Zilele finale
Lecția 10, al 3-lea trimestru 31 August-6 Septembrie 2024.
Împărtășește această lecțiune
Sabbath Afternoon August 31
Text de memorie:
„Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.” Marcu 13:26, 27
Hristos vine pe nori cu mare slavă. Va fi însoțit de o mulțime de îngeri strălucitori. El va veni să trezească pe cei morți și să glorifice pe sfinții cei vii din mărire în mărire. El va veni să onoreze pe aceia care L-au iubit și au păzit poruncile Sale, pentru a-i lua la Sine. El nu i-a uitat nici pe ei, nici făgăduințele Lui. Legătura familiei se va reface. Când privim în urmă la morții noștri, ne putem gândi la dimineața în care trâmbița lui Dumnezeu va suna, când “morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați.” (1 Corinteni 15, 52.) Încă puțin, și vom vedea pe Împărat în frumusețea Lui. Încă puțin, și El șterge orice lacrimă din ochii noștri. Încă puțin, și El ne va înfățișa “fără prihană și plini de bucurie înainte slavei Sale.” (Iuda 24.) De aceea, când a dat semnele venirii Sale, El a zis: “Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”. HLL 632.3
Cu toate acestea, Hristos nu a descoperit ziua și ceasul venirii Sale. Le-a spus clar ucenicilor că nici El nu le poate spune ziua sau ceasul celei de a doua veniri. Dacă ar fi fost liber să le descopere lucrul acesta, de ce trebuia să-i mai îndemne să păstreze o atitudine de continuă așteptare? Sunt unii care pretind că știu exact ziua venirii Domnului. Cu multă sârguință, ei caută să descrie viitorul. Dar Domnul i-a avertizat în ce situație se află. Momentul exact al celei de a doua veniri a Fiului omului este o taină a lui Dumnezeu. HLL 632.4
Duminică, 1 Septembrie
Doi bănuți în dar pentru Domnul
Citește Marcu 12:41-44. Cât de mult a dat văduva și ce a avut de spus Isus despre asta?
Isus era în curtea unde se aflau lăzile tezaurului și-i urmărea pe aceia care veneau să-și depună darurile. Mulți dintre cei bogați aduceau sume mari, pe care le prezentau ostentativ. Isus privea cu întristare la ei, dar n-a spus nimic despre darurile lor îmbelșugate. Deodată, fața Lui s-a luminat când a văzut o văduvă săracă apropiindu-se cu multă sfială, temându-se să nu fie văzută. Când cei bogați și mândri treceau să-și depună darurile, ea se trăgea cu teamă înapoi, ca și când nu îndrăznea să se apropie. Și totuși ea dorea să facă ceva, cât de puțin, pentru lucrarea pe care o iubea. Se uita la darul din mâna ei. Era foarte mic în comparație cu darurile celor din jurul ei, dar era toată avuția ei. Găsind un moment potrivit, ea a aruncat repede cei doi bănuți în cutie și s-a întors în grabă. Dar atunci L-a surprins pe Isus privind-o insistent. HLL 614.4
Mântuitorul i-a chemat pe ucenici la El și i-a îndemnat să ia aminte la sărăcia văduvei. Apoi la urechile ei au ajuns cuvintele de laudă: “Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie”. Lacrimi de bucurie i-au umplut ochii când și-a dat seama că fapta ei a fost înțeleasă și apreciată. Mulți ar fi sfătuit-o să păstreze pentru nevoile ei acei puțini bani; dați în mâna preoților iudei bine hrăniți, ei s-ar fi pierdut din vedere pe lângă multele și costisitoarele daruri aduse în tezaur. Dar Isus i-a înțeles motivul. Ea a crezut că serviciul templului este rânduit de Dumnezeu și dorea să facă tot ce se poate pentru a-l susține. Ea a făcut ce a putut și fapta ei avea să rămână un monument ridicat pentru a-i păstra amintirea de-a lungul veacurilor și avea să fie bucuria ei pentru veșnicie. Inima a fost dată împreună cu darul; aprecierea lui nu s-a făcut după valoarea bănuților, ci după iubirea față de Dumnezeu și interesul pentru lucrarea Lui, care dăduseră naștere acestei fapte. HLL 615.1
Isus a spus despre văduva săracă: “Ea a dat mai mult decât toți ceilalți”. Bogații dăduseră din prisosul lor și mulți făcuseră lucrul acesta ca să fie văzuți și onorați de oameni. Darurile lor mari nu-i lipsiseră de confortul și nici chiar de luxul lor; ele nu ceruseră nici o jertfă și nu puteau să ajungă la aceeași valoare cu bănuțul văduvei. HLL 615.2
Luni, 2 Septembrie
Nu va rămâne piatră pe piatră
Citiți Marcu 13:1-13. Cum au reacționat ucenicii la afirmația lui Isus cu privire la templu și care este semnificația răspunsului lui Isus pentru ei?
Care vor fi fost oare gândurile neexprimate ale lui Hristos, Cel lepădat, când I s-a atras atenția asupra măreției templului? Cu adevărat, priveliștea din fața Lui era frumoasă, dar El a zis cu tristețe: Văd totul. Zidurile sunt cu adevărat minunate. Voi arătați la zidurile acestea care, în aparență, sunt indestructibile; dar ascultați cuvintele Mele: Vine ziua când “nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată”. HLL 627.2
Hristos vorbise unei mulțimi de oameni; dar, când a rămas singur, Petru, Ioan, Iacov și Andrei au venit la El, pe când stăteau pe Muntele Măslinilor, și au zis: “Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?” Isus nu le-a răspuns ucenicilor, făcând deosebire între distrugerea Ierusalimului și ziua cea mare a venirii Sale. El a amestecat descrierea acestor două evenimente. Dacă le-ar fi descoperit ucenicilor evenimentele viitoare, așa cum le vedea El, ei n-ar fi putut suporta priveliștea. Din milă pentru ei, El a amestecat descrierea celor două mari crize, lăsându-i pe ucenici să cerceteze ei înșiși înțelesul. Făcând aluzie la distrugerea Ierusalimului, cuvintele Lui profetice au trecut de la acest eveniment la lupta finală, care va avea loc în ziua când Domnul Se va ridica din locul Său să pedepsească lumea pentru nelegiuirea ei și când pământul va lăsa să se vadă sângele lui și nu-și va mai acoperi ucișii. Toată această cuvântare a fost ținută nu numai pentru ucenici, ci și pentru aceia care vor trăi în timpul ultimelor momente ale istoriei pământului. HLL 628.1
Marți, 3 Septembrie
Urâciunea pustiirii
Citiți Marcu 13:14-18. Ce indiciu dă Isus pentru a ne da seama la ce se referă „urâciunea pustiirii”?
Mântuitorul i-a avertizat pe urmașii Săi: “De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit proorocul Daniel, așezată în Locul sfânt — cine citește să înțeleagă; atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți”. (Matei 24, 15.16; Luca 21, 20.21.) Când steagurile idolatre ale romanilor aveau să fie așezate în Locul sfânt, care se întindea cu câțiva kilometri în afara zidurilor cetății, atunci urmașii lui Hristos trebuiau să-și găsească scăparea fugind. Atunci când semnalul de avertizare era dat, aceia care doreau să scape nu trebuiau să mai amâne. În toată Iudea, ca și în Ierusalim, semnalul pentru fugă trebuia să fie ascultat imediat. Acela care se întâmpla să fie pe acoperișul casei nu trebuia să mai coboare în casă, nici chiar pentru a-și salva cele mai valoroase comori. Aceia care lucrau la câmp sau în vie nu trebuiau să piardă vremea cu întoarcerea nici măcar pentru haina dezbrăcată din cauza căldurii zilei. Nu trebuia să ezite nici un moment, ca să nu fie cuprinși de distrugerea generală. TV 25.4
Citiți Daniel 9:26, 27. Cine este „unsul” și cine este „prințul care trebuie să vină”?
Apoi, după „șapte săptămâni” plus „șaptezeci și două de săptămâni [483 de ani], Mesia va fi stârpit... și poporul prințului [romanii] care va veni va distruge cetatea și sanctuarul [împlinit de Tit în jurul anului 70 d.Hr.]; și sfârșitul lui va fi cu un potop, și până la sfârșitul războiului sunt hotărâte pustiiri. Și El [Hristos] va confirma legământul cu mulți timp de o săptămână [șapte ani, începând de la botezul Său]; și la mijlocul săptămânii [la mijlocul celor șapte ani] El va face să înceteze jertfa și ofranda [prin jertfa Sa și prin transferul acesteia în sanctuarul ceresc: Jertfa Sa luând locul jertfei pământești și, astfel, sanctuarul ceresc luând locul sanctuarului pământesc, Hristos Însuși fiind marele preot], iar pentru răspândirea excesivă a urâciunilor îl va pustii [templul din Ierusalim] [prezența Sa va fi complet îndepărtată], până la desăvârșire, și acea hotărâre va fi turnată peste pustiu.” Dan. 9:25-27.
Miercuri, 4 Septembrie
Un necaz așa de mare
Citiți Marcu 13:19. La ce se referă acest verset?
De la distrugerea Ierusalimului, Hristos a trecut repede la un eveniment mai mare, ultimul inel din lanțul istoriei acestui pământ — venirea Fiului lui Dumnezeu în mărire și slavă. Între aceste două evenimente s-au deschis privirii lui Hristos îndelungate secole de întuneric, secole care, pentru biserica Lui, sunt însemnate cu sânge, lacrimi și chinuri. Ucenicii nu erau pregătiți atunci să privească aceste scene, și Isus a trecut peste ele, amintindu-le doar pe scurt. “Atunci va fi un necaz așa de mare”, a zis El, “cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.” O persecuție cum nu mai văzuse lumea niciodată trebuia să vină asupra urmașilor lui Hristos, iar ea urma să dureze mai mult de o mie de ani. Milioane și milioane de martori credincioși ai Lui aveau să fie uciși. Dacă Dumnezeu n-ar fi întins mâna să apere pe poporul Său, toți ar fi pierit. “Dar din pricina celor aleși zilele acelea vor fi scurtate.” HLL 630.5
Citiți Marcu 13:20-23. Ce speranță oferă Hristos poporului Său în timpul perioadei de persecuție și ce avertisment îi aruncă când aceasta se încheie?
„„Dar din pricina celor aleși zilele acelea vor fi scurtate.” DA 630.5
În continuare, Domnul nostru vorbește în cuvinte clare despre a doua venire și vestește primejdiile care Îi vor preceda venirea în lume. “Dacă vă va spune cineva: ‘Iată Hristosul este aici sau acolo’, să nu-l credeți. Căci se vor scula hristoși mincinoși și prooroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-l în pustie’, să nu vă duceți acolo! ‘Iată-l în odăițe ascunse’, să nu credeți. Căci cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi venirea Fiului omului.” După cum anunțase distrugerea Ierusalimului, Hristos a arătat și acest semn: “Se vor scula mulți profeți mincinoși și vor înșela pe mulți”. Prooroci mincinoși s-au ridicat și au înșelat pe oameni, ducând un mare număr în pustie. Magi și vrăjitori, susținând că au puteri miraculoase, au atras pe oameni după ei prin singurătățile munților. Dar profeția aceasta a fost dată și pentru zilele din urmă. Semnul acesta este dat ca o dovadă a celei de a doua veniri. Chiar acum, hristoși mincinoși și prooroci mincinoși fac semne și minuni ca să înșele pe ucenicii Lui. Nu auzim strigarea: “Iată-l în pustie”? N-au mers mii de oameni în pustie, nădăjduind să-L găsească pe Hristos? Și din nenumărate întruniri, în care oamenii pretind că au legătură cu spiritele celor morți, nu se aduce chemarea: “Iată-L în odăițe ascunse”? Chiar aceasta este pretenția spiritismului. Dar ce zice Hristos? “Să nu credeți. Căci cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi venirea Fiului omului”. HLL 631.1
Joi, 5 Septembrie
Venirea Fiului Omului
Citiți Marcu 13:24-32. Ce mare eveniment este descris aici?
Mântuitorul arată semnele venirii Sale și, chiar mai mult, fixează timpul când va apărea cel dintâi semn. “Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerului vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerului până la cealaltă.” HLL 631.2
Hristos declară că, la sfârșitul persecuției papale, soarele avea să se întunece, iar luna să nu-și mai dea lumina. Apoi stelele aveau să cadă din cer. El spune: “De la smochin învățați pilda lui. Când îi frăgezește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.” (Matei 24, 32, 33.) HLL 632.1
Hristos a arătat semnele venirii Lui. El declară că noi putem ști când este aproape, chiar la uși. El spune despre aceia care văd aceste semne: “Nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla aceste lucruri”. Semnele acestea s-au arătat. Acum știm cu siguranță că a doua venire este aproape. “Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, a zis El.HLL 632.2
Hristos vine pe nori cu mare slavă. Va fi însoțit de o mulțime de îngeri strălucitori. El va veni să trezească pe cei morți și să glorifice pe sfinții cei vii din mărire în mărire. El va veni să onoreze pe aceia care L-au iubit și au păzit poruncile Sale, pentru a-i lua la Sine. El nu i-a uitat nici pe ei, nici făgăduințele Lui. Legătura familiei se va reface. Când privim în urmă la morții noștri, ne putem gândi la dimineața în care trâmbița lui Dumnezeu va suna, când “morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați.” (1 Corinteni 15, 52.) Încă puțin, și vom vedea pe Împărat în frumusețea Lui. Încă puțin, și El șterge orice lacrimă din ochii noștri. Încă puțin, și El ne va înfățișa “fără prihană și plini de bucurie înainte slavei Sale.” (Iuda 24.) De aceea, când a dat semnele venirii Sale, El a zis: “Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”. HLL 632.3
Vineri, 6 Septembrie
Studiu suplimentar
După ce a arătat semnele venirii Sale, Hristos a spus: “Când veți vedea că se împlinesc aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape”. “Luați seama, vegheați și rugați-vă.” Dumnezeu i-a avertizat întotdeauna pe oameni despre judecățile care trebuiau să vină. Cei care credeau în soliile Lui pentru vremea aceea și aplicau credința lor în ascultare de poruncile Lui scăpau de judecățile care cădeau asupra celor neascultători și necredincioși. Lui Noe i s-a spus: “Intră în corabie, tu și toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea”. Noe a ascultat și a fost salvat. Lui Lot i s-a trimis vestea: “Sculați-vă, ieșiți din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” (Geneza 7, 1; 19, 14.) Lot s-a lăsat ocrotit de trimișii cerului și a fost salvat. Tot astfel le-a fost dat ucenicilor Domnului un avertisment despre distrugerea Ierusalimului. Aceia care au căutat să vadă semnul pierzării apropiate și au fugit din cetate au scăpat de distrugere. Tot așa ni se dă și nouă o avertizare despre a doua venire a lui Hristos și despre prăpădul care trebuie să cadă asupra lumii. Toți aceia care iau seama la avertizare vor fi salvați. HLL 634.1
Pentru că nu știm timpul exact al venirii Lui, ni se dă sfatul să veghem. “Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea Lui.” (Luca 12, 37.) Aceia care așteaptă venirea Domnului nu lenevesc. Așteptarea venirii lui Hristos are ca scop să-i facă pe oameni să se teamă de Domnul și de judecățile Lui asupra neascultării. Ea trebuie să le deschidă ochii față de păcatul cel mare al lepădării darurilor milei Sale. Aceia care veghează în vederea venirii Domnului își curăță sufletele, prin ascultare de adevăr. Și cu vegherea atentă ei combină o activitate plină de zel. Pentru că știu că Domnul este la ușă, zelul lor este înviorat și colaborează cu ființele cerești în lucrarea pentru salvarea sufletelor. Aceștia sunt slujitorii credincioși și înțelepți, care dau celor din casa Domnului “partea lor de hrană la timpul cuvenit.” (Luca 12, 42.) Ei vestesc adevărul care este de folos în vremea aceasta. După cum Enoh, Noe, Avraam și Moise au vestit adevărul, fiecare pentru vremea lui, tot astfel și slujitorii lui Hristos dau acum o avertizare deosebită pentru generația lor. HLL 634.2