O cetate numită confuzie
Studiul 9, Trimestrul 2, 20-26 Mai 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat După-amiază - 20 Mai
Text de memorat:
"Ei* se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că** El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi† cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” Apocalipsa 17:14
În Apocalipsa 14, primul înger este urmat de un al doilea care vestește: "A* căzut, a căzut Babilonul cel mare! A**ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare† a oricărei păsări necurate şi urâte, pentru că toate neamurile au* băut din vinul mâniei curviei ei." Apocalipsa 14:8. Termenul "Babilon" provine de la "Babel" și semnifică confuzie. Este folosit în Scriptură pentru a desemna diferitele forme de religie falsă sau apostată. În Apocalipsa 17, Babilonul este reprezentat ca o femeie - o figură care este folosită în Biblie ca simbol al unei biserici, o femeie virtuoasă reprezentând o biserică pură, iar o femeie josnică o biserică apostată.
Duminică - 21 Mai
Două sisteme opuse
Citește Apocalipsa 12:17 și Apocalipsa 17:14. Cum este descrisă biserica lui Dumnezeu și care este reacția lui Satana față de ea?
Apoc 12:17- “Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a* dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care** păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia†lui Isus Hristos.
Termenul "rămășiță" dezvăluie faptul că sămânța ei este împărțită în două părți: Una este luată, cealaltă este lăsată. Neemia, de exemplu, explică: "Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo, în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară." Nem. 1:3. O "rămășiță" reprezintă întotdeauna o parte din întreg, fie ea mare sau mică.
Și observați că balaurul se războiește, nu împotriva unei rămășițe a "râului", ci împotriva rămășiței seminței ei. Hristos fiind singurul copil al femeii, sămânța ei sunt deci creștinii, cei care se nasc în biserică prin Duhul lui Hristos. În consecință, actul de a duce cele dintâi roade pe Muntele Sion (Apoc. 14:1) aduce o condiție care face ca o rămășiță să fie cea care a mai rămas printre neamuri. Prin urmare, în acest caz, ei, cele două roade, sunt rămășița.
Să ne amintim că, după ce pământul înghite râul, balaurul se va înfuria pe femeie și "va face război cu rămășița seminței ei [nu cu ea personal], care ține poruncile lui Dumnezeu și are mărturia lui Isus Hristos". Apoc. 12:16 17. În mod clar, deci, nu se poate scăpa de concluzia că eliminarea râului lui Satana este fără îndoială purificarea bisericii, distrugerea celor care au intrat în biserică cu ajutorul șarpelui. Această purificare este exact ceea ce permite bisericii, ca trup, să respecte poruncile lui Dumnezeu și, de asemenea, să aibă în mijlocul ei mărturia lui Isus Hristos, Spiritul viu al Profeției (Apoc. 19:10). Aceasta este singura ei speranță, singura ei putere, singura ei izbăvire. În această lumină, Inspirația dă acum o nouă viață cuvintelor.
„Trezeşte-te, trezeşte-te*! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate** sfântă! Căci† nu va mai intra în tine niciun†† om netăiat împrejur sau necurat.” Isaia 52:1
Prin urmare, purificarea bisericii nu va aduce timpul milenar de pace. Într-adevăr, nu, ci va aduce sfârșitul celor răi din biserică și, odată cu ea, cea mai mare mânie a lui Satana împotriva rămășiței, împotriva celor care, în timp ce se află încă printre neamuri, îndrăznesc după aceea să ia poziție de partea Domnului. Aceștia vor fi totuși eliberați dacă, ca să spunem așa, își riscă viața - dacă iau poziție de partea Domnului și astfel își pun numele în "carte". Dan. 12:1.
Balaurul nu se poate război cu femeia, biserica formată din cele dintâi roade, pentru că în acel moment ea se află cu Mielul pe Muntele Sion (Apoc. 14:1), în afara razei de acțiune a balaurului.
Apoc 17:14- “Ei* se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că** El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi† cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”
Acești împărați vor fi antireligioși și, prin urmare, anticreștini. În cele din urmă, ei vor purta război cu Domnul și cu cei chemați, aleși și credincioși ai Săi, dar "Mielul va birui" pe împărați.
Citiți Apocalipsa 14:8 și Apocalipsa 17:1, 2. Ce anunț solemn face îngerul? Și ce a făcut Babilonul pentru a justifica un astfel de anunț?
Îngerul care vorbea cu Ioan este unul dintre cei șapte care aveau cele șapte potire ale ultimelor șapte plăgi. (Vezi Apoc. 15:7; 16:1.) Se va observa că el avea pregătit potirul plăgii, dar nu fusese turnat în momentul în care i-a spus lui Ioan: "Vino aici; îți voi arăta judecata curvei celei mari". Prin informațiile oferite, este sigur că evenimentul prezis de simbol, femeia așezată pe fiară, are loc cu puțin timp înainte ca plăgile să fie turnate și în timpul în care "femeia" urmează să fie judecată.
Și prin faptul că femeia stă pe fiară, conducând-o, se arată în mod pozitiv că ea o conduce și că fiara însăși este simbolul dominației Babilonului cel Mare.
Această femeie nu simbolizează ceva nou, ci ceva la fel de vechi ca în vremea martirilor, căci ea este cauza uciderii lor. Ce ar putea fi ea decât o religie contrafăcută care își are originea în jertfa inacceptabilă a lui Cain? De atunci, ea a născut sectarismul, a devenit o mamă a curvelor. Abominațiile ei, observați, sunt făcute foarte atrăgătoare, fiind distribuite dintr-un pahar de aur ținut în mâini care sunt împodobite superb cu cele mai scumpe lucruri de pe pământ.
Luni - 22 Mai
Vinul mâniei
Citiți Apocalipsa 17:1, 2, 15 și Apocalipsa 18:1-4. Cât de extinsă este influența Babilonului?
Faptul că stă pe capete (Apoc. 17:9), denotă că ea va controla bisericile, iar faptul că ea conduce fiara denotă că ea va fi suverana lumii. Acest sistem de închinare și de domnie nu este un lucru nou sub soare, căci "în ea s-a găsit sângele profeților, al sfinților și al tuturor celor uciși pe pământ". Apoc. 18:24. De aceea, ea este numită pe bună dreptate Babilon, numele celui mai vechi, primul imperiu mondial - tipul.
Acest Babilon antitipic, din care poporul lui Dumnezeu din acest timp va fi chemat afară, va monopoliza chiar și comerțul lumii, așa cum este clar dezvăluit în predicția [din Apoc. 18:11-13, 15-19]...
Astfel, la scurt timp după ce va fi înființată, această federație a bisericii și a statului va fi aruncată cu capul înainte în uitare, chiar ca o mare "piatră de moară" care este aruncată în mare (Apoc. 18:21). Și strigătul celor care o plâng va fi: "Într-un singur ceas, o bogăție atât de mare a fost nimicită". Apoc. 17:12; 18:10, 17. Acest ceas, care aduce chinurile de moarte ale Babilonului, nu poate fi altul decât cel care, potrivit parabolei lui Isus (Matei 20:11-16), este ultimul ceas (perioadă) parabolic al zilei (timp de probă); adică, de la chemarea de ceasul al unsprezecelea pentru lucrători (ultimul mesaj către lume - Mal. 4:5), până la ceasul al doisprezecelea (apusul soarelui, ceasul antic), sfârșitul zilei - încheierea perioadei evanghelice (Matei 24:14), încheierea secerișului (Ier. 8:20), încheierea perioadei de probă (Apoc. 22:11).
Cele "zece coarne" ale fiarei de culoare stacojie (conducătorii pe care ea îi domină pentru o oră) în cele din urmă "o vor face pustie și goală, îi vor mânca carnea și o vor arde cu foc". Apocalipsa 17:16. Astfel, în cele din urmă o vor desființa pentru totdeauna, iar sistemul pe care ea îl simbolizează, "chipul fiarei", va fi dărâmat. La această prăbușire răsunătoare a Babilonului, "împărații pământului... o vor plânge și se vor tângui pentru ea,... stând de departe de frica chinului ei, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare Babilon, cetatea cea puternică!". Apocalipsa 18:9, 10.
Plângerea "regilor" arată că ei sunt solidari cu ea, în timp ce coarnele o urăsc. Prin urmare, "regii" nu pot fi cei care sunt simbolizați de coarnele fără coroană ale fiarei, ci mai degrabă cei care sunt simbolizați de coarnele încoronate ale fiarei cu aspect de leopard. Aceștia sunt regii încoronați care s-au ridicat după căderea Romei păgâne și care acum pleacă rapid în exil.
Marți - 23 Mai
Taina Babilonului cel Mare
Citiți Apocalipsa 17:4-6. Ce ne învață aceste versete despre natura acestui sistem malefic?
Motivul pentru care lui Ioan i s-a arătat viziunea, este clarificat de cuvintele îngerului: "Vino încoace; îți voi arăta judecata curvei celei mari, care șade pe ape multe". Interpretarea îngerului cu privire la "ape" este dată în versetul 15: "Popoare, mulțimi, națiuni și limbi". Femeia așezată pe ele denotă faptul că locuitorii (apele) au căzut în capcana înșelăciunii ei (așezată pe ele).
"Femeia aceasta era* îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, era împodobită**cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea† în mână un potir de aur plin†† de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei." (Versetul 4.) Femeia este un simbol al unui sistem religios contrafăcut. Din paharul ei ea împarte doctrine false. Fiind de aur, ea are o aparență de splendoare - care invită. Veșmintele ei scumpe, cu culori puternice și ornamente prețioase, înfățișează în mod viu splendoarea acestei femei foarte josnice și fastul ei împărătesc, precum și slava ei deșartă. Prin puterea ei de atracție, atât de irezistibilă pentru ochiul omenesc, ea a cucerit oameni cu cel mai puternic intelect - "Cu care împărații pământului au curvit". Milioane de oameni cu facultăți mentale puternice, oameni care apar ca niște giganți printre locuitorii pământului, au căzut victime neajutorate în capcana ei. Regii pământului sunt vinovați de adulter spiritual cu "femeia" (îmbătată de doctrine false), rămânând astfel prinși în capcanele ei seducătoare.
Orice așa-zisă organizație creștină care distribuie doctrine false sub o aparență de virtute, este în mod evident guvernată de puterea "femeii". Originea tuturor acestor învățături mincinoase poate fi urmărită până la cupa de aur. A spus îngerul: "Cele șapte capete sunt șapte munți, pe care șade femeia". S-a explicat anterior că capetele sunt simboluri ale așa-numitelor confesiuni creștine și, cum ea stă pe toate, aceasta denotă o uniune a bisericilor sub un singur cap - "femeia". Numărul biblic "șapte" cuprinde toate aceste organizații."
Dacă toate bisericile din prezent ar fi conduse de Duhul Sfânt, nu ar exista confuzie între așa-numitele secte creștine. Cum ar fi imposibil ca toți să aibă dreptate atâta timp cât nu există doi care să creadă la fel, este justificat să spunem că cei care beau vinul din "paharul curviei ei" nu sunt puțini, căci Inspirația spune: "Și locuitorii pământului s-au îmbătat cu vinul curviei ei". (Versetul 2, ultima parte.)
Observați că "femeia" stă pe "ape", de asemenea pe "capete" și pe fiară". (Vezi Apoc. 17:1, 3, 9.) Deoarece ar fi imposibil ca o persoană să stea pe toate cele trei obiecte în același timp, simbolurile profetice dezvăluie o fraudă spirituală în trei perioade diferite. Astfel, Ioan declară: "Am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie". Nu pe "ape", nici pe "capete". Înainte ca el să o vadă, îngerul a spus: "Femeia "șade pe ape multe"". Tot îngerul a fost cel care a adăugat: "Cele șapte capete sunt șapte munți, pe care șade femeia". (Vezi versetele 1, 9.) Astfel, Ioan a văzut-o doar ultima ei ispravă (șederea pe fiară). În consecință, simbolul, șezând pe "ape" este primul ei act, conform viziunii.
Prin urmare, prima ei realizare ("șezând pe ape"), trebuie să fi fost în trecut, din momentul în care simbolul profetic este dezvăluit. Prin urmare, așezarea pe capete devine a doua ei realizare, iar așezarea pe Fiară este ultima; moment în care ea este judecată.
Cum bisericile protestante sunt reprezentate de capete, ea nu ar fi putut să stea pe ele înainte de reformă, pentru că ele nu existau încă. Cum capetele pe care "femeia șade" sunt nevătămate, este evident că simbolul profetic își va găsi împlinirea la un moment dat după ce rana mortală a fiarei cu chip de leopard din Apocalipsa 13:3, va fi vindecată. Simbolul, "șezând pe capete", denotă unirea bisericilor, căci ea șade pe ele.
Prin urmare, atunci când catolicismul, protestantismul și spiritismul își strâng mâna unul altuia prin intermediul unei ligi, atunci s-ar putea spune că "femeia șade pe capete".
Simbolul "femeii care stă pe fiară" își va găsi împlinirea atunci când această federație religioasă va face o alianță cu puterile lumii. Un astfel de act îi va da femeii controlul deplin asupra întregii fiare, coarne și capete - lumea. În acel moment, următoarea Scriptură își va găsi împlinirea perfectă: "Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să*primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele* fiarei, sau** numărul numelui ei." (Apoc. 13:16, 17.)
Astfel, simbolul "femeii" așezată pe "ape" reprezintă perioada de dinaintea reformei. Acest lucru a fost adevărat în perioada supremației papale, deoarece în acel moment papalitatea conducea lumea romană - "popoare, mulțimi, națiuni și limbi". Astfel, "femeia" a stat pe "ape" în timpul celor 1260 de ani profetici din Daniel 7:25, dar ea urmează să stea pe "capete" și pe "fiară". Dacă ea ar fi șezut pe fiara nedeslușită, în loc să stea pe "ape", ar fi fost greșit simbolizată, deoarece, "femeia", prin instrumentul catolicismului, nu a domnit peste toată lumea (fiara), ci peste multe "popoare, mulțimi, națiuni și limbi" (multe ape). Prin urmare, simbolul "șezând pe fiara de culoare stacojie", denotă un sistem politico-religios internațional.
Miercuri - 24 Mai
O chemare la devotament
Comparați Matei 16:18 și Apocalipsa 17:14. Ce promisiune le-a făcut Isus ucenicilor Săi cu privire la biserica Sa?
Mat 16:18- “Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru , şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi† porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”
Cuvintele "tu" și "aceasta" cuprind două obiecte - Petru și adevărul pe care l-a rostit. Numele "Petru" în limba greacă înseamnă "piatră". Și astfel, ceea ce spunea de fapt Isus nu era să-l numească pe om, ci mai degrabă să-i spună că a fost selectat pentru a fi una dintre pietrele din structura spirituală - biserica. Dar "Pe această piatră [nu pe o piatră] voi zidi Biserica Mea", a declarat Isus. Pe care piatră? - Evident, pe stânca solidă a Adevărului, adevărul pe care Petru l-a rostit - adevărul că Isus Hristos este "Fiul lui Dumnezeu".
Apoi, Isus a făcut cunoscut că porțile iadului nu pot prevala împotriva Adevărului, că porțile nu-i pot ține în iad (în mormânt) nici pe cei morți în Hristos, că și ei vor face parte din biserica veșnic vie, biserica care stă pe stânca solidă a Adevărului.
Apoc 17:14- “Ei* se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că** El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi† cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”
Acești împărați vor fi antireligioși și, prin urmare, anticreștini. În cele din urmă, ei vor purta război cu Domnul și cu cei chemați, aleși și credincioși ai Săi, dar "Mielul va birui" pe împărați.
Femeia, așa cum am arătat mai înainte, este simbolul unui sistem religios confederat cu care coarnele nu numai că nu sunt în dezacord, dar sunt și dușmanii ei. În consecință, după ce a trecut ora simbolică, ei o despart de fiară, o fac pustie și o ard cu foc. Atunci ei își primesc împărăția "pentru o vreme şi un ceas". Dan. 7:12.
Joi - 25 Mai
Babilon: Centrul idolatriei
Citiți Ieremia 50:33-38 și Ieremia 51:17, 47. Ce descoperiți în aceste versete despre închinarea Babilonului antic la imagini și despre răspunsul lui Dumnezeu la aceasta?
Pe cine personifică Babilonul... În primul rând, Babilonul personifică viitorul sistem ecleziastic-politic-economic al națiunilor, nu vreo instituție sau organizație; în al doilea rând, că fiara pe care o conduce este o figură a dominației sale; și în al treilea rând, că este pe cale să treacă din profeție în istorie - ba chiar, începe deja să se profileze din ceață, așa cum au făcut-o țărmurile Americii pentru Cristofor Columb și însoțitorii săi când s-au apropiat de marele continent vestic.
Faptul că fiara este condusă de femeia, Babilon, dezvăluie clar trei adevăruri importante: în primul rând, că apelul poporului lui Dumnezeu de a ieși din Babilon (Apoc. 18:4), este o chemare pentru ei de a ieși dintre națiunile care sunt simbolizate de fiara pe care ea o conduce (conduce); în al doilea rând, că cei chemați trebuie să iasă din stăpânirea ei plină de păcat, pentru că aceasta va fi ruinată de plăgi; și în al treilea rând, ieșirea lor necesită ca ei să meargă într-un loc unde nu există păcat și unde nu există pericolul căderii plăgilor. Astfel, ieșirea lor din stăpânirea ei trebuie să însemne intrarea lor în împărăția lui Dumnezeu.
Apoi, avertismentul împotriva primirii semnului (Apoc. 14:9-11), împreună cu chemarea de a ieși vor fi repetate cu un strigăt extrem de puternic în toată dominația Babilonului.
Atât cei care se află în stăpânirea ei, cât și cei care se află în afara ei, trebuie apoi să decidă imediat să primească pecetea lui Dumnezeu în locul semnului fiarei, dacă vor să scape de mânia lui Dumnezeu. Pentru a face acest lucru, prima clasă trebuie să iasă din ea, iar a doua clasă trebuie să rămână în afara ei. În ciuda pedepsei cu moartea pentru luarea unei astfel de poziții (Apocalipsa 13:15), nu trebuie să existe ezitare sau indecizie din partea niciuneia dintre clase.
Cei care se află în Babilon trebuie să ia aminte la Vocea care spune: " „Ieşiţi* din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Apocalipsa 18:4. Iar cei care sunt afară, trebuie să asculte cu atenție avertismentul: " Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva* fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea* şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat** neamestecat în†paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit†† în foc*† şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului." Apocalipsa 14:9, 10.
Vineri - 26 mai
Studiu Suplimentar
De cât timp există femeia?
La această întrebare se poate răspunde prin următoarele Scripturi: "Și am văzut femeia îmbătată cu sângele sfinților și cu sângele martirilor lui Isus; și când am văzut-o, m-am mirat cu mare admirație." (Versetul 6.) Acest lucru ar putea fi spus cu adevărat despre biserica romană, căci, ea i-a persecutat pe creștini și i-a martirizat. De aceea, ea este "îmbătată" de sângele lor. Este adevărat, biserica romană a avut o legătură ilegală cu "femeia"; a fost și este beată cu vinul curviei ei.
"Femeia" nu a luat naștere cu biserica romană, ci mai degrabă ea a produs acea biserică. Prin urmare, trebuie să urmărim existența ei dincolo de începutul papalității. Apocalipsa 18:24, aruncă lumină asupra acestui subiect: "Și acolo a fost găsit sângele prorocilor şi, al sfinților și al tuturor celor uciși pe pământ". Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu declară că "femeia" este vinovată de sângele martirilor din toate timpurile. Prin urmare, "femeia" s-a îmbătat cu sângele lui Abel, și astfel se găsește în ea sângele "tuturor" martirilor; dovedind că Cain a fost primul ei client prin prezentarea unei jertfe false (doctrină falsă) și prin uciderea fratelui său.
"Pe frunte purta scris un nume, o taină*: „Babilonul cel** mare, mama†curvelor şi spurcăciunilor pământului”. (Apoc. 17:5.) Femeia care călărește pe fiară este mama. Cele șapte capete de pe fiară sunt simbolurile fiicelor ei (prostituate). Catolicismul este prima ei fiică în acest simbol și, așa cum protestantismul a izvorât din catolicism, atunci și protestantismul apostat, în multitudinea de secte, sunt fiicele ei. Sau se poate spune că "femeia" este mama catolicismului, iar catolicismul este mama protestantismului. Spune Revelatorul: "Am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină de nume de blasfemie". (Versetul 3.) Astfel, numărul "capetelor" și "pline de nume" include toate ramificațiile protestantismului și ale catolicismului. Dacă nu s-ar fi menționat faptul că este "plină de nume", mai mult de șapte, și "stacojie", care denotă faptul că poporul lui Dumnezeu a fost chemat din ea, deci "stacojie" -călugăriță- sub blestemul gata să piară, numărul biblic "șapte capete", i-ar fi inclus pe cei care poartă mesajul lui Dumnezeu ca în perioada fiarei cu aspect de leopard din Apocalipsa 13:1, în momentul în care rana sa mortală a fost vindecată. Prin urmare, nu ar fi ținut cont de biserica care "păzește poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus" și, astfel, ar fi contrazis următorul text din Scriptură: "Și balaurul s-a mâniat pe femeie [Biserica lui Dumnezeu] și s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei [Israel cel adevărat - cei 144.000], care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos". (Apoc. 12:17.)