Învață-ne să ne rugăm!
Studiul 2, Trimestrul 1, 06-12 Ianuarie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 6 Ianuarie
Text de memorat:
Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui”. Luca 11:1
În rugăciunea exemplară a Domnului se găsește forma perfectă. Iată rugăciunea frumoasă, rugăciunea perfectă, fiecare cuvânt plin de scop și de semnificație – „Tatăl nostru”, nu „Tatăl Meu” (mai ales în rugăciunea publică); „iartă-ne... precum”, nu doar „iartă-ne”; „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta…pe pământ” - nu în cer, ci „precum în cer”.
Scurtă, totuși cuprinzătoare și fără repetări, ne învață să ne adresăm Creatorului nostru prin titlul Său Paternal, Tatăl nostru, care ne aduce într-o legătură mai strânsă cu El decât oricare alt titlu al Lui. Ne face să realizăm dependența noastră totală față de El pentru toate nevoile noastre. Ea acoperă păcatele noastre și ne împacă cu Tatăl nostru și ne face prieteni cu semenii noștri, chiar și cu cei care au păcătuit împotriva noastră. Creează în noi dragoste pentru Împărăția Sa și ne inspiră zel ca să lucrăm pentru venirea ei. Și, în cele din urmă, ne conduce să facem tot ce putem pentru întronarea voinței Sale aici pe pământ.
"Cine poate să înțeleagă greșelile lui?" Curăță-mă de greșelile ascunse. Păzește-l și pe robul Tău de păcate nesăbuite; să nu aibă stăpânire asupra mea; atunci voi fi drept și voi fi nevinovat de marea fărădelege. Să fie cuvintele gurii mele și meditația inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, tăria mea și răscumpărătorul meu!". KJV - Psalmul 19:12-14
Duminică, 7 Ianuarie
Folosirea psalmilor în rugăciune
Citește Psalmii 105:5; Coloseni 3:16 și Iacov 5:13. Care este locul psalmilor în cadrul închinării?
Membrii bisericii au nevoie acum să-și mărturisească apostaziile și să se strângă unii lângă alții. Frații mei, nu îngăduiți să intervină nimic ce v-ar separa pe unii de alții sau de Dumnezeu. Nu vorbiți despre deosebiri de opinii, ci uniți-vă în iubirea adevărului așa cum este el în Isus. Veniți înaintea lui Dumnezeu și invocați sângele vărsat al Mântuitorului, ca motiv pentru care ar trebui să primiți ajutor în lupta împotriva răului. Nu vă veți ruga în zadar. Când vă apropiați de Dumnezeu cu căință din inimă și în deplina asigurare a credinței, vrăjmașul care caută să vă distrugă va fi biruit. 8M 11.7
Întoarceți-vă la Domnul, voi, prizonieri ai nădejdii. Căutați tăria la Dumnezeu, la Dumnezeul cel viu. Dați pe față o credință smerită și neclintită în puterea și bunăvoința Lui de a salva. De la Hristos curge râul cel viu al mântuirii. El este Fântâna vieții, Izvorul a toată puterea. Când ne prindem în credință de puterea Lui, El va schimba, și va schimba în mod minunat, perspectivele cele mai fără de nădejde și mai descurajatoare. El va face aceasta pentru gloria Numelui Său. 8M 12.1
Dumnezeu îi cheamă pe credincioșii Săi, care cred în El, să exprime curaj față de cei care nu cred și sunt fără nădejde. Fie ca Domnul să ne ajute să ne sprijinim unii pe alții, și să-L încercăm printr-o credință vie. 8M 12.2
“Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! Cântați o cântare, sunați din tobă, din harpa cea plăcută și din alăută!” (Psalmii 81, 1.2.) 8M 12.3
“Frumos este să lăudăm pe Domnul, și să mărim Numele Tău, Prea Înalte, să vestim dimineața bunătatea Ta, și noaptea credincioșia Ta, cu instrumentul cu zece coarde, și cu alăuta, în sunetele arfei. Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne, și eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.” (Psalmii 92, 1-4.) 8M 12.4
Luni, 8 Ianuarie
Încrederea, în perioade dificile
Citește Psalmul 44. Ce ne spune și de ce este relevant pentru credincioșii din toate timpurile?
După încoronarea lui David ca împărat al lui Israel, națiunea s-a bucurat de un timp lung de pace. Popoarele înconjurătoare, văzând tăria și unitatea împărăției, au ajuns curând să-și dea seama că este prudent să se abțină de la lupte fățișe; iar David, ocupat cu organizarea și dezvoltarea împărăției, a încetat războaiele și defensivele. În cele din urmă, totuși, a declarat război vechilor vrăjmași ai lui Israel, filistenii și moabiții, și, izbutind să-i înfrângă, și pe unii, și pe alții, i-a făcut tributari. PP 713.2
Apoi s-a format o largă coaliție a națiunilor înconjurătoare împotriva împărăției lui David, din care au pornit cele mai mari războaie, dar și cele mai mari victorii ale domniei lui, marcând cea mai cuprinzătoare creștere a puterii lui. Această alianță vrăjmașă, care de fapt a izbucnit numai din invidia față de puterea crescândă a lui David, n-a fost provocată de el PP 713.3
Primejdiile care amenințau națiunea cu nimicire totală s-au dovedit, prin îndurarea lui Dumnezeu, a fi chiar mijlocul prin care ea s-a ridicat la o mărire fără precedent. Comemorând aceste minunate eliberări, David cânta:
“Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu;Poruncește izbăvirea lui Iacov!Cu Tine doborâm pe vrăjmașii noștri,Cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noștri,Căci nu în arcul meu mă încred,Nu sabia mea mă va scăpa;Ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri,Și dai de rușine pe cei ce ne urăsc.” PP 716.2 Psalm 44:4-7
Marți, 9 Ianuarie
Un psalm al disperării
Citește Psalmul 22. Ce înveți din acest psalm despre încrederea în Dumnezeu în toiul unor mari suferințe?
După ce Domnul Isus a fost prins în cuie de cruce, aceasta a fost ridicată de câțiva bărbați puternici și împlântată cu mare violență în locul pregătit, producâdu-I Fiului lui Dumnezeu cea mai chinuitoare agonie. Apoi s-a petrecut o scenă teribilă. Preoții, conducătorii și cărturarii au uitat demnitatea slujbei lor sacre și s-au alăturat gloatei, batjocorind în chip grosolan și luând în derâdere pe muribundul Fiu al lui Dumnezeu. Ei spuneau: “Dacă ești Tu Împăratul evreilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!” Luca 23, 37. “Pe alții i-a mântuit și pe Sine Însuși nu se poate mântui!” Marcu 15, 31. Demnitarii templului, soldații înăspriți, tâlharul netrebnic de pe cruce, precum și cei josnici și cruzi din mulțime, s-au unit cu toții ca să-și bată joc de Domnul Hristos. IM 222.2
Tâlharii răstigniți cu Isus au suferit tortură fizică asemănătoare cu a Lui, dar pe unul din ei durerea n-a făcut decât să-l împietrească, el ajungând astfel disperat și sfidător. Acesta a preluat batjocura preotului și L-a ocărât pe Isus spunând: “Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe tine Însuți și ne mântuiește și pe noi!” Luca 23, 39. Celălalt făcător de rele nu era un criminal înrăit. Când a auzit cuvintele disprețuitoare ale tovarășului lui de crimă, “l-a înfruntat și i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? Pentru noi este drept pentru că primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut nici un rău.” Luca 23, 40.41. Apoi, în timp ce el arăta compasiune față de Domnul Hristos, mintea i-a umplut de iluminare cerească. În Isus cel zdrobit, batjocorit și atârnând pe cruce, L-a văzut pe Mântuitorul său, singura lui speranță, și a apelat la El cu credință umilă: “Doamne, adu-ți aminte de mine, când vei veni în împărăția Ta! Isus a răspuns: Adevărat îți spun astăzi [Punând virgula după cuvântul astăzi și nu după cuvântul spun, după cum este folosit în versiunile obișnuite, adevăratul înțeles al textului este mai evident], tu vei fi cu Mine în rai.” Luca 23, 43. IM 222.3
Cu uimire priveau îngerii iubirea infinită a lui Isus care, în timp ce suferea cea mai chinuitoare agonie a minții și a trupului, Se gândea doar la alții și încuraja sufletul pocăit să creadă. În timp ce Își dădea viața, a manifestat o dragoste față de om mai tare ca moartea. Mulți dintre cei care au fost mai târziu martorii acelor scene ale Calvarului au fost întăriți de ele în credința în Domnul Hristos. IM 223.1
Dușmanii lui Isus Îi așteptau acum moartea cu speranță nerăbdătoare. Își imaginau că acel eveniment va aduce pentru totdeauna la tăcere zvonurile despre puterea Lui divină și despre minunile Sale. Se măguleau că de atunci înainte nu vor mai tremura din cauza influenței Lui. Soldații insensibili, care întinseseră trupul lui Isus pe cruce, și-au împărțit între ei hainele Sale, certându-se pentru un articol de îmbrăcăminte care era țesut fără nici o cusătură. Până la urmă au hotărât ce să facă prin tragere la sorți pentru el. Pana inspirației descrisese cu acuratețe această scenă cu sute de ani înainte de a avea loc: “Căci niște câini Mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul Meu, Mi-au străpuns mâinile și picioarele.... Își împart hainele Mele între ei și trag la sorți pentru cămașa Mea.” Psalmii 22, 16.18. IM 223.2
Miercuri, 10 Ianuarie
De la disperare la speranță
Citește Psalmul 13. Care sunt cele două stări principale din acest psalm? Ce decizie crezi că a produs schimbarea radicală din viziunea psalmistului?
Hristos Se bucura că putea să facă pentru urmașii Săi mai mult decât puteau ei să ceară sau să gândească. El vorbea cu siguranță, știind că se dăduse un decret atotputernic, înainte de a se face lumea. El știa că adevărul, înarmat cu atotputernicia Duhului Sfânt, va birui în lupta cu răul și că stindardul însângerat va flutura biruitor deasupra urmașilor Săi. Știa că viața ucenicilor încrezători va fi ca a Sa, un șir neîntrerupt de biruințe, nevăzute aici ca atare, dar socotite în felul acesta în marele viitor. HLL 679.2
“V-am spus aceste lucruri”, a zis El, “ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Hristos n-a fost nici înfrânt și nici nu S-a descurajat și urmașii Lui trebuie să dea pe față o credință tot atât de dăinuitoare ca a Lui. Ei trebuie să trăiască așa cum a trăit El și să lucreze așa cum a lucrat El, pentru că depind de Marele lor Maestru. Ei trebuie să aibă curaj, energie și stăruință. Cu toate că drumul lor este barat de aparente imposibilități, trebuie să meargă înainte, prin harul Lui. În loc să se plângă de greutăți, ei sunt chemați să le depășească. Nu trebuie să se descurajeze de nimic, ci să nădăjduiască. Hristos i-a legat de tronul lui Dumnezeu prin lanțul de aur al neîntrecutei Sale iubiri. Planul Lui este ca ei să aibă cea mai înaltă influență din univers, care vine de la izvorul a toată puterea. Ei vor avea putere să se împotrivească răului, putere pe care nu o pot înfrânge nici pământul, nici moartea și nici locuința morților, putere care îi va face în stare să biruie așa cum a biruit Hristos. HLL 679.3
Joi, 11 Ianuarie
„Ridică-ne iarăși!”
Citește Psalmii 60:1-5. În ce ocazie crezi că ar fi acest psalm o rugăciune potrivită? Cum ne pot fi de folos psalmii de jale chiar și în perioadele fericite din viața noastră?
"Ai dat un steag celor ce se tem de Tine, ca să fie arborat din cauza adevărului. Psalmul 60:4. TDG 31.1
"Ai grijă ca adevărul să fie înscris pe stindardul tău în orice moment și în orice loc.... TDG 31.2
Ca națiune, evreii au refuzat să-L primească pe Hristos. El îi condusese în călătoriile lor, în calitate de Conducător invizibil și infinit. El le comunicase voința Sa, dar, la încercare, ei L-au respins pe El, singura lor speranță, singura lor mântuire, iar Dumnezeu i-a respins pe ei. "Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred în Numele Lui" (Ioan 1:12). Pentru toți cei care primesc și se supun condițiilor, darurile lui Dumnezeu curg constant, fără remușcare, fără retragere. Dumnezeu a împărtășit omului darurile Sale pentru a fi folosite, nu după idei ereditare sau fanteziste, nu după impulsuri sau înclinații naturale, ci după voia Sa.... TDG 31.3
Cei care se temeau de Dumnezeu trebuiau să gândească pentru ei înșiși. Ei nu mai trebuiau să-i lase pe alți oameni să gândească. Mintea lor nu mai trebuia să fie înlănțuită de maxime, teorii și doctrine eronate. Ignoranța și viciul, crima și violența, asuprirea din locurile înalte, trebuiau să fie demascate. Lumina vieții venise în această lume pentru a străluci în mijlocul întunericului moral. Evanghelia urma să fie proclamată acum printre cei săraci, printre cei asupriți. Celor care duc o viață umilă li se va da ocazia să înțeleagă adevăratele calificări necesare pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu.
Și astăzi, oamenii din rândurile inferioare trebuie să ia locul lor în ascultarea poruncii: "Mergeți înainte". Prin credință, ei trebuie să întâmpine dificultățile, neîndrăznind să cedeze în fața certurilor și a pălăvrăgelii limbilor necredincioase. Ei trebuie să înainteze de la un grad de succes la altul, rugându-se mereu și exercitând acea credință care răspunde la rugăciune.... TDG 31.5
Agențiile lui Dumnezeu sunt multe! Dar toți cei care sunt dispuși să lucreze conform planului lui Dumnezeu sunt incluși în cuvintele: "Voi sunteți lucrarea lui Dumnezeu, voi sunteți zidirea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 3:9). Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se miște pentru ca niciun dar spiritual să nu se piardă. Voința lor trebuie să fie ținută în așteptare, iar când va veni timpul lui Dumnezeu, toiagul va înflori. Ce formă va lua lucrarea nimeni nu poate ști, dar slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie minuțioși, capabili să înțeleagă căile și voința Conducătorului lor." - Scrisoarea 8, 23 ianuarie 1899, către Dr. J. H. Kellogg, superintendentul medical al Sanatoriului din Battle Creek. TDG 31.6
Vineri, 12 Ianuarie
Studiu Suplimentar
Prin cântare, David, în mijlocul vicisitudinilor vieții sale schimbătoare, era în comuniune cu cerul. Cu câtă sensibilitate sunt reflectate experiențele lui de păstor în cuvintele: Ed 164.1
“Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.El mă paște în pășuni verziȘi mă duce la ape de odihnă;...Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții,Nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine.Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.” Psalmii 23, 1-4. Ed 164.2
Ajuns la vârsta bărbăției, ca fugar urmărit, găsind refugiu în stâncile și peșterile din pustie, el a scris: Ed 164.3
“Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu,Pe Tine Te caut!Îmi însetează sufletul după Tine,Îmi tânjește trupul după Tine,Într-un pământ sec, uscat și fără apă....Căci Tu ești ajutorul meuȘi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.” Ed 164.4
“Pentru ce te mâhnești, sufleteȘi gemi înăuntrul meu?Nădăjduiește în Dumnezeu,căci iarăși Îl voi lăuda.El este mântuirea meaȘi Dumnezeul meu.” Ed 164.5
“Domnul este lumina și mântuirea mea:De cine să mă tem?Domnul este sprijinitorul vieții mele:De cine să-mi fie frică?” Psalmii 63, 1-7; 42, 11; 27, 1. Ed 164.6
Aceeași încredere răzbate din cuvintele scrise când, ca împărat detronat și lipsit de coroană, David fuge din Ierusalim la revolta condusă de Absalom. Istovit de durerea și oboseala fugii lui, el și cei ce-l însoțeau au zăbovit lângă Iordan pentru a se odihni câteva ore. A fost trezit de avertizările care-l sileau să fugă imediat. În întuneric, trebuia trecut acel curs de apă, adânc și repede, și aceasta de către toată suita lui, bărbați, femei și copilași; căci în urma lor zoreau forțele fiului trădător. Ed 164.7
În acel ceas al celei mai negre încercări, David a cântat: Ed 165.1
“Eu strig cu glasul meu către Domnul,Și El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt. Ed 165.2
Mă culc, adormȘi mă deștept iarăși,Căci Domnul este sprijinul meu.Nu mă tem de zecile de mii de popoareCare mă împresoară din toate părțile.” Psalmii 3, 4-6. Ed 165.3