Scuze pentru Evitarea Misiunii
Studiul 5, Trimestrul 4, 28 Octombrie – 3 Noiembrie, 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază, 28 Octombrie
Text de memorat:
„Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” RCCV — Isaia 6:8
„Solia lui Dumnezeu pentru locuitorii pământului de astăzi este: “De aceea și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți”. (Matei 24, 44.) Stările care predomină în societate, îndeosebi în orașele mari ale națiunilor, vestesc cu glas de tunet că ceasul judecății lui Dumnezeu a sosit și că sfârșitul tuturor lucrurilor de pe pământ este aproape. Ne găsim în pragul crizei veacurilor. Într-o rapidă succesiune, judecățile lui Dumnezeu vor urma una după alta — foc și inundații, cutremure și războaie cu vărsări de sânge. Nu trebuie să fim surprinși în vremea aceasta de evenimente atât de mari și hotărâtoare; căci îngerul milei nu mai poate rămâne multă vreme să-i ocrotească pe cei nepocăiți.” PR 278.1
„“Căci iată, Domnul iese din locuința Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; și pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile”. (Isaia 26, 21.) Furtuna milei lui Dumnezeu se adună și vor sta în picioare numai aceia care vor răspunde invitațiilor milei, așa cum au făcut locuitorii Ninivei la predicarea lui Iona, și vor fi sfințiți prin ascultarea de legile Conducătorului divin. Numai cel neprihănit va fi ascuns cu Hristos în Dumnezeu până când distrugerea va fi trecut...” PR 278.2
Duminică, 29 Octombrie
Scuzele noastre: frica
Citește Naum 1:1; 3:1-4 și 2 Împărați 17:5,6; 19:32-37. Ce informații transmitaceste versete despre Ninive și despre relația dintre Asiria și Israel? Cum ar fi putut această relație să influențeze decizia lui Iona de a merge la Tarșiș?
Întreaga experiență a lui Iona ar putea fi un tip al poporului lui Dumnezeu cu un mesaj pe care trebuia să îl proclame lumii. Ar putea fi un tip al îndatoririlor pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său, iar aceștia, la fel ca Iona, au vrut să le lase deoparte și "să-l lase pe George să o facă", ca să spunem așa.
„Când proorocul s-a gândit la greutățile însărcinării lui și la ceea ce părea imposibil, el a fost ispitit să pună la îndoială înțelepciunea chemării. Din punct de vedere omenesc se părea că nu se poate câștiga nimic din vestirea unei asemenea solii în această cetate trufașă. El a uitat pentru o clipă că Dumnezeul pe care-l slujea era atotînțelept și atotputernic. În timp ce ezita în îndoială, Satana l-a copleșit cu descurajarea. Proorocul a fost cuprins de o mare frică și “s-a sculat să fugă la Tars”. Ajungând la Iope a găsit o corabie ca “să meargă împreună cu călătorii”. (Versetul 3.)” PR 266.2
Dumnezeu pregătise peștele să-l înghită pe Iona pentru că era hotărât ca Iona să fie cel care să ducă mesajul la Ninive, iar Iona, deloc dispus să facă acest lucru, a aranjat trecerea lui în alt loc decât Ninive. Și astfel, peștele l-a înghițit pe Iona pentru a-l duce acolo unde Dumnezeu voia să meargă. Experiența pe care a trăit-o Iona în timp ce se afla în pântecele peștelui a fost una bună pentru el, pentru că l-a făcut să realizeze într-o oarecare măsură nevoia lui de Dumnezeu. Și-a dat seama că a plecat fără ajutorul imediat al lui Dumnezeu.
Luni, 30 Octombrie
Scuzele noastre: convingerile false
Citește Iona 2:1-3,7-10. Ce transmit aceste versete despre modul în care Iona a început să înțeleagă providența lui Dumnezeu?
„Prin însărcinarea dată, lui Iona i se încredințase o grea răspundere; cu toate acestea, Acela care-i poruncise să meargă era în stare să-l susțină pe slujitorul Lui și să-i dea reușită. Dacă proorocul ar fi ascultat fără îndoieli, ar fi fost scutit de unele experiențe amare și ar fi fost binecuvântat din belșug. Și totuși, în ceasul încercării lui Iona, Dumnezeu nu l-a părăsit. Printr-o serie de încercări și de providențe uimitoare, încrederea proorocului în Dumnezeu și în puterea Sa infinită de a mântui avea să fie înviorată.” PR 266.3
„Dacă atunci când i-a fost adresată chemare, la început, Iona s-ar fi oprit să gândească liniștit, el și-ar fi dat seama cât de nebunească era orice străduință din partea lui să scape de răspunderea așezată asupra lui. Dar nu i s-a îngăduit prea mult să meargă netulburat în fuga lui necugetată. “Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic, și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. Corăbierii s-au temut au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca să o facă mai ușoară, iar Iona s-a pogorât în fundul corăbiei, s-a culcat și a adormit dus”. (Versetul 4.5.)” PR 267.1
„Pe când corăbierii strigau după ajutor la zeii lor păgâni cârmaciul îngrozit peste măsură a găsit pe Iona și i-a zis: “Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să Se gândească la noi, și nu vom pieri” (Versetul 6.)” PR 267.2
„Dar rugăciunile bărbatului care fugise de pe calea datoriei n-au adus nici un ajutor. Corăbierii, sub impresia gândului că violența neînțeleasă a furtunii dădea pe față mânia zeilor lor, au propus ca ultimă soluție aruncarea la sorți “ca să știm”, au zis ei, “din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta”. Astfel au tras la sorț și sorțul a căzut pe Iona. Atunci ei au zis: “Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea acesta? Ce meserie ai, și de unde vii? Care îți este țara, și din ce popor ești?”” PR 267.3
„El le-a răspuns: “Sunt evreu, și mă tem de Domnul Dumnezeul cerului, care a făcut marea și uscatul!”” PR 268.1
„Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: “Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el.” PR 268.2
„Ei i-au zis: “Ce să-ți facem, ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. El le-a răspuns: “Luați-mă, și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”” PR 268.3
„Oamenii aceia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul, și au zis: “Doamne, nu ne pierde din pricina omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!” Apoi, au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe.” PR 268.4
„În cele din urmă, Iona a învățat că “la Domnul este scăparea”. (Psalmii 3, 8.) O dată cu umilința și cu recunoașterea harului mântuitor al lui Dumnezeu, a venit și izbăvirea. Iona a fost eliberat din primejdia adâncului și a fost aruncat pe uscat.” PR 269.6
Marți, 31 Octombrie
Scuzele noastre: deranjul
Citește Iona 3. Cum au răspuns oamenii la ceea ce predicase Iona? Ce lecții putem vedea aici cu privire la mărturia noastră?
După ce Iona a ajuns la țărm în urma experienței sale în mare, următorul pas a fost să proclame un mesaj către Ninive, evident pentru a o salva, altfel nu ar fi fost nevoie de trimiterea lui Iona. La sfârșitul celor patruzeci de zile date, Ninive a rămas în picioare. În acest moment, Iona ar fi trebuit să ia poziția de a se bucura că a fost un salvator al Ninivei. Dar, în schimb, Iona era bolnav și își dorea să fie mort.
Ninive, vă amintiți, s-a pocăit și a proclamat un post. Și chiar și vitele erau conștiente că Ninive se pocăise, dar Iona nu știa asta. Iona trebuie să fi fost mândru și mai preocupat de realizarea profeției sale decât de salvarea orașului, pentru că a plâns pentru ofilirea dovleacului care este doar o plantă, în loc să se bucure de pocăința Ninivei!
Să știți mai întâi că Dumnezeu nu este interesat de afacerea voastră egoistă, ci de voi și de afacerile Sale mântuitoare. Prin urmare, nu este nevoie ca voi să slujiți mamonei (eului) și, în același timp, să așteptați binecuvântarea Lui în interesele mamonei. Niciun om din lume nu poate lucra pentru propriul său interes și încă să se aștepte ca firma sa să-l promoveze sau să-l ferească de orice responsabilitate de serviciu. Niciun angajator nu angajează persoane pentru că își dorește ca angajatul său să-și câștige viața, ci doar pentru că își dorește să aibă grijă de propria afacere. Să știți că afacerile lui Dumnezeu sunt de o importanță mai mare și cu consecințe mai extinse decât orice afaceri ale omului și că Dumnezeu este mai particular decât orice om a fost sau va fi vreodată.
Mat. 11: 28-30 – „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.”
Amintiți-vă întotdeauna că Dumnezeu nu v-a chemat la postul Său de serviciu pentru a vă hrăni sau a vă îmbogăți, ci pentru a vă salva și pentru a-i salva pe alții prin voi. Prin urmare, orice faceți, faceți pentru slava lui Dumnezeu. Atunci și numai atunci El vă va oferi „toate aceste lucruri”, lucrurile pe care Dumnezeu le consideră de cuviință să le dea. El va vedea că dvs. câștigați pentru cele necesare într-un fel sau altul. Nimic mai puțin decât credința lui Noe, a lui Iov și a lui Daniel va plăti contul, frate, soră, pentru că orice lucru mai puțin decât acesta este o insultă pentru Dumnezeu. Este același lucru cu a-L numi înșelător. Îndoiala cu privire la promisiunile lui Dumnezeu fură complet pe acela care se îndoiește de binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu. Numai atunci când învățați să aveți încredere în El, El va fi pentru voi „ca un adăpost împotriva vântului și ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca niște râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.” Is. 32: 2.
„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea Lui; și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Această promisiune s-a aplicat în timpul lui David și va aplica acum.
Miercuri, 1 Noiembrie
Scuzele noastre: dialogurile incomode
Citește Iona 4. Ce nu era bine în comportamentul acestui om?
„Când Iona a aflat planul lui Dumnezeu de a cruța cetatea care, în ciuda nelegiuirii ei, fusese determinată să se pocăiască în sac și cenușă, ar fi trebuit să fie primul care să se bucure de harul minunat al lui Dumnezeu; dar el a îngăduit minții să zăbovească asupra posibilității ca el să fie privit ca un prooroc mincinos. Gelos pentru renumele lui, el a pierdut din vedere valoarea infinit mai mare a ființelor din cetatea aceea nenorocită. Mila dată pe față de Dumnezeu față de ninivenii pocăiți “n-a plăcut deloc lui Iona, și s-a mâniat”. “Nu este aceasta tocmai ce ziceam eu”, întrebă el pe Domnul, “când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău!” (Iona 4, 1.2.)” PR 271.1
„Încă o dată el s-a lăsat dus de tendința de a pune întrebări și de a se îndoi și din nou a fost copleșit de descurajare. Pierzând din vedere interesele altora și socotind că ar fi mai bine să moară decât să trăiască și să vadă cetatea cruțată, în nemulțumirea lui a exclamat: “Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”” PR 271.2
„Domnul a răspuns: “Bine faci tu de te mânii?” “Și Iona a ieșit din cetate, și s-a așezat la răsărit de cetate. Acolo și-a făcut un umbrar și a stătut sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea. Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta”. (Versetul 3-6.)” PR 272.1
„Atunci Domnul i-a dat lui Iona un exemplu practic. “A doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele și curcubetele s-a uscat. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară și a zis: Mai bine să mor decât să trăiesc!” PR 272.2 Dar Dumnezeu a zis lui Iona: “Bine faci tu că te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: “Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” Atunci și Domnul a zis: “Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit. Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite!” (Versetul 7-11.)” PR 272.3
„Tulburat și umilit, neînstare să înțeleagă planul lui Dumnezeu în cruțarea cetății Ninive, Iona adusese totuși la îndeplinire însărcinarea dată de a avertiza cetatea cea mare. și cu toate că evenimentul prezis nu a avut loc, solia de avertizare era întru-totul venită de la Dumnezeu. Ea a adus la îndeplinire scopul pe care Dumnezeu l-a avut în plan. Slava harului Său a fost descoperită printre păgâni. Aceia care stătuseră multă vreme “în întuneric și în umbra morții, trăiau legați în ticăloșie și fiare”, “în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor. I-a scos din întuneric și din umbra morții, și le-a rupt legăturile”, “a trimis cuvântul Său și i-a tămăduit, și i-a scăpat de groapă”. (Psalmii 107, 10.13.14.20.)” PR272.4
Joi, 2 Noiembrie
Iată-mă, trimite-mă!
Citește Isaia 6:1-8. Care este ideea principală a acestui pasaj?
„Solii lui Dumnezeu din orașele cele mari nu trebuie să se descurajeze în fața nelegiuirii, nedreptății și devastării cărora sunt chemați să le facă față, și în timp ce se străduiesc să proclame vestea bună a mântuirii. Domnul va îmbărbăta pe orice lucrător cu aceeași solie pe care a dat-o apostolului Pavel în Corintul cel nelegiuit: “Nu te teme; ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; și nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ți facă rău: vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate”. (Faptele Apostolilor 18, 9.10.) Toți cei angajați în lucrarea de salvare de suflete să-și aducă aminte că în timp ce mulți nu vor lua aminte la sfatul lui Dumnezeu din Cuvântul Său, nu toată lumea va întoarce spatele luminii și adevărului, invitației unui Mântuitor răbdător și iertător. În fiecare oraș, oricât de plin de violență și crimă ar fi, sunt mulți care, cu ajutorul unei instruiri potrivite, pot să învețe să devină urmași ai lui Isus. În felul acesta se poate ajunge la mii cu adevărul mântuitor, și ei pot fi conduși să-L primească pe Hristos ca Mântuitor personal.” PR 277.2
„Solia lui Dumnezeu pentru locuitorii pământului de astăzi este: “De aceea și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți”. (Matei 24, 44.) Stările care predomină în societate, îndeosebi în orașele mari ale națiunilor, vestesc cu glas de tunet că ceasul judecății lui Dumnezeu a sosit și că sfârșitul tuturor lucrurilor de pe pământ este aproape. Ne găsim în pragul crizei veacurilor. Într-o rapidă succesiune, judecățile lui Dumnezeu vor urma una după alta — foc și inundații, cutremure și războaie cu vărsări de sânge. Nu trebuie să fim surprinși în vremea aceasta de evenimente atât de mari și hotărâtoare; căci îngerul milei nu mai poate rămâne multă vreme să-i ocrotească pe cei nepocăiți.” PR 278.1
„“Căci iată, Domnul iese din locuința Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; și pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile”. (Isaia 26, 21.) Furtuna milei lui Dumnezeu se adună și vor sta în picioare numai aceia care vor răspunde invitațiilor milei, așa cum au făcut locuitorii Ninivei la predicarea lui Iona, și vor fi sfințiți prin ascultarea de legile Conducătorului divin. Numai cel neprihănit va fi ascuns cu Hristos în Dumnezeu până când distrugerea va fi trecut. Glasul inimii să fie:” PR 278.2
Vineri, 3 Noiembrie
Studiu Suplimentar
„În timpul lucrării Sale pământești, Hristos a vorbit despre binele făcut prin predicarea lui Iona în Ninive și a comparat pe locuitorii acelui centru păgânesc cu pretinsul popor al lui Dumnezeu din zilele Sale. “Bărbații din Ninive”, a zis El, “se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecății, și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona”. (Matei 12, 14.) În lumea ocupată, plină de zarva comerțului și de certurile afacerilor, unde oamenii căutau să apuce totul pentru ei, a venit Hristos; și deasupra învălmășelii a fost auzit glasul Lui ca o trâmbiță a lui Dumnezeu: “Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă Își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36.37.)” PR 273.1
„După cum predicarea lui Iona a fost un semn pentru niniveni, tot astfel predicarea lui Hristos a fost un semn pentru generația Sa. Dar ce contrast în ce privește primirea soliei! Și totuși, cu toată indiferența și batjocura, Mântuitorul a lucrat până când și-a îndeplinit misiunea.” PR 274.1