Lupta din răsputeri
Studiul 6, Trimestrul 3, 30 Iulie – 5 August 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază - 30 Iulie
Textul de memorat:
: Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine. - Coloseni 1:29
"Mântuitorul nu a făcut nici un murmur de plângere. Fața Lui a rămas calmă și senină, dar pe fruntea Lui stăteau picături mari de sudoare.... În timp ce soldații își făceau lucrarea lor înfricoșătoare, Isus s-a rugat pentru dușmanii Săi: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.".... CSA 37.4 (eng.)
"Această rugăciune a lui Hristos pentru dușmanii Săi a cuprins lumea. Ea a cuprins pe fiecare păcătos care a trăit sau ar fi trebuit să trăiască, de la începutul lumii până la sfârșitul timpului. Asupra tuturor apasă vina de a-L fi răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Tuturor, iertarea le este oferită gratuit. "Oricine vrea" poate să aibă pace cu Dumnezeu și să moștenească viața veșnică." CSA 37.5(eng.)
Duminică - 31 Iulie
Duhul Adevărului
Ioan 16,5-15
În referința de mai sus, Isus îl numește pe Duhul Sfânt, "Duhul Adevărului". Ce înseamnă că face Duhul Sfânt pentru noi?
Există o făgăduință a Mângâietorului, a Duhului Adevărului (Ioan 16: 7-13), și o făgăduință a „ploii târzii”. Ioel 2: 23, 28. Acest Mângâietor făgăduit, l-au primit apostolii în ziua cinzecimii și trebuia să rămână cu ei pentru totdeauna; adică, chiar și cu succesorii lor. Dar după cum în succesiunea apostolică, vechii oameni de calibru apostolic au încetat, Mângâietorul treptat a dispărut. Și chiar dacă în diferite timpuri El a reapărut în forma Duhului Adevărului, puterea și prezența Sa de la cinzecime nu au fost conferite niciodată de atunci. Totuși, această manifestare a Duhului în putere (Ioel 2: 28), nu ar trebui să se confunde cu manifestarea Duhului în Adevăr. (Ioel 2: 23).
Însuși titlul „ploaia târzie”, arată că această manifestare particulară trebuie să aibă loc în „zilele de pe urmă” – timpul nostru. Și prin profetul Zaharia, Inspirația semnalând că este un timp stabilit pentru ploaia târzie, îndeamnă: „Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele, și vă trimete o ploaie îmbelșugată, pentru toată verdeața de pe câmp.” Zaharia 10: 1.
Referitor la pasajul din Ioel 2: 23 (semnificația de la margine) arată clar că „ploaia târzie”, ultima solie, este „un învățător al neprihănirii”, aducând celui ce-l primește o cunoștință deplină a Adevărului și Neprihănirii. Prin urmare, în timp ce creștinii sunt rugați urgent să se roage și să agonizeze pentru Duhul Adevărului în toate timpurile, sunt chiar mai urgent instruiți să se roage pentru El acum!
Ca și în starea naturală a lucrurilor, ploaia târzie vine nu numai pentru a face grâul să crească, ci și pentru a-l aduce la maturitate deplină, astfel dar, prin analogie spirituală, acest Învățător al Neprihănirii, trebuie să-i aducă pe sfinți la statura plinătății de oameni în Hristos Isus (Efeseni 4: 13) – apți pentru Împărăție.
Dar a doua fază, această putere făgăduită (Ioel 2: 28), care vine „după aceea”, după „ploaia târzie”, este acea fază pentru care majoritatea creștinilor se roagă fără să ia în considerare că este și o primă fază (Ioel 2: 23) – „Învățătorul Neprihănirii”, o revărsare finală a Adevărului Prezent – care trebuie să fie obținută înainte ca revărsarea finală a puterii să poată fi realizată.
Este evident faptul că partea care vine „după aceea”, puterea cinzecimii vine pentru a pregăti pe cel care o primește pentru a proclama adevărul de pe urmă, și această putere nu va veni până când biserica ca un corp, fiecare „iarbă de pe câmp” (Zah. 10: 1. KJV) nu un grup aici și un grup acolo, a asimilat cu bucurie pentru creșterea ei spirituală, toată ploaia pe care Învățătorul Neprihănirii a adus-o până acum.
Dar marea întrebare cu care ne confruntăm este: Când poate „fiecare iarbă”, fiecare membru al bisericii, să primească acest adevăr glorios și putere? Îl vor primi de asemenea sfinții și ipocriții? Inspirația răspunde:
„Căci cu foc Își aduce Domnul la îndeplinire judecățile și cu sabia Lui pedepsește pe oricine; și cei uciși de Donul vor fi mulți la număr… și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel… ei vor vesti slava Mea printre neamuri… Vor aduce pe toți frații voștri… la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim – zice Domnul – cum își aduc copiii lui Israel darurile de mâncare, într-un vas curat, la Casa Domnului.” Isaia 66: 16, 19, 20.
Astfel în timpul dintre „ploaia târzie” a Adevărului și „revărsarea” puterii Duhului, va fi sigilat un număr de consacrați care vor scăpa de „cei uciși de Domnul”. Cu alte cuvinte, în secerișul primelor roade, când toți păcătoșii au fost scoși din biserică și rămân doar cei drepți, așa cum au fost cei 120 de ucenici în camera de sus, atunci și numai atunci va putea Domnul să reverse puterea Duhului Său Sfânt asupra tuturor, astfel încât toți (toți cei ce vor „scăpa”) vor prooroci, vor visa vise și vor avea vedenii.
„Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii la Ierusalim. După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului și va curăța Ierusalimul de vinovăția de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecății și cu duhul nimicirii, Domnul va așeza, peste toată întinderea muntelui Sionului și peste locurile lui de adunare, un nor de fum, ziua, și un foc de flăcări strălucitoare, noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei și ca loc de adăpost și de ocrotire împotriva furtunii și ploii.” Isaia 4: 3-6.
Numai după această curățire în Biserică (descrisă de asemenea în capitolul 9 din Ezechiel), rămășița va fi pregătită să poată duce pe deplin torța luminoasă și aprinsă a Adevărului la toate neamurile din lume. Din Sion va ieși Legea și din Ierusalim Cuvântul Domnului. Lucrarea va fi atunci încheiată, „rezumată în neprihănire”, și Domnul va apărea atunci în slavă - și orice ochi Îl va vedea (Apoc. 1: 7).
Luni - 1 August
Colaborarea dintre divin şi uman
Coloseni 1:28, 29
Deși Pavel vorbește despre faptul că Dumnezeu lucrează în el, în ce fel arată că este implicat și efortul uman?
Ioan 14:6 – Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Din aceasta vedem că Isus este singura cale către Împărăție. Apoi, ideea că există mai multe căi spre Împărăție, în timp ce există doar una spre Isus și că toate duc la Împărăția veșnică, este doar un „susur de minciună” pe care inimile neconvertite le place să o asculte. Aceștia sunt cei care se furișează pe lângă portarul care este la „Ușă”, aceștia știu că faptele lor nu pot fi cercetate.
Dacă trebuie să avem un loc în Împărăție, nu trebuie să fim niciodată ca ei. Trebuie să cunoaștem ce este mai rău în cazul nostru. Nu trebuie să spunem niciodată că, dacă „acesta sau acela” ajunge acolo, vom ajunge și noi. S-ar putea să fie adevărat că, dacă „acesta sau acela” ar ajunge acolo, noi deasemenea am putea ajunge, dar „acesta sau acela” nu vor ajunge acolo. Prin urmare, nu trebuie să fim neînțelepți luând pe „acesta sau acela” ca exemplul nostru. Trebuie să-L urmăm pe Domnul în Adevărul Său, Adevărul care ne face liberi.
Întrucât nu există decât o singură cale adevărată și o singură ușă, și cum toți creștinii nu văd la fel și nu umblă împreună, s-ar putea ca toți să greșim? Mergând toți într-o direcție greșită? - Nu, asta nu ar putea fi niciodată atâta timp cât Domnul nu a părăsit pământul. Într-adevăr nu, căci El trebuie să aibă un popor la care să-i încredințeze Adevărul și prin care să-i salveze pe cei care aleg să meargă pe calea Lui. Așadar, cei care aleg să meargă pe propria lor cale vor descoperi până la urmă că Diavolul, nu Domnul, este în spatele lor și că iadul, nu Împărăția, este înaintea lor.
Marți - 2 August
Voința disciplinată
Geneza 3:6; 2 Samuel 11:2-4; Galateni 2:11, 12; 1 Petru 1:13
Ce exemple poți găsi în Biblie în care oamenii au făcut alegeri bazate pe sentimente mai degrabă decât pe Cuvântul lui Dumnezeu? Care au fost consecințele?
Geneza 3:6
Aceste două păcate - încrederea în om și dorința de a se înălța pe sine - sunt încă principalele elemente de păcat acum, aici pe pământ. Aceasta a fost piatra de poticnire a Evei și pentru mulți, chiar și astăzi, este încă piatra de poticnire. Nu, pofta de mâncare nu a fost singura cauză a căderii Evei. Șarpele nu i-a spus: "Să mănânci din acest fruct, căci este minunat, mai delicios decât orice alt fruct din grădina lui Dumnezeu". Ci el a spus: "Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el, atunci vi se vor deschide ochii și veți fi ca niște dumnezei, cunoscând binele și răul". Gen. 3:5.
Fructul, desigur, a atras-o, dar a fost tentată de ideea de a avea ocazia de a fi înălțată la tronul lui Dumnezeu, de a fi înălțată la aceeași poziție la care aspira Lucifer însuși. Lucifer trebuie să fi crezut sincer că ar fi fost ca Dumnezeu dacă îngerii din Ceruri și oamenii de pe pământ nu ar fi făcut decât să primească ordine de la el.
2 Samuel 11:2-4
Spiritul de încredere în sine și de încăpățânare a pregătit calea pentru căderea lui David. Lăudăroșia vieții și viclenele ispite ale puterii și ale traiului luxos nu au rămas fără influență asupra lui. Legătura cu națiunile învecinate a exercitat, de asemenea, o influență spre rău. Potrivit practicilor care domneau printre domnitorii din Răsărit, abateri ce nu erau îngăduite la supuși rămâneau nepedepsite dacă erau săvârșite de conducători. Monarhul nu avea obligația de a exercita aceeași stăpânire de sine ca supușii săi. Toate acestea urmăreau să slăbească simțământul lui David cu privire la gravitatea nespus de mare a păcatului. Și, în loc să se sprijine în umilință pe puterea lui Dumnezeu, el a început să se încreadă în propria sa înțelepciune și putere. Din momentul în care Satana izbutește să despartă sufletul de Dumnezeu, unicul Izvor al puterii, el încearcă să trezească dorințele nesfinte ale naturii firești a omului. Lucrarea vrăjmașului nu se face pe neașteptate; la început, nu este bruscă, nici bătătoare la ochi, ci este o tainică subminare a citadelei principiului. Începe în lucruri care par a fi mărunte — neglijența de a fi sincer cu Dumnezeu și de a te sprijini în totul numai pe El, dispoziția de a urma obiceiurile și practicile lumii.
"Partea voastră este să vă puneți voința de partea lui Hristos. Atunci când îți predai voința Lui, El te ia imediat în stăpânire și lucrează în tine ca să vrei și să faci după bunul Său plac. Natura ta este adusă sub controlul Duhului Său. Chiar și gândurile tale sunt supuse Lui. 1MCP 123.2
Ce îl preocupă pe Petru și ce vrea el de fapt ca cititorii lui să facă?
"Dacă nu-ți poți controla impulsurile, emoțiile, așa cum îți dorești, îți poți controla voința, și astfel se va produce o întreagă schimbare în viața ta. Când îi cedezi voința ta lui Hristos, viața ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ea este alipită la puterea care este mai presus de toate stăpânirile și puterile. Ai o putere de la Dumnezeu care te ține strâns legat de puterea Lui; și o viață nouă, chiar viața de credință, îți este posibilă." 1MCP 123
Miercuri - 3 August
Un angajament radical
Matei 5:29, 30
Sunt cuvintele lui Isus radicale? Dacă da, de ce?
"Pentru binele și siguranța noastră, Dumnezeu ne cere să abandonăm planurile egoiste și îndoielnice și să lucrăm temeinic la curățarea templului sufletesc de păcat. În instrucțiunile date ucenicilor Săi, Mântuitorul arată cât de completă trebuie să fie lucrarea de eradicare a răului. " Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei. Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic." YI 11 februarie 1908, par. 6 (eng)
Încingeți-vă coapsele minții, spune apostolul, apoi stăpâniți-vă gândurile, nepermițându-le să fie fără frâu. Gândurile pot fi păzite și stăpânite prin eforturile tale hotărâte. Gândiți drept și veți aduce la îndeplinire acțiuni drepte. Apoi va trebui să vă păziți sentimentele, nelăsându-le să zăbovească asupra unor lucruri nepotrivite. Isus te-a răscumpărat cu propria Sa viață; tu Îi aparții; de aceea, El trebuie consultat în toate lucrurile, în legătură cu felul în care vor fi folosite puterile minții și ale sentimentelor tale CA 54.2
Joi - 4 August
Nevoia de perseverență
Geneza 32
Ce ne spune povestea luptei lui Iacov despre perseverență, chiar și în mijlocul unei mari descurajări?
Iacov, tipul nostru, știa bine că Dumnezeu a coordonat întoarcerea sa de la Padan-aram în patria sa natală, totuși a tremurat când a auzit că Esau, cu patru sute de oameni, venea în drum spre a-l întâlni. În plus, a fost condus să se lupte cu îngerul toată noaptea. El a biruit doar pentru că nu l-a lăsat pe Înger să plece până când nu l-a binecuvântat. Rezultatul final a fost că, a doua zi, Esau, mai degrabă decât să distrugă întreaga companie, l-a întâmpinat cu amabilitate pe Iacov cu un sărut și l-a invitat cordial să se întoarcă acasă! Așadar, când totul s-a rezolvat, Iacov a văzut clar că nu era deloc nevoie să se fi temut vreodată. Cât de încurajator este faptul că „aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde: și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor”. 1 Cor. 10:11. Ceea ce i s-a întâmplat lui Iacov este sigur că ni se va întâmpla și nouă și cât de mângâietor este să știm toate acestea din timp. Acum, ca niciodată vedem că acolo unde există un tip există și un antitip și că acolo unde nu există un tip, nu există Adevăr.
Vineri - 5 August
Studiu suplimentar
Dar necazul l-a surprins. În timp ce se lupta cu temerile sale în ceea ce privește rezultatul iminentei sale întâlniri cu Esau, "acolo s-a luptat un om cu el până la răsăritul zilei". Gen. 32:24
Aici a rămas culcat omul Iacov și s-a ridicat omul Israel, exemplificând experiența chinuitoare prin care urmașii săi trebuie să treacă victorioși înainte de a primi și ei un nume nou, de a trece de la fiii lui Iacov la fiii lui Dumnezeu, de a deveni într-adevăr israeliți. După ce au obținut victoria asupra acestei încercări, "timpul strâmtorării lui Iacov", ei vor ajunge acasă, în țara făgăduinței - finalul fericit al călătoriei lor lungi și zbuciumate.
Despre acest timp de încercare și testare, Spiritul Profetic comentează: "Un decret a ieșit să ucidă sfinții, ceea ce i-a făcut să strige zi și noapte pentru eliberare. Acesta a fost timpul strâmtorării lui Iacov." - Scrieri timpurii, pp. 36, 37. (Vezi și Patriarhi și profeți, pp. 202, 203.)