertismente care ne arată privilegiile și pericolele deosebite ale bisericii din Efes." 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 8
Ce griji își face Pavel cu privire la efectul pe care îl va avea întemnițarea lui asupra credincioșilor din Efes? Efeseni 3:13
"Observați revărsarea iubirii apostolului în aceste cuvinte: "...Vă rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră.) …Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu…" [Efeseni 3:7-21.]" 18LtMs, Lt 125, 1903, par. 6
Cum anunță Pavel tema principală a scrisorii lui în primul capitol? Vezi Efeseni 1:9,10.
"În primul capitol din Efeseni, începând cu versetul 2, citim: "Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi." Studiați întregul capitol și înțelegeți asigurările care sunt date din nou și din nou pentru acceptarea voastră. LLM 544.3
"Lipsa de credință în puterea lui Dumnezeu este cea care îi determină pe medicii noștri să se sprijine atât de mult pe brațul legii și să se încreadă atât de mult în influența puterilor lumești. Bărbatul și femeia cu adevărat convertiți care vor studia aceste cuvinte de inspirație rostite de apostolul Pavel pot învăța să revendice în toată profunzimea și plinătatea lor promisiunile divine. LLM 544.4
"Sunt însărcinat să prezint aceste Scripturi poporului nostru, pentru ca el să înțeleagă că cei care nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu nu au cum să prezinte celor care doresc să devină misionari medicali acceptați, calea prin care vor avea cel mai mare succes. Hristos a fost cel mai mare Medic pe care lumea l-a cunoscut vreodată; inima Lui a fost mereu atinsă de durerea umană. El are o lucrare de făcut pentru cei care nu-și vor pune încrederea în puterile lumești." LLM 545.1
Motivul pentru care cititorii lui Pavel întâmpină nu de puține ori dificultăți în înțelegerea epistolelor sale este că le citesc ca pe niște cărți și nu ca pe niște scrisori. Prin urmare, toți cei care vor să le înțeleagă acum, vor ține cont de faptul că el le-a scris unor grupuri cu care a avut cunoștințe și corespondență anterioară, despre ale căror probleme și întrebări avea cunoștințe anterioare. În această ordine de idei le-a scris, așa că știa ce să le spună, iar ei au înțeles bine ce voia să le spună. În consecință, dacă vrem să înțelegem scrisorile sale, trebuie mai întâi să ne familiarizăm cu condițiile care au generat scrisorile. Pentru a face acest lucru trebuie, studiind fiecare scrisoare, să ne străduim să aflăm care au fost problemele destinatarilor pe care el a încercat să le rezolve. În caz contrar, nu poate rezulta decât confuzie în privința a ceea ce vorbește Pavel. Citiți-le în acest mod și veți descoperi că nu sunt atât de greu de înțeles pe cât par a fi.