Înțelepciune pentru o viață neprihănită
Studiul 8, Trimestrul 1, 17-23 Februarie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 17 Februarie
Text de memorat:
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! Psalm 90:12
"Timpul nostru îi aparține lui Dumnezeu. Fiecare clipă este a Lui, iar noi avem obligația cea mai solemnă de a o îmbunătăți spre gloria Sa. De nici un talent pe care ni l-a dat El nu va cere o socoteală mai strictă decât de timpul nostru. FLB 158.2
"Valoarea timpului este dincolo de orice calcul. Hristos a considerat fiecare clipă ca fiind prețioasă și așa ar trebui să o privim și noi. Viața este prea scurtă pentru a fi irosită. Avem doar câteva zile de probă în care ne putem pregăti pentru veșnicie. Nu avem timp de irosit, nu avem timp de dedicat plăcerilor egoiste, nu avem timp pentru îngăduința păcatului. Acum este momentul în care trebuie să ne formăm caracterele pentru viața viitoare, nemuritoare. Acum este momentul în care trebuie să ne pregătim pentru judecata de cercetare. FLB 158.3
"Familia umană abia a început să trăiască când începe să moară.... Omul care apreciază timpul ca fiind ziua sa de lucru se va pregăti pentru un palat și pentru o viață care este nemuritoare. Este bine că s-a născut. Suntem îndemnați să răscumpărăm timpul. Dar timpul irosit nu poate fi recuperat niciodată. Nu putem chema înapoi nici măcar o clipă. Singurul mod în care ne putem răscumpăra timpul este să profităm la maximum de ceea ce ne-a mai rămas, să fim colaboratori cu Dumnezeu în marele Său plan de răscumpărare.... FLB 158.4
"Fiecare clipă este încărcată de consecințe veșnice. Noi trebuie să fim ca niște oameni mici, gata să slujim în orice moment. Oportunitatea care ni se oferă acum de a spune unui suflet nevoiaș cuvântul vieții s-ar putea să nu se mai ofere niciodată. Dumnezeu îi poate spune aceluia: "În această noapte, sufletul tău va fi cerut de la tine", iar din cauza neglijenței noastre s-ar putea ca el să nu fie pregătit. (Luca 12:20.) În marea zi a judecății, cum vom da socoteală lui Dumnezeu?". 1 FLB 158.5
Duminică, 18 Februarie
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea”
Citește Psalmii 119:1-16,161-168. Cum ar trebui să păzim poruncile lui Dumnezeu și care sunt binecuvântările care izvorăsc din aceasta?
Și totuși, avem și noi ceva de făcut pentru a ne împotrivi ispitei. Aceia care nu doresc să cadă pradă atacurilor lui Satana trebuie să-și apere bine porțile sufletului; trebuie să se ferească de a citi, a privi sau a asculta ceea ce trezește gânduri murdare. Să nu-și lase mintea și gândurile să alerge la întâmplare după oricare subiect ce iese în cale, după cum li-l aduce Satana înainte. “De aceea încingeți-vă coapsele minții voastre”, spune apostolul Petru, “fiți treji ... nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință; ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră”. (1 Petru 1, 13-15.) Pavel zice: “Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească”. (Filipeni 4,8.) Aceasta cere rugăciune stăruitoare și o continuă veghere. Trebuie să fim sprijiniți de puterea dăinuitoare a Duhului Sfânt care îndrumă gândurile către cer și le deprinde să stăruiască la cele curate și sfinte. Pe lângă aceasta, trebuie să cercetăm cu râvnă Cuvântul lui Dumnezeu. “Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Strâng Cuvântul Tău în inima mea”, zice psalmistul, “ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. (Psalmii 119, 9.11.) PP 460.2
"Cu cât agentul uman are mai puțin din blândețea și smerenia lui Hristos în spiritul și caracterul său, cu atât mai mult vede perfecțiunea în propriile sale metode și imperfecțiunea în metodele altora." -Testimonies to Ministers, 191. WGD 268.2
"Nu este nimic mai necesar în lucrare decât rezultatele practice ale comuniunii cu Dumnezeu. Ar trebui să arătăm prin viața noastră de zi cu zi că avem pace și odihnă în Dumnezeu. Pacea Lui în inimă va străluci în chipul nostru. Ea va da vocii o putere de convingere. Comuniunea cu Dumnezeu va conferi o înălțare morală caracterului și întregului curs al acțiunii. Oamenii vor lua cunoștință de noi, ca și de primii ucenici, că am fost cu Isus." - Mărturii pentru biserică 6:47. WGD 268.3
"Pacea lui Hristos se naște din adevăr. Ea este armonie cu Dumnezeu. Lumea este în dușmănie cu legea lui Dumnezeu; păcătoșii sunt în dușmănie cu Creatorul lor; și, ca urmare, sunt în dușmănie unii cu alții. Dar psalmistul declară: "Mare pace au cei care iubesc Legea Ta; și nimic nu-i va supăra". Oamenii nu-și pot fabrica pacea. Planurile omenești de purificare și de ridicare a indivizilor sau a societății nu vor reuși să producă pace, pentru că nu ajung la inimă. Singura putere care poate crea sau perpetua pacea adevărată este harul lui Hristos. Atunci când acesta este implantat în inimă, va alunga patimile rele care provoacă certuri și disensiuni. "În locul spinului va răsări bradul, și în locul mărăcinișului va răsări mirt"; iar deșertul vieții "se va bucura și va înflori ca un trandafir." - The Desire of Ages, 302-305." WGD 268.4
Luni, 19 Februarie
„Învață-ne să ne numărăm bine zilele!”
Citește Psalmii 90; 102:11; 103:14-16. Care este situația în care se află oamenii?
"Nu mă lepădați în vremea bătrâneții, nu mă părăsiți când îmi pierd puterea." Psalmul 71:9. RY 186.2
"Nu mă părăsi, Doamne, când voi fi bătrân și cărunt; ca să pot povesti generației care se ridică despre tăria și puterea Ta." Psalmul 71:18, Moffatt. RY 186.3.
"Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii sunt optzeci de ani, totuși puterea lor este muncă și durere...." RY 186.4
"Apartenența la biserică nu ne va garanta cerul. Trebuie să rămânem în Hristos, iar dragostea Lui trebuie să rămână în noi. În fiecare zi trebuie să facem progrese în formarea unui caracter simetric. "Fiți, așadar, desăvârșiți, precum Tatăl vostru care este în ceruri este desăvârșit". [Matei 5:48.] Așa cum Dumnezeu este perfect în sfera Sa, tot așa ni se cere să fim perfecți în sfera noastră. Există o mare lucrare în fața noastră individuală, pentru a atinge acest standard înalt. Realizările noastre vor fi doar în conformitate cu efortul pe care îl depunem, caracterul nostru doar ceea ce alegem să facem din el; pentru că prin ajutorul divin promis, putem învinge. Isus "cunoaște structura noastră; El își amintește că suntem țărână". [Psalmul 103:14.] Cu milă și îndurare, El ne va da ajutorul și puterea de care avem nevoie. GW92 446.3
"Să cultivăm cu sârguință principiile curate ale Evangheliei lui Hristos - religia, nu a respectului de sine, ci a dragostei, a blândeții și a smereniei inimii. Atunci îi vom iubi pe frații noștri și îi vom prețui mai mult decât pe noi înșine. Mintea noastră nu se va opri asupra laturii întunecate a caracterului lor; nu ne vom ospăta cu scandaluri și relatări zburătoare. Ci "tot ce este adevărat, tot ce este cinstit, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este frumos, tot ce este de bună credință; dacă există vreo virtute și dacă există vreo laudă", ne vom "gândi la aceste lucruri". [Filipeni 4:8.]" GW92 447.1
Marți, 20 Februarie
Testul Domnului
Citește Psalmii 81:7,8; 95:7-11; 105:17-22. Ce spun aceste texte despre încercările Domnului?
Aaron și Moise păcătuiseră amândoi când nu au dat slavă și cinstire lui Dumnezeu la apele de la Meriba. Erau amândoi obosiți și provocați de plângerile neîncetate ale lui Israel și într-un moment în care Dumnezeu, milostiv, avea să-și arate slava înaintea poporului, pentru a le înmuia și supune inimile și a-i conduce la pocăință, Moise și Aaron au pretins că puterea de a deschide stânca le aparține. “Ascultați, răzvrătiților, vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” Atunci a fost o ocazie de aur de a-L sfinți pe Domnul în mijlocul lor, de a le arăta îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și mila Sa duioasă față de ei. Evreii murmurau împotriva lui Moise și Aaron pentru că nu au putut găsi apă. Moise și Aaron luaseră aceste vociferări ca pe o mare încercare și dezonoare pentru ei înșiși, uitând că Dumnezeu era Acela pe care Îl jignea poporul. Dumnezeu era Acela împotriva căruia păcătuiau și pe care Îl dezonorau, nu aceia care erau rânduiți de Dumnezeu să-I împlinească scopurile. Ei Îl insultau pe cel mai bun Prieten al lor, punându-și nenorocirile pe seama lui Moise și Aaron; ei vociferau la adresa providenței lui Dumnezeu. 3M 301.3
Oștirea ebraică știa bine că au fost conduși la mare urmând norul ziua și stâlpul de foc noaptea. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste minuni nu părea să fi făcut vreo impresie durabilă asupra lor. Există un pericol ca și noi să putem uita modul în care ne-a condus Domnul.
După ce Israelul a trecut marea și după ce marea s-a închis peste vrăjmașii lor, toți au cântat și i-au dat slavă lui Dumnezeu, dar deși armata lui Faraon și marea nu mai erau obiecte de teamă, ci de încurajare, încercările, îndoielile și temerile lor încă nu au luat sfârșit: Aproape imediat după ce au văzut marea în urmă și pustia în față, au început să-l recrimineze pe Moise pentru că i-a adus în pustie pentru a muri de foame și de sete acolo. Nu le-a intrat niciodată în minte că, dacă Dumnezeu a putut usca marea, El putea cu siguranță să inunde pustia și să-l facă să înflorească ca un trandafir. În ciuda îndoielilor și a cârtirilor lor, Dumnezeu a făcut din nou o minune și mai mare: El a făcut ca din stâncă să curgă apă și a adus mană din cer!
Astăzi, ca în vremea lui Moise, mulți repetă păcatele acelui popor: unii sunt înflăcărați azi, iar mâine sunt reci. Alții îl laudă pe Dumnezeu cu voci puternice, în timp ce barca lor navighează fără probleme, dar când marea se învolburează și valurile încep să lovească împotriva lor, atunci ei văd doar un om la cârmă și în loc să aștepte ca Dumnezeu să potolească marea încep să caute un loc unde să debarcheze. Ba mai mult, alții încearcă în permanență să se promoveze pe ei însăși prin găsirea continuă a erorilor împotriva celor care suportă întreaga povară a lucrării. Așadar, de aceea trebuie să existe astăzi printre noi necredincioși, îndoielnici, plângători, căutători de greșeli și defecte, recunoscând un mare adevăr într-o zi și uitându-l a doua zi - totuși se așteaptă să fie pecetluiți cu pecetea lui Dumnezeu și să stea cu Mielul pe Mt. Sion!
Necazurile care l-au lovit pe Iosif în viața sa au fost de fapt spre binele său și l-au pregătit pentru a deveni un interpret de vise, un rege și, fără îndoială, cel mai mare economist pe care l-a văzut vreodată lumea. Dumnezeu observase că Iosif făcea totul ca și cum ar fi fost al lui și, în plus, era în permanență sensibil la faptul că Dumnezeu era Stăpânul său și că nimic nu putea fi ascuns de El. Această convingere a fost cea care l-a făcut pe Iosif să înțeleagă că, indiferent de ceea ce îi făceau sau spuneau oamenii despre el, numai Dumnezeu era stăpân pe viața lui. Prin urmare, în prosperitate și faimă, Iosif și-a păstrat loialitatea și integritatea; iar în adversitate, Iosif nu și-a pierdut timpul atribuind altora cauza necazurilor sale. În schimb, el s-a apucat să se comporte într-un mod care să-l recomande chiar și regalității, căci nu este probabil ca ismaeliții să-l fi putut vinde lui Potifar dacă nu ar fi fost o persoană superioară.
"Domnul a fost cu Iosif, care era un om prosper, și era în casa stăpânului său, Egipteanul. Și stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea ca tot ce făcea el să prospere în mâna lui. Și Iosif a găsit har înaintea lui și i-a slujit; și l-a pus supraveghetor peste casa lui, și tot ce avea a pus în mâna lui.... Și Iosif a fost o persoană bună și binevoitoare". Gen. 39:2-4, 6. Dar iarăși i-a fost sortit să sufere răsturnări de situație asupra cărora nu avea niciun control și a ajuns în închisoare, unde personalitatea sa excelentă și credincioșia sa i-au adus din nou libertatea și, mai mult, a fost promovat în cea mai înaltă poziție din țară.
Între timp, frații lui Iosif au continuat să scadă, până când, în cele din urmă, au fost reduși la o asemenea sărăcie încât au fost nevoiți să părăsească țara și să vină la Iosif pentru a-și asigura hrana și traiul. Ar trebui să putem vedea în acest lucru că, deși poporul lui Dumnezeu poate fi tratat în mod rușinos de către asociații geloși, totuși nu va suferi veșnic răul dacă Dumnezeu este cu ei. Iosif a urmat neprihănirea și nimeni nu l-a putut împiedica pe Dumnezeu să-l binecuvânteze cu bogății și onoare. Nu contează ce pot spune sau face oamenii împotriva ta ca să te doboare, dacă Îl ai pe Dumnezeu cu tine, în cele din urmă vei fi în vârf, iar ei la fund. Gelozia poate fi la fel de crudă ca și mormântul, dar mai devreme sau mai târziu dreptatea este răsplătită.
Miercuri, 21 Februarie
Înșelăciunea căii rele
Citește Psalmul 141. Pentru ce se roagă psalmistul? Cum este înfățișat caracterul progresiv și viclean al ispitei?
"Psalmistul s-a rugat: "Doamne, strig către Tine; grăbește-te spre mine; ascultă-mi glasul, când strig către Tine. Rugăciunea mea să fie pusă înaintea Ta ca tămâia; și ridicarea mâinilor mele ca jertfa de seară. Pune o strajă, Doamne, înaintea gurii mele; păzește ușa buzelor mele". 20MR 198.1
"Avem toate dovezile că rugăciunea umilă și plină de căință oferită lui Dumnezeu este considerată prețioasă în ochii Lui. Nici una nu se pierde. Promisiunea este: "Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere primește; cel ce caută găsește; și celui ce bate i se va deschide...". 20MR 198.2
"Domnul ascultă rugăciunile tuturor celor care vin la El în nevoi, tuturor celor care sunt smeriți și cu inima smerită. Domnul ascultă și El se va manifesta lor, pentru a învia spiritul celor smeriți și pentru a înviora inimile celor smeriți." 20MR 198.5
"Domnul Dumnezeul lui Israel s-a făcut un refugiu pentru poporul Său. Toți cei care vor face din Hristos dependența lor vor ști ce înseamnă, în aceste zile din urmă, să agonisească pentru a intra pe poarta strâmtă. Stima de sine nesăbuită și încrederea de sine pe care mulți o au se vor dovedi ruina lor veșnică. Pentru ei, calea îngustă trasată pentru ca cei răscumpărați de Domnul să meargă pare cu totul prea restrânsă. Dar cel care rămâne în Hristos va înțelege ce înseamnă să fii răstignit față de lume. Domnul a prevăzut un singur refugiu pentru poporul Său. Marele apostol spune: "Viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Hristos, care este viața voastră, se va arăta, atunci și voi vă veți arăta împreună cu El în glorie". Toți cei care sunt biruitori vor fi înălțați foarte mult". 20MR 199.3
N-ar trebui oare să ne apropiem de Domnul, ca El să ne scape de orice necumpătare în mâncare și băutură, de orice pasiune nesfântă a poftelor și de orice nelegiuire? N-ar trebui să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, lepădând tot ceea ce ar corupe trupul și spiritul, pentru ca, în temere de El, să ducem la desăvârșire sfințenia caracterului? 7M 258.3
Oricine participă la lucrările consiliilor de administrație și ale comitetelor să-și scrie în inimă cuvintele: Eu lucrez pentru prezent și veșnicie și am să dau socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru motivele care mă îndeamnă la lucru. Acesta să-i fie motto. Rugăciunea psalmistului să fie și rugăciunea lui: “Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele. Nu-mi abate inima la lucruri rele”. (Psalmii 141, 3.4.) 7M 258.4
Joi, 22 Februarie
Binecuvântările vieții curate
Citește Psalmii 1:1-3; 112:1-9 și Psalmii 128. Ce binecuvântări le sunt promise celor care Îl iubesc pe Domnul?
"Ferice de omul care nu umblă în sfatul celor nelegiuiți, nu stă pe calea păcătoșilor și nu șade pe scaunul celor batjocoritori. Ci desfătarea lui este în legea Domnului și în legea Lui meditează zi și noapte. [Psalmul 1:1, 2.] 16LtMs, Ms 111, 1901, par. 6
"Ar trebui să ne familiarizăm cu legile împărăției lui Hristos, care sunt garanțiile date de Dumnezeu. 'Ele sunt viața voastră', spune El. [Deuteronom 32:47.] Dacă spargem acest zid de protecție care a fost pus cu atâta milă în jurul nostru, ne expunem atacurilor lui Satana. Neascultând legile lui Dumnezeu, cooperăm cu dușmanul, plasându-ne acolo unde el poate lucra prin mintea noastră." 16LtMs, Ms 111, 1901, par. 7
"Întunericul spiritual care acoperă pământul este rezultatul unei despărțiri de Dumnezeu. Hristos este lumina și viața lumii. 'Celor drepți le răsare lumina în întuneric' (Psalmul 112:4). Toți păcătuiesc în întuneric. Când Hristos a venit în această lume, conducătorii evrei au refuzat să accepte cuvintele Sale. Înțelepți în propria lor îngâmfare, ei au declarat că știau totul despre Legea lui Dumnezeu. Dar Hristos le-a spus: 'Voi vă înșelați, neștiind Scripturile și neștiind puterea lui Dumnezeu' (Matei 22:29). Întunericul acoperea pământul și bezna mare pe oameni. Familia umană, și chiar poporul ales al Domnului, pierduse în mare măsură cunoașterea lui Dumnezeu. Preoții evrei învățau ca doctrină poruncile oamenilor. Dumnezeu era prezentat în mod greșit. Idei false prevalau în ceea ce privește caracterul și atributele Sale. Hristos a venit în această lume, iar lumina a strălucit în întuneric, dar întunericul nu a înțeles-o. 12MR 140.1
"Satana este cel mai mare înșelător. Rezultatele pe care le avem dacă îi acceptăm ispitele sunt mai rele decât orice pierdere pământească care poate fi realizată, da, mai rele decât moartea însăși. Cei care cumpără succesul cu prețul înfricoșător al supunerii față de voința și planurile lui Satana, vor descoperi că au făcut un târg dur. Totul în comerțul lui Satana este asigurat cu un preț mare. Avantajele pe care el le prezintă nu sunt decât un miraj. Marile speranțe pe care le prezintă sunt asigurate cu pierderea lucrurilor care sunt bune, sfinte și pure. Satana să fie mereu înfruntat de cuvântul: "Este scris". 'Binecuvântat este oricine se teme de Domnul, care umblă în căile Lui. Căci vei mânca munca mâinilor tale; fericit vei fi și îți va fi bine.""". ST 24 februarie 1909, par. 7
Vineri, 23 Februarie
Studiu Suplimentar
"Cel care se pregătește să facă faptele neprihănirii nu va fi înșelat de ispitele vrăjmașului. Acțiunile sale vor fi călăuzite de un simț înălțător al dreptății și el va fi capabil să facă distincția între bine și rău, între adevăr, adevărul înălțător și eroare. Cei care vor intra în împărăția cerurilor vor fi cei care au atins cel mai înalt standard de obligație morală, cei care nu au căutat să ascundă adevărul sau să înșele, cei prin care Dumnezeu a fost înălțat și cuvântul Său a fost apărat, cei în care principiul nu a fost aplicat greșit pentru a justifica vicleniile lui Satana. ST 24 februarie 1909, par. 8
"Calea aruncată pentru cei răscumpărați de Domnul este cu mult deasupra tuturor schemelor și practicilor lumești. Cei care merg pe ea trebuie să arate prin faptele lor puritatea principiilor lor. Ei au un cer de câștigat și, printr-o viață bine rânduită și o conversație evlavioasă, trebuie să arate autenticitatea profesiei lor. Ei trebuie să-și lucreze propria mântuire cu frică și cutremur, temându-se să nu cumva să nu desăvârșească un caracter creștin, dar străduindu-se să meargă pe urmele lui Hristos, păstrând mereu înaintea lor viața și învățăturile Sale. Pe măsură ce fac acest lucru, Dumnezeu va lucra în ei, ca să vrea și să facă după buna Sa plăcere." ST 24 februarie 1909, par. 9