Soți și soții, împreună la cruce
Studiul 10, Trimestrul 3, 26 August – 1 Septembrie, 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază, 26 August
Text de Memorat:
Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Efeseni 5:25-27
Pentru a învinge vrăjmașul și pentru a menține unitate și armonie, fiecare credincios să înceteze să critice pe frații săi; să-și urmărească proprii pași și nu ai altora; și să-și dea seama că au aceleași șanse ca el să știe să facă diferența între ce este drept și ce este rău, să-și poarte propria responsabilitate și nu a lor; să-i considere pe ei mai buni decât el însăși; și să nu facă sau spună nimic ce nu i-ar plăcea să i se facă sau să se spună despre el.
Fie ca fiecare să-și dea seama, ca și Pavel, că îndurarea - toleranța prin dragoste - este cea mai indispensabilă, urgentă și mai înaltă decât toate realizările.
„Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.”
„Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.”
Duminică, 27 August
Sfaturi pentru soțiile creștine
Ce vrea Pavel să spună când îi îndeamnă pe membri să se supună unii altora? Cum ar trebui să înțelegem această idee? Efeseni 5:21
În mod evident, această poruncă divină obligă pe soție să-și respecte soțul așa cum ar respecta pe Domnul, soțul fiind salvatorul temporal al familiei, așa cum Domnul este Mântuitorul etern al bisericii. „…a iubit… Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt.” Efes. 5:25, 26. Când ea ignoră această poruncă divină, ea insultă pe Dumnezeu.
„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.” Efes. 5:25.
Astfel dar, la fel de obligatoriu și sacru este responsabilitatea soțului față de soția sa. El trebuie să o privească așa cum Hristos privește biserica Sa. Ori de câte ori face mai puțin decât aceasta, el încalcă legea Domnului.
Astfel, în timp ce biserica este obligată moral să respecte și să se supună Domnului ei, soția trebuie să respecte și să asculte de soțul ei; iar soțul are obligația morală de a iubi și de a îngriji de soția sa, așa cum Domnul o iubește și se îngrijește de biserica Lui. Din aceasta se vede că, casa Domnului este comparată cu casa soțului. Prin urmare, în același fel în care Domnul controlează lucrurile din casa Lui, biserica, la fel soțul trebuie să-și controleze treburile casei sale, familia.
Și fiindcă bunăstarea bisericii depinde de cooperarea ei cu voia Domnului, bunăstarea familiei depinde de cooperarea ei cu voința tatălui. Prin urmare, dublu clar este faptul că, așa cum Hristos deține conducerea asupra bisericii, așa tatăl deține conducerea asupra casei. Și așa cum biserica convertită se bucură în a fi pe placul Capului ei, Hristos, tot așa și soția convertită se bucură în a fi pe placul capului ei, soțul ei. În această stare fericită, atât bărbatul, cât și femeia își dau seama că sunt, în fond, al doilea eu al celuilalt.
„Dar vreau să știți”, declară Pavel, „că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, și că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau proorocește cu capul acoperit, își necinstește Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proorocește cu capul dezvelit, își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.” „Totuși, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. Căci dacă femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie, și toate sunt de la Dumnezeu.” 1 Cor. 11: 3-5, 11, 12.
Luni, 28 August
Biserica, mireasa lui Hristos (I)
Compară Efeseni 5:25-27,29 cu Ezechiel 16:1-14. Ce elemente preia Pavel în schița sa?
„Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea, și nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, și nu rău, în toate zilele vieții sale. Ea face rost de lână și de in, și lucrează cu mâni harnice. Ea este ca o corabie de negoț; de departe își aduce pâinea. Ea se scoală când este încă noapte, și dă hrană casei sale, și împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. Se gândește la un ogor, și-l cumpără; din rodul muncii ei sădește o vie. - Ea își încinge mijlocul cu putere, și își oțelește brațele. Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. Ea pune mâna pe furcă, și degetele ei țin fusul. Ea își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde brațul către cel lipsit. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu. Ea își face învelitori, are haine de in subțire și purpură. Bărbatul ei este bine văzut la porți, când șede cu bătrânii țării. Ea face cămăși, și le vinde, și dă cingători negustorului. Ea este îmbrăcată cu tărie și slavă, și râde de ziua de mâine. Ea deschide gura cu înțelepciune, și învățături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, și nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală, și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, și-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Dezmierdările sunt înșelătoare, și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” Prov. 31: 10-30.
Deci, în timp ce soția regină se ocupă de afacerile interne ale familiei, soțul rege se ocupă de afacerile externe ale familiei.
Ba mai mult, după cum Domnul însuși este Directorul bisericii Sale ca o școală și „soția” (biserica, dar mai ales slujbașii - aceia care aduc convertiții, copii în credință), învățătorul copiilor săi (membrii), astfel soțul este directorul casei sale ca o școală, iar soția sa, profesoara copiilor lor.
Marți, 29 August
Biserica, mireasa lui Hristos (II)
Cum folosește Pavel elemente din nunta antică în apelul lui către creștinii din Corint? Când are loc „înfățișarea”? 2 Corinteni 11:1-4
Cei care concluzionează ei înșiși că sunt conduși la alegerea căsătoriei și care sunt hotărâți să înainteze în frică pentru slava lui Dumnezeu, se vor căsători neapărat „numai în Domnul”: nu vor lua pentru ei pe necredincioși sau neconvertiți, nici lumești, nici neglijenți și nici pretinși creștini neconsacrați. Înțelepții vor avea în vedere în mod constant convingerea că îmbrăcămintea și comportamentul lumesc nu pot atrage pe un adevărat creștin și, prin urmare, nu poate aduce o uniune creștină fericită, adevărată și permanentă. Ei își vor stabili afecțiunile doar asupra celui care este un adept serios, zelos, harnic și cu o minte foarte spirituală, aderent la Adevărul Prezent.
Și o cerință la fel de importantă pentru reușita acestei întreprinderi de viață, cea mai excelentă, dar și cea mai dificilă, este ca nimeni să nu intre în ea prematur, fără să fi făcut toate pregătirile necesare. În consecință, nici un tânăr davidian cu frică de Dumnezeu nu-și poate permite din punct de vedere moral să se gândească la căsătorie decât dacă este unul care, după ce a stabilit de timpuriu în viață pentru ce meserie sau profesie este cel mai potrivit, și-a stabilit țelul și fie că l-a atins, fie că este pe cale să-l atingă, a construit și a amenajat o casă sau are mijloacele necesare pentru a face acest lucru sau cel puțin a prevăzut sau are resurse să facă aceasta.
Încercarea de a-și asuma responsabilitățile complexe, grele și dificile ale conducerii unui cămin în ordinea lui Dumnezeu, fără a fi făcut pe deplin pregătirile necesare menționate aici, se poate aștepta puțin să se dezvolte puterile fizice, mintale și spirituale pe care un creștin să le atingă în mod divin. Neglijând acest lucru, el va face din viață o corvoadă și un blestem, va ajunge să devină un mizerabil și un obstacol în loc să devină o binecuvântare pentru pământ. În loc să fie absolut independent de ceilalți, el va fi în mod rușinos dependent de ei; în loc să fie o influență înălțătoare pentru societate, va fi o influență degradantă; în loc să le ofere copiilor o siguranță rezonabilă de oportunitate, oferindu-le îngrijirea și pregătirea pe care fiecare om o merită, va fi tatăl unui grup de copii nefericiți, condamnați cu toată probabilitatea la destinul decăzut al neajunsurilor.
Miercuri, 30 August
Iubește-ți soția ca pe tine însuți!
Ce argument nou folosește Pavel pentru a-i încuraja pe soți să dea dovadă de iubire tandră față de soții?
Pentru a câștiga o cunoaștere corespunzătoare a vieții de căsătorie, este nevoie de lucrarea unei vieți întregi. Aceia care se căsătoresc intră într-o școală pe care nu o absolvă în viața aceasta. 7M 45.2
În unirea voastră pe viață, afecțiunea voastră trebuie să lucreze fericirea voastră reciprocă. Fiecare trebuie să lucreze la fericirea celuilalt. Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi. Dar deși voi trebuie să vă contopiți într-unul, nici unul dintre voi nu trebuie să-și piardă individualitatea în a celuilalt. Dumnezeu e proprietarul individualității voastre. Pe El trebuie să-L întrebați: Ce e bine? Ce e rău? Cum pot împlini mai bine scopul pentru care am fost creat? … Iubirea voastră pentru ceea ce este omenesc trebuie să fie pe locul doi după iubirea de Dumnezeu. Este oare revărsarea cea mai mare a iubirii voastre îndreptată către Acela care a murit pentru noi? Dacă lucrurile stau astfel, iubirea noastră, a unuia față de celălalt, va fi după planul ceresc. 7M 45.5
Nici soțul, nici soția nu trebuie să pretindă să stăpânească. Domnul a trasat principiul care trebuie să călăuzească în această problemă. Soțul trebuie să-și îngrijească cu drag soția, după cum Domnul Hristos îngrijește cu drag biserica. Iar soția trebuie să-și respecte soțul și să-l iubească. Amândoi trebuie să cultive spiritul de bunătate, fiind hotărâți ca niciodată să nu se întristeze și să nu se jignească unul pe altul. 7M 47.1
Nu încercați să vă constrângeți unul pe altul pentru a face ce vreți. Nu puteți face lucrul acesta și totuși să vă mai iubiți unul pe altul. Manifestările de încăpățânare distrug pacea și fericirea căminului. Nu lăsați ca viața voastră de căsătorie să fie o viață de ceartă. Dacă îngăduiți lucrul acesta, amândoi veți fi nefericiți. Fiți amabili în vorbire, delicați în purtare, renunțând la dorințele voastre personale. Vegheați cu grijă la cuvintele voastre, deoarece au o puternică influență spre bine sau spre rău. Nu îngăduiți ca vreun strigăt să stăpânească glasul vostru. Aduceți în viața voastră unită parfumul asemănării cu Hristos. 7M 47.2
Înainte ca un bărbat să intre într-o unire atât de strânsă cum este aceea a legăturii de căsătorie, el ar trebui să învețe să se stăpânească și să știe cum să se poarte cu alții. 7M 47.3
Iubite frate, fii blând, răbdător și îngăduitor. Adu-ți aminte că soția ta te-a acceptat ca soț al ei nu pentru ca tu să stăpânești peste ea, ci pentru ca să fii sprijinul ei…
Este esențial ca fiecare din voi să câștige o biruință — biruința asupra unei voințe încăpățânate. În lupta aceasta puteți birui numai cu ajutorul Domnului Hristos. Puteți să luptați mult și greu pentru a înfrânge eul, dar veți da greș dacă nu primiți putere de sus. Prin harul lui Hristos puteți obține biruință asupra eului și a egoismului. Trăind viața Lui, dovedind jertfire de sine la fiecare pas, dând pe față fără încetare o simpatie tot mai puternică pentru cei care au nevoie de ajutor, veți câștiga biruință după biruință. Zi după zi, veți învăța tot mai bine cum să înfrângeți eul și cum să consolidați părțile slabe ale caracterului vostru. Domnul Isus va fi lumina, puterea și coroana bucuriei voastre deoarece supuneți voința voastră voinței Lui. 7M 49.1
Cu ajutorul Lui puteți distruge cu desăvârșire rădăcina egoismului. 7M 49.2
Bunăvoința și lipsa de egoism să caracterizeze cuvintele și faptele celor născuți din nou, pentru a trăi o viață nouă în Hristos. 7M 50.1
Joi, 31 August
Căsnicia de tipul „un singur trup”
Studiază Geneza 2:15-25. Ce se întâmplă înainte de declarația că soțul și soția sunt „un singur trup” (Geneza 2:24)?
Dumnezeu personal i-a dat lui Adam un tovarăș. El i-a făcut ajutorul “potrivit pentru el”, un ajutor care să-i corespundă, unul care era potrivit să fie tovarășul său și care putea fi una cu el în iubire și simpatie. Eva a fost creată dintr-o coastă luată de la Adam, aceasta însemnând că ea nu trebuia să-l controleze, să-l stăpânească pe el, care era capul, dar nici să fie călcată în picioare ca fiind inferioară, ci să stea lângă el ca fiind egali, să fie iubită și ocrotită de el. O parte din om, oase din oasele lui și carne din carnea lui, ea era cel de-al doilea eu al său, înfățișând strânsa unire și atașamentul plin de afecțiune ce trebuie să existe în această legătură. “Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește și îl îngrijește”. (Efeseni 5, 29.) “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup”. (Geneza 2, 24.) PP 46.2
Dumnezeu a fost Acela care a oficiat prima căsătorie. Astfel, această instituție Îl are ca întemeietor pe Creatorul universului. “Căsătoria să fie ținută în toată cinstea” (Evrei 13, 4); ea a fost unul dintre primele daruri pe care le-a dat Dumnezeu omului și este una dintre cele două instituții pe care, după căderea în păcat, Adam le-a luat dincolo de poarta Paradisului. Când principiile divine sunt recunoscute și urmate în această legătură, căsătoria este o binecuvântare; ea ocrotește curăția și fericirea neamului omenesc, satisface nevoile sociale ale omului și îi înalță natura fizică, intelectuală și morală. PP 46.3
Doar într-un astfel de cămin creștin, este exemplificată Împărăția lui Hristos. Iar prin reflectarea acestei împărății aici, toate aceste case reunite în mod colectiv, vor alcătui Împărăția mai târziu. Cât de important este atunci ca mama și tata să colaboreze la maxim în conducerea casei în totalitate pe calea lui Hristos, pentru a-și asigura existența acum și pentru totdeauna!
Eșecul din partea unuia dintre cei doi în respectarea acestor principii, va distruge căminul și va împrăștia familia nu numai pentru prezent, ci și pentru veșnicie; în timp ce o practică atentă a acestora, va proteja prosperitatea și fericirea familiei în această lume și va asigura continuitatea ei veșnică în lumea viitoare.
Vineri, 1 Septembrie
Studiu Suplimentar
La iudei, bărbatului îi era permis să își alunge soția pentru cea mai neînsemnată ofensă, după care femeia era liberă să se mărite din nou. Această practică a dus la multă nenorocire și păcat. În Predica pe de Munte, Domnul Hristos a declarat cu claritate că legătura căsătoriei nu poate fi desfăcută decât în caz de necredincioșie față de jurământul căsătoriei. “Oricine”, a spus El, “își lasă nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.” CA 340.3
Când, după aceea, fariseii i-au pus întrebări în legătură cu legitimitatea divorțului, Domnul Isus a îndreptat atenția ascultătorilor Săi înapoi spre instituția căsătoriei, așa cum a fost aceasta rânduită la creațiune. “Datorită împietririi inimii voastre”, a spus El, “a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început nu a fost așa.” El le-a îndreptat gândurile spre acele zile binecuvântate din Eden, când Dumnezeu a spus că toate lucrurile erau “foarte bune”. Din acel timp își aveau originea căsătoria și Sabatul, două instituții gemene, pentru slava lui Dumnezeu și folosul omenirii. Atunci când Creatorul a unit mâinile perechii sfinte, în legământul căsătoriei, spunând: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și amândoi vor fi una”, El a enunțat de fapt legea căsătoriei pentru toți fiii lui Adam, de la el până la sfârșitul timpului. Ceea ce Însuși Tatăl cel veșnic a declarat a fi bun a constituit legea celei mai mari binecuvântări și dezvoltări pentru om. CA 340.4