„Bunătatea Ta ajunge până la ceruri”
Studiul 7, Trimestrul 1, 10-16 Februarie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 10 Februarie
Text de memorat:
Te voi lăuda printre popoare, Doamne!Te voi cânta printre neamuri. Căci bunătatea Ta ajunge până la cerurişi credincioşia Ta, până la nori. Psalm 57:9, 10
Experiența psalmistului este experiența pe care o pot câștiga toți, primind cuvântul lui Dumnezeu prin natură și prin revelație. El spune: DV 462.
“Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruriȘi credincioșia Ta până la nori.Dreptatea Ta este ca munții lui DumnezeuȘi judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare.... DV 463.1
Este privilegiul nostru să ne înălțăm mai sus și mai sus, în căutarea unor descoperiri mai clare ale caracterului lui Dumnezeu. Când Moise s-a rugat: “Arată-mi, te rog, slava Ta”, Domnul nu l-a mustrat, ci i-a ascultat rugăciunea. Dumnezeu a declarat slujitorului Său: “Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea și voi chema Numele Domnului înaintea ta.” (Exod 33, 18-19.) DV 464.5
Păcatul este cel care ne întunecă mințile și ne desensibilizează. Când păcatul este curățit din inimile noastre, lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos, strălucind asupra Cuvântului Său și reflectându-se pe fața naturii, va întări din ce în ce mai mult faptul că “Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie.” (Exod 34, 6.) DV 464.6
Duminică, 11 Februarie
„În veac ține îndurarea Lui”
Citește Psalmul 136. Ce gând predomină în acest psalm? Unde găsește psalmistul dovezi pentru versurile sale?
Cu cântări sfinte și cu mulțumiri, închinătorii sărbătoreau această ocazie. Cu puțin înainte de această sărbătoare era Ziua Ispășirii, când, după ce își mărturiseau păcatele, oamenii erau declarați ca fiind în pace cu cerul. În felul acesta, se pregătea calea pentru bucuria sărbătorii. “Lăudați pe Domnul căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci.” (Psalmii 106, 1.) Cuvintele acestea răsunau triumfător, în timp ce tot felul de instrumente, împreună cu strigăte de osana, însoțeau cântarea. Templul era centrul bucuriei tuturor. Aici avea loc solemnitatea ceremoniilor pentru jertfă. Aici, rânduit de o parte și de alta a scării de marmură albă de la clădirea sfântă, corul leviților conducea serviciul cântărilor. Mulțimea credincioșilor, fluturând ramuri de palmier și de mirt, prindea ecoul corului; și iarăși melodia era reluată de glasurile din apropiere și depărtare, până când dealurile din jur răsunau de cântece de laudă. HLL 448.3
O comunitate poate fi cea mai săracă din țară. Poate să nu aibă atracțiile vreunei arătări din afară; dar dacă membrii au principiile caracterului lui Hristos, îngerii se vor uni cu ei în închinare. Lauda și mulțumirea din inimile recunoscătoare se vor înălța la Dumnezeu ca o jertfă plăcută. PR 566.1
“Lăudați pe Domnul, căci este bun, Căci în veac ține îndurarea Lui! PR 566.2
Nu trebuie să ne îndoim de Domnul. Rugăciunile noastre trebuie să se înalțe la înălțime; trebuie să învățăm să Îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt. Vă trimit, de asemenea, la psalmul 105. Domnul dorește ca voi să vă însușiți aceste cuvinte pentru experiența voastră individuală. Psalmistul declară: "Mulțumiți Domnului, căci este bun, căci îndurarea Lui este veșnică. Să o spună cei răscumpărați de Domnul". Fie ca credința voastră să crească, și nu să se diminueze. Mulțumiți Domnului pentru Cuvântul Său; acesta trebuie să fie fortăreața voastră. "O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Sa și pentru faptele Sale minunate față de copiii oamenilor!". [Psalmul 107:1, 2, 8.] 24LtMs, Lt 68, 1909, par. 11
Fratele meu, privește partea bună a circumstanțelor. Spune împreună cu psalmistul: "O, Doamne, inima mea este fixată. Voi cânta și voi da laudă, chiar cu slava mea". [Psalmul 108:1.] Fii plin de curaj. Vorbiți despre credință. Nu lăsați norii și încercările să vă stingă credința. Încercări vom avea cu toții, atâta timp cât va dura timpul. Satana lucrează pentru a descuraja; dar aveți credință. 24LtMs, Lt 68, 1909, par. 12
Luni, 12 Februarie
„Zidește în mine o inimă curată!”
Citește Psalmii 51:1-5, 6-19. De ce face psalmistul apel la mila lui Dumnezeu? Cum este descrisă aici iertarea pentru păcat? Care este scopul iertării divine?
Natan a declarat: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: “Eu te-am pus împărat peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul.... Pentru ce dar ai disprețuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, și pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Acum niciodată nu se va depărta sabia de casa ta.... Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, și voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale și le voi da altuia.... Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în fața lui Israel și în fața soarelui” ’. PP 721.4
Mustrarea profetului a atins inima lui David; conștiința lui a fost trezită; vinovăția i s-a arătat în toată grozăvia ei. Sufletul lui s-a plecat în pocăință înaintea lui Dumnezeu. Cu buzele tremurânde a spus: ‘Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu’. Tot răul pe care-l săvârșim lovește, pe lângă cel căruia îi facem rău, în Dumnezeu în primul rând. David a săvârșit un păcat îngrozitor față de Urie și Bat-șeba și își dădea seama foarte bine de aceasta. Dar nemărginit de mare era păcatul lui împotriva lui Dumnezeu. PP 722.1
Cu toate că nu s-ar fi găsit nimeni în Israel care să execute pedeapsa cu moartea împotriva unsului Domnului, David tremura ca nu cumva, vinovat și neiertat cum era, să fie lovit imediat de pedeapsa lui Dumnezeu. Dar, prin profet, i s-a dat solia: ‘Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri’. Însă dreptatea trebuia împlinită. Pedeapsa cu moartea a fost transferată de la David, la fiul păcatului său. În felul acesta i se dădea împăratului prilej să se pocăiască, întrucât pentru el suferința și moartea copilului, ca parte a pedepsei, erau mult mai greu de suportat decât ar fi putut fi propria lui moarte. Profetul a zis: ‘Pentru că ai făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească, săvârșind fapta aceasta, fiul care ți s-a născut va muri’. PP 722.2
Citind istoria căderii lui David, foarte mulți au pus întrebarea: ‘Pentru ce a fost scris raportul acesta? Pentru ce a socotit Dumnezeu că e bine să descopere în fața lumii această parte întunecoasă a vieții unei persoane atât de onorate de Cer?’ În mustrarea lui față de David, profetul a spus despre păcatul lui: ‘Ai făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească, săvârșind fapta aceasta’. În decursul generațiilor care au venit, necredincioșii au arătat spre caracterul lui David, care purta această pată neagră, și au strigat biruitori și în batjocură: ‘Iată bărbatul după voia lui Dumnezeu!’. În felul acesta a fost aruncată ocară asupra religiei, Dumnezeu și Cuvântul Său au fost huliți, suflete s-au împietrit în necredință și mulți, sub mantaua evlaviei, au devenit îndrăzneți în păcat. PP 722.4
Dar istoria vieții lui David nu este o scuză pentru păcat. El a fost numit bărbat după inima lui Dumnezeu cât timp a umblat după sfatul lui Dumnezeu. Când a păcătuit, lucrul acesta a încetat să mai fie adevărat până ce s-a întors la Domnul prin pocăință. Cuvântul lui Dumnezeu spune lămurit: ‘Fapta lui David n-a plăcut Domnului’. (2 Samuel 11, 27.) Și Domnul i-a spus lui David prin profet: ‘Pentru ce dar ai disprețuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui?... Acum niciodată nu se va depărta sabia de casa ta, pentru că M-ai disprețuit’. Cu toate că s-a pocăit de păcatul lui și a fost iertat și primit de Domnul, David a cules roadele aducătoare de ruină ale seminței semănate de el. Pedepsele venite asupra lui și asupra casei lui mărturisesc cât de respingător este păcatul pentru Dumnezeu. PP 723.1
Dumnezeu voia ca istoria căderii lui David să servească drept avertizare, ca nici chiar aceia pe care El i-a binecuvântat și favorizat foarte mult să nu se simtă în siguranță și să neglijeze rugăciunea și vegherea. Și așa a și fost cu aceia care, în umilință, au căutat să învețe lecția pe care Dumnezeu vrea să o dea. Generație după generație, mii de oameni au ajuns în felul acesta să-și dea seama de primejdia în care se aflau și ei față de puterea ispititorului. Căderea lui David, om atât de mult onorat de Dumnezeu, a trezit în ei neîncredere față de eul personal. Ei și-au dat seama că numai Dumnezeu poate să-i susțină prin puterea Lui, prin credință. Știind că în El sunt puterea și siguranța lor, s-au temut să facă chiar numai un pas pe terenul lui Satana. PP 724.1
Marți, 13 Februarie
Dacă s-ar păstra înregistrarea păcatelor…
Citește Psalmul 130. Cum sunt descrise gravitatea păcatului și speranța pentru păcătoși?
"Celor care și-au făcut căi străine pentru picioarele lor, Domnul le oferă cuvinte de încurajare. El va accepta rugăciunile lor, dacă se vor pocăi și se vor converti. Prin jertfa infinită a lui Hristos și prin credința în numele Său, ei pot primi promisiunile lui Dumnezeu. Fiii lui Adam pot deveni fii ai lui Dumnezeu. O, cât de plini de recunoștință ar trebui să fim pentru că, prin actul lui Hristos de asumare a umanității, oamenilor căzuți li se acordă o a doua șansă! Hristos îi plasează pe un teren avantajos. Prin legătura cu El, ei pot fi lucrători împreună cu Dumnezeu. Prin harul dat zilnic de Hristos, ei pot fi ridicați și înnobilați pentru a deveni fiii și fiicele lui Dumnezeu. O astfel de iubire este fără pereche. TDG 255.2
"Isus cere o ascultare perfectă. Trebuie să existe o lucrare temeinică, practică. În fiecare zi trebuie să creștem în cunoașterea voinței divine. Hristos va împărtăși Spiritul Său tuturor celor care vor lucra împreună în umilință." TDG 255.3
Mărturisesc înaintea fraților și surorilor mele că biserica lui Hristos, așa slabă și cu defecte cum pare a fi ea, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia se îndreaptă atenția și grija Sa supremă. Deși invitația de a veni la El și de a fi mântuiți se adresează întregii lumi, Dumnezeu își însărcinează îngerii pentru a asigura ajutorul divin fiecărui suflet care vine la El, pocăit și plin de regrete. Dumnezeu se află personal chiar în mijlocul bisericii Sale, prin Duhul Sfânt. “Dacă ar trebui să ții socoteala nelegiuirilor, oh, Doamne, cine va putea să stea în picioare? Dar la Tine este iertarea, căci tu ești vrednic de teamă. Gândul meu se îndreaptă spre Domnul, sufletul meu îl așteaptă, și, în cuvântul Lui, îmi pun speranța. Sufletul meu îl așteaptă pe Domnul, mai mult decât așteaptă ei dimineața.... Israel să-și pună speranța în Domnul: căci la El este har și la El este deplină răscumpărare. Iar El îl va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.” MP xxxvi.3
Stimați pastori și întreagă biserică, acestea să fie cuvintele noastre, rostite din inimi care răspund la marea bunătate și iubire ale lui Dumnezeu față de noi, ca popor, și față de fiecare personal. “Speranța lui Israel să fie în Domnul, de acum și până în veșnicii.” “Voi, care stați în Casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru, lăudați pe Domnul, căci Domnul este bun: cântați laude Numelui Său, căci este plăcut. Pentru că Domnul l-a ales pe Iacov, ca să fie al Lui și pentru că Israel este comoara Sa deosebită. Pentru că știu că Domnul este mare și că Domnul nostru este mai presus de toți dumnezeii.” Gândiți-vă, frații și surorile mele, că Domnul a ales un popor, biserica Sa, ca să fie o fortăreață a Lui în mijlocul unei lumi ruinate de păcat și în mijlocul unei lumi răzvrătite, iar voința Sa este ca nicio autoritate să nu fie recunoscută în biserica Sa, nicio lege să nu fie respectată de ea, în afară de autoritatea și de Legea Sa. MP xxxvi.4
Miercuri, 14 Februarie
Dumnezeul minunat și milostiv
Citește Psalmii 113 și Psalmii 123. Care sunt cele două aspecte ale caracterului lui Dumnezeu descrise în acești psalmi?
Măreția lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. “Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri” (Psalmii 11, 4); cu toate acestea, prin Duhul Său, este prezent pretutindeni. El are o cunoaștere intimă a tuturor lucrărilor mâinilor Sale și un interes personal față de acestea. Ed 132.2
“Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,care locuiește atât de sus?El își pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri și pe pământ.” Psalmii 113, 5.6. Ed 132.3
Creatorul tuturor lucrurilor a fost Acela care a hotărât adaptarea minunată a mijloacelor pentru atingerea unui țel, a resurselor pentru necesități. Dumnezeu a fost Acela care a avut grijă ca în lumea materială toate dorințele sădite de El să poată fi satisfăcute. El a creat sufletul omului, cu capacitatea lui de a cunoaște și de a iubi. Și nu ar fi în spiritul Său, dacă ar lăsa cerințele sufletului nesatisfăcute. Nici un principiu intangibil, nici o esență impersonală sau o abstracțiune oarecare nu poate satisface nevoile și dorințele fierbinți ale ființelor omenești în această viață de luptă cu păcatul, tristețea și durerea. Nu este suficient să crezi în lege și forță, în lucruri care sunt lipsite de milă și nu aud niciodată strigătul după ajutor. Avem nevoie să știm că există un braț atotputernic, care ne va susține în picioare, că există un Prieten infinit, care are compasiune față de noi. Avem nevoie să ne prindem bine de o mână caldă, să ne încredem într-o inimă plină de gingășie. Și Dumnezeu chiar așa S-a descoperit pe Sine în Cuvântul Său. Ed 133.2
"Dumnezeu ne cere să ne dovedim loialitatea față de El prin supunere neîndoielnică. Atunci când ne decidem asupra oricărui curs, nu ar trebui să ne întrebăm doar dacă putem vedea un rău care va rezulta din el, ci dacă este contrar voinței lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm să nu avem încredere în noi înșine și să ne bazăm în întregime pe Dumnezeu pentru îndrumare și sprijin, pentru cunoașterea voinței Sale și pentru puterea de a o îndeplini. Trebuie să fim mult în comuniune cu Dumnezeu. Rugăciunea în secret, rugăciunea în timp ce mâinile sunt ocupate cu munca, rugăciunea în timp ce mergem pe drum, rugăciunea în anotimpul nopții, dorințele inimii urcând mereu spre Dumnezeu - aceasta este singura noastră siguranță. În acest mod a umblat Enoh cu Dumnezeu. În acest mod, Exemplul nostru a obținut puterea de a păși pe calea spinoasă de la Nazaret la Calvar." TMK 252.3
Joi, 15 Februarie
„Nu uita niciuna din binefacerile Lui!”
Citește Psalmul 103. Cum este subliniată aici mila lui Dumnezeu?
"Noi venim la Dumnezeu în numele lui Isus printr-o invitație specială, iar El ne primește în camera Sa de audiență și împărtășește inimii umile și înfrânte acea credință în Hristos prin care este îndreptățită, iar Isus șterge ca un nor gros fărădelegile sale prin soarele strălucitor al iubirii Sale, iar inima mângâiată exclamă: "Doamne, Te voi lăuda; deși erai mânios pe mine, mânia Ta s-a abătut și m-ai mângâiat". [Isaia 12:1.] El va înțelege prin experiență cuvintele lui Pavel: 'Cu inima omul crede pentru dreptate, iar cu gura se face mărturisire pentru mântuire'. [Romani 10:10.] El devine atunci un agent sfințit pe care Dumnezeu îl poate folosi pentru a lucra la realizarea scopurilor Sale nobile. El îl reprezintă apoi pe Hristos, prezentând lumii mila și dragostea Sa. El are o mărturie pe care dorește ca alții să o audă și, în limbajul psalmistului, spune: 'Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul; și tot ce este în mine, binecuvântează Numele Său sfânt'. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, și nu uita toate binefacerile Lui: care îți iartă toate nelegiuirile, care îți vindecă toate bolile, care îți răscumpără viața de la pieire, care te încununează cu bunătate și îndurare". [Psalmul 103:1-4.]"" CE 128.1
Tatăl nostru ceresc nu cere nici mai mult, nici mai puțin, decât ceea ce ne-a făcut El în stare să facem. El nu pune asupra slujitorilor Săi, nici o povară pe care ei să n-o poată duce. “El știe din ce suntem făcuți; își aduce aminte că suntem țarină”. Psalmii 103,14. Prin harul Său, noi putem aduce la îndeplinire tot ceea ce El cere de la noi. PDH 362.5
"Apartenența la biserică nu ne va garanta cerul. Trebuie să rămânem în Hristos, iar dragostea Lui trebuie să rămână în noi. Trebuie să facem în fiecare zi progrese în formarea unui caracter simetric. 'Fiți, așadar, desăvârșiți, precum Tatăl vostru care este în ceruri este desăvârșit'. [Matei 5:48.] Așa cum Dumnezeu este perfect în sfera Sa, tot așa ni se cere să fim perfecți în sfera noastră. Există o mare lucrare în fața noastră individuală, pentru a atinge acest standard înalt. Realizările noastre vor fi doar în conformitate cu efortul pe care îl depunem, caracterul nostru doar ceea ce alegem să facem din el; pentru că prin ajutorul divin promis, putem învinge. Isus 'cunoaște structura noastră; El își amintește că suntem țărână'. [Psalmul 103:14.] Cu milă și tandrețe, El ne va da ajutorul și puterea de care avem nevoie." GW92 446.3
Vineri, 16 Februarie
Studiu Suplimentar
Cunoașterea lui Dumnezeu așa cum este descoperită în Cuvântul Său este cunoașterea pe care trebuie să o dăm copiilor noștri. De la primele sclipiri ale rațiunii, ei trebuie să cunoască Numele și viața lui Isus. Primele lor lecții ar trebui să-i învețe că Dumnezeu este Tatăl lor. Prima lor pregătire ar trebui să fie aceea a ascultării iubitoare. Cuvântul lui Dumnezeu să le fie citit și repetat cu respect și iubire, în părți potrivite pentru înțelegerea lor și adaptate pentru a le trezi interesul. Și, mai presus de orice, să învețe despre dragostea Sa descoperită în Hristos și despre marea ei lecție: DV 460.2
“Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.” (1 Ioan 4, 11.) DV 460.3
“Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei.” (Psalmii 119, 24.)
Tinerii să facă din Cuvântul lui Dumnezeu hrana minții și a sufletului. Din crucea lui Hristos să facă știința întregii educații, centrul oricărei învățături și al oricărui studiu. Să fie adusă în experiența zilnică, în viața practică. Așa va deveni Mântuitorul pentru tineri un tovarăș zilnic și un prieten. Fiecare gând va fi robit ascultării de Hristos. Împreună cu apostolul Pavel, ei vor putea spune: DV 460.4
“Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume!” (Galateni 6, 14.) DV 460.5