Închinarea la Creator
Studiul 7, Trimestrul 2, 6-12 Mai 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 6 Mai
De memorat:
: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” Apocalipsa 4:11
Creațiunea era acum completă. “Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor”. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.” (Geneza 1, 31.) Edenul înflorise pe pământ. Adam și Eva aveau cale liberă la pomul vieții. Nici o pată a păcatului și nici o umbră a morții nu întina minunata creațiune. “Stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și ... toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”. (Iov 38, 7.) PP 47.1
Iehova cel mare a pus temeliile pământului; El a îmbrăcat tot pământul în veșmântul frumuseții și l-a umplut cu tot felul de lucruri folositoare omului; El a creat toate minunățiile pământului și ale mării. În șase zile, lucrarea cea mare de creațiune a fost terminată. Și “Dumnezeu.... S-a odihnit în ziua a șaptea, de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse”. (Geneza 2, 2-3.) Dumnezeu a privit cu satisfacție asupra lucrării mâinilor Sale. Totul era desăvârșit, vrednic de autorul divin, și El S-a odihnit, nu ca unul care era obosit, ci ca unul care era satisfăcut de roadele înțelepciunii și bunătății Sale și de manifestarea slavei Sale. PP 47.2
Duminică- 7 Mai
Un tovarăș în suferință
Citește Apocalipsa 1:9. Vezi și Matei 13:21; Faptele 14:22 și Ioan 16:33. Ce le spune aici Isus celor care vor să Îl urmeze?
"Această mărturie vie i-a deranjat foarte mult pe cei care îl respinseseră pe Isus. Regii și conducătorii nu suportau să audă acest nume, pentru că îl considerau pe Hristos un rival. Menționarea numelui său, întâmplările din viața, moartea și învierea sa, le stârneau o gelozie furibundă. Ei îl vedeau pe Ioan cel bătrân, onorat și iubit, referindu-se în mod constant la Isus ca fiind Cuvântul veșnic, dându-i o putere care le depășea puterea. Mărturia lui era întotdeauna cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Cristos. Și, în ciuda vârstei sale, a aspectului său venerabil, a șuvițelor sale albe, în invidia și gelozia lor, l-au condamnat pe apostolul credincios la ceea ce atunci se credea a fi cea mai severă dintre toate pedepsele. A fost despărțit de poporul său iubit și exilat în Patmos. "Eu, Ioan, care sunt și fratele vostru și tovarășul vostru de necazuri, de împărăție și de răbdare al lui Isus Hristos, am fost în insula numită Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Isus Hristos". RH 16 mai 1899, par. 8
"Reprezentantul în vârstă al lui Hristos a fost exilat, pentru ca mărturia lui să nu mai fie auzită; căci era o putere vie de partea dreptei. Dar, deși despărțit de frații săi, el a fost vizitat de Hristos, pe care nu-l mai văzuse de la înălțare. "Eram în Duhul în ziua Domnului", scrie el, "și am auzit în spatele meu un glas mare, ca de trâmbiță, care spunea: Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și cel de pe urmă.... Eu sunt cel care trăiesc și am fost mort; și iată, sunt viu în veci". RH 16 mai 1899, par. 9
"Hristos a știut exact unde să-l găsească pe Ioan; și acolo, pe insula singuratică, i-a oferit o perspectivă asupra scenelor finale ale istoriei acestui pământ. Acest lucru a fost înregistrat pentru noi. Înregistrarea este "revelația lui Isus Hristos". Revelatorul este cel revelat. Dumnezeul cel viu este arătat, supervizând, zi de zi, evenimentele legate de biserica Sa. Lui Ioan i s-a arătat Mielul lui Dumnezeu înjunghiat, Leul din seminția lui Iuda, Biruitorul, stând în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur, care sunt cele șapte biserici. RH 16 mai 1899, par. 10
"Când mama copiilor lui Zebedei a venit la Hristos cu cererea: "Fă ca acești doi fii ai mei să șadă, unul la dreapta Ta și celălalt la stânga Ta, în împărăția Ta", Hristos a spus: "Nu știți ce cereți. Sunteți voi în stare să beți din paharul pe care îl voi bea Eu și să vă botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu? Ei I-au răspuns: "Suntem în stare". Iar El le-a zis: "Voi veți bea cu adevărat din paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu; dar a ședea de-a dreapta Mea și de-a stânga Mea, nu este al Meu să vă dau"." Acest botez îl experimentase deja Iacov. Ioan bea acum din paharul din care Hristos a luat parte. El era botezat cu suferință pentru numele Lui". RH 16 mai 1899, par. 11
Luni – 8 Mai
Închinați-vă Creatorului
Citește Apocalipsa 14:7. Cum se încheie mesajul primului înger? Ce apel final există în vestea despre ceasul judecății? (Vezi și Isaia 40:26; Ioan 1:1-3 și Romani 1:20.)
La început, regiunile acuma înghețate de la poli, înfloreau cu vegetație și abundau cu animale pe care geologii acuma le găsesc conservate în gheață. Cine ar putea să se îndoiască atunci că apa „deasupra întinderii” a fost sistemul care distribuia în formă egală (echilibrată) căldura pământului? Dar tot așa de curând cum apele în împlinirea prezicerii lui Noe au început să cadă – de fapt chiar înainte de a putea ajunge în locurile cele mai joase de pe pământ – acest sistem termostatic natural a fost descompus brusc, și ploaia, căzând pe pământ, a înghețat așa de brusc în regiunile polare încât animalele au fost congelate cu ea în timp ce trăiau, în mod clar nu au mai avut timp nici măcar să-și mai înghită mâncarea, așa cum se confirmă acuma prin diferite săpături arheologice.
Pământul, acuma fiind rămas fără sistemul de încălzire echilibrată, este afectat de o căldură mai intensă întotdeauna când soarele este într-o asemenea poziție încât trimite razele sale perpendicular prin atmosferă, cum este cazul la amiază când strălucește direct în loc să fie în diagonală și cu o căldură chiar și mai intensă oricând este o densitate mai mare a atmosferei, cum ar fi cea cauzată de umiditate și altitudinea joasă, în timp ce condițiile opuse duc la cealaltă extremă. Aceste extreme atmosferice variabile și incomode aduse de potop sunt doar un alt rezultat al blestemelor care au decurs din necredința omului cu privire la avertizările și mustrările divine și neascultarea sa față de poruncile lui Dumnezeu.
Această descompunere nefavorabilă a termostatului naturii cu condițiile incomode care au rezultat pe pământ, strigă nu numai după un nou pământ, dar de asemenea și după un cer nou, ceea ce ne atrage atenția noastră la Sistemul Solar.
Inspirația declară că soarele a fost creat în a patra zi din săptămâna Creațiunii, iar știința astronomică a descoperit că în sistemul nostru solar, există pe lângă planeta pământ alte opt planete depinzând de soare pentru lumină, căldură și energia vitală pentru viață. (Există probabilitatea ca să mai fie descoperite alte trei planete, pentru că conform cu Gen. 37,9 și alte dovezi, trebuie să fie douăsprezece planete mari în sistemul nostru solar). Prin urmare, pe durata săptămânii Creațiunii, Dumnezeu a trebuit să creeze nu numai pământul ci de asemenea întregul sistem solar. Altfel, planetele în existență, fără beneficiul influenței dătătoare de viață a soarelui, ar fi suferit în mod necesar o existență pustie și complet inutilă. Mai mult, Inspirația spune de asemenea că în săptămâna Creațiunii, Dumnezeu a creat pământul, soarele, luna și „a făcut şi stelele.” Gen. 1,16.
Fără un soare, sistemul nostru solar ar fi fost un grup planetar fără o unitate de control, lăsat să se încline și să se ciocnească haotic prin spațiu numai pentru a suferi capriciile crude ale împrejurărilor întâmplătoare, o succesiune nesfârșită de coliziuni accidentale. Totuși, creat și pus în mișcare de Mâna care le susține, toate planetele urmează cu siguranță soarele în timp ce călătorește prin spațiu cu fantastica viteză de 400.000.000 de mile pe an.
De aceea cerul și pământul fiind o unitate în sistemul solar, cum ambele vor trece și trebuie să fie reînnoite, în mod necesar implică întregul sistem. Prin urmare nu numai cerul, ci de asemenea Cerurile Trebuie Să Fie Reînnoite.
Fiecare din planetele din sistemul nostru solar fiind înconjurată de propriul firmament sau cer, prin urmare, există atâtea ceruri (firmamente) câte planete sunt în sistem. La aceste „ceruri” planetare se aplică următoarele versete:
„Din pricina aceasta, pământul va fi în jale, şi cerurile sus vor fi întunecate”. Ier.4,28 KJV. „Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, şi toată oştirea lor cade, cum cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin.” Isa. 34,4.
„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” 2Pet.3,10.
„Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.” Ps.102,26.
„Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea - zice Domnul - aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.” Isa.66,22.
După cum rezultatele păcatului pe pământ au făcut să suspine toată creația (Rom. 8,22), întreaga familie solară a suferit. Versetele precedente arată că nu numai pământul, ci de asemenea cerurile, s-au învechit sub blestemul păcatului; acesta este o boală contagioasă cu rezultate de mare întindere, încât „dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.” (1 Cor.12,26); încât Dumnezeu va face o absolută eliberare de păcat și prin urmare nu va goli numai pământul, dar de asemenea întreg sistemul solar și atunci când va face pământul nou, El va face nou de asemenea întreg sistemul solar!
„Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.” Naum 1,9. „Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi." Şi a adăugat: "Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate." Apoc.21,5.
„Iată,” spune El de asemenea, vorbind despre ziua în care El va executa „o nimicire completă” „vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Mal.4,5. Din care rezultă cuvintele lui Isus: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie, şi” Va „Aşeza Din Nou Toate Lucrurile.” Mat.17,11.
O, cât de mare este Dumnezeul nostru! Și cât de greu înțelegem promisiunile Sale. Cât de lenți suntem în a-L lăsa să se ocupe pe deplin de noi, așa cum se ocupă de stele.
Din moment ce Dumnezeu este mai mare decât poate cuprinde imaginația umană, de ce depind oamenii atât de puțin de El și atât de mult de propriile lor cuvinte?...
Marți, 9 Mai
Un Dumnezeu care este aproape
Citește 2 Corinteni 5:17; Psalmii 139:15-18; Faptele 17:27 și Coloseni 1:17. Ce ne învață aceste versete despre cât de aproape de noi este Dumnezeu?
Cea mai mare viteză cunoscută pe pământ de știința modernă la timpul prezent este viteza luminii, care călătorește cu o rată de 186.284 mile pe secundă. Dacă cineva ar zbura pe aripile luminii la marea nebuloasă Orion, i-ar lua 600 de ani să ajungă la acea minune îndepărtată din cer care a atras atenția științei moderne. Citând Experiențe și Viziuni, pagina 41 engl., citim: „Văzduhul s-a desfăcut și s-a rulat precum un sul; apoi am putut privi în sus prin spațiul astfel deschis, către Orion, de unde venea vocea lui Dumnezeu. Cetatea cea Sfântă va coborî prin acel spațiu”. Dacă Cetatea Sfântă va veni prin acel spațiu, putem presupune că acest spațiu măreț din Orion este poarta către acea autostradă continuă către cer (tronul lui Dumnezeu). Dar gândiți-vă la marea distanță până la această poartă minunată. Dacă ar lua 600 de ani să ajungem la intrarea pe această autostradă îndepărtată, atunci ne întrebăm: câți ani lumină ne-ar lua să ajungem la celălalt capăt al autostrăzii cerești către cetatea marelui Împărat la capătul miază-noaptei?
Noi muritorii nu putem oferi un răspuns direct la această întrebare, putem spune doar că distanța de la pământ până la centrul universului (tronul lui Dumnezeu) este atât de mare că noi ființe finite putem doar să rămânem muți de uimire. Suntem uimiți de dificultatea de a estima milele lumină sau anii lumină. Dar dacă distanța este atât de departe de înțelegerea umană, atunci noi, la fel ca indianul despre care am vorbit mai înainte, punem întrebarea: cum vor ajunge vreodată creștinii în cer? Să presupunem că acea mare minune (tren) care îi duce pe mântuiți ar călători cu viteza luminii, cu 186.000 mile pe secunde, ar lua o mare parte din veșnicie să ajungem la cetatea Marelui Împărat (cer).
Acum vom vorbi despre ceea ce putem numi o viteză uimitoare. Cerul spune că este foarte mică. De exemplu, Îl vom lua în considerare pe Isus după înviere. Maria L-a întâlnit prima. În timp ce își întindea mâinile spre Domnul, Isus i-a spus: „Nu mă ţinea căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu”, Ioan 20:17. Opt zile mai târziu Isus S-a arătat din nou ucenicilor Lui. „Apoi i-a zis lui Toma: Adu-ţi degetul încoace … şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios”, Ioan 20:27. Dacă Isus nu a lăsat-o pe Maria să-L atingă pentru că încă nu S-a suit la Tatăl Său după ce a înviat, nu putem presupune că l-ar lăsa pe Toma să pună degetul în coasta Lui decât dacă El S-a suit în cer la Tatăl Lui. Isus, într-o săptămână sau mai puțin, a făcut o călătorie dus-întors de la pământ la cer.
Să presupunem că acest indian ar dori să meargă la cer și ar alege să călătorească pe aripile luminii. Începând în aceeași zi în care Isus a înviat din mormânt, trecând prin spațiu cu 186.000 mile pe secundă, s-ar afla încă pe drum. Mai mult de atât, nebuloasa din care facem noi parte este de 300.000 ani lumină în diametru. Astfel, încă ar fi în limitele nebuloasei noastre. Un anumit scriitor, vorbind despre centrul universului (tronul lui Dumnezeu), a descris distanța cu următoarele cuvinte: „Dar soluția la misterul cu privire la distanța până la centrul centrelor – la acel punct îndepărtat din spațiu care este centrul de gravitate pentru toate zecile de mii de galaxii – va trebui să aștepte isprăvirea cercetării nebuloasei noastre care va mai lua încă zece sau cincisprezece ani; și poate că nu va fi rezolvat niciodată”.
Viteza luminii este o viteză prea mică pentru ca ființele cerești să poată circula în universul imens al lui Dumnezeu. Daniel a fost în nevoie și a oferit o rugăciune către Dumnezeul său care este scrisă în Dan. 9:4-19. Această rugăciune scurtă de doar cincisprezece versete poate fi citită în mai puțin de cinci minute; dar să presupunem că a fost foarte atent în rugăciune și a durat mai mult: poate zece minute sau cincisprezece minute. Citând relatarea lui Daniel însușii: „Pe când încă
vorbeam eu, mă rugam … omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte
într-o vedenie, şi m-a atins … şi mi-a zis: Daniele … Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc”, Dan. 9:20-23. Aici este înregistrată o viteză care este dincolo de înțelegerea umană. Rugăciunea a ajuns la cer și îngerul pe pământ în mai puțin de douăzeci
de minute. Doar cerul știe cum un înger poate parcurge acea distanță uimitoare, indescriptibilă în doar câteva minute. Nu va exista nici o problemă, dificultate sau întârziere în acea călătorie glorioasă după ce creștinii încep călătoria. Dar noi suntem înceți să începem și aceasta este singura noastră problemă pe care trebuie să o rezolvăm în ce privește distanța și călătoria de la pământ la cer.
Nu, nu există nici fiară, nici om care să-ți poată lua viața sau să te înșele în promovare, dacă împlinești mandatul lui Dumnezeu, dacă știi că Cel care păzește pe Israel nici nu doarme, nici nu dormitează (Ps. 121: 3, 4); El știe totul despre dvs., prietenii mei, în fiecare moment al zilei și al nopții; El ia în seamă chiar și firele de păr care cad din capul dvs.; orice lucru care se va întâmpla nu este decât voia lui Dumnezeu pentru binele dvs.. Eu spun, dacă știți și credeți că El este Dumnezeu și Păzitorul trupurilor și sufletelor voastre, atunci indiferent de ceea ce vi se va întâmpla, veți fi fericiți și veți da lui Dumnezeu creditul pentru acestea, nu murmurând, ci dând slavă chiar și în încercările și necazurile dumneavoastră.
Miercuri – 10 Mai
Evanghelie, Judecată, Creaţie
Citește Efeseni 3:9; Coloseni 1:13-17; Apocalipsa 4:11 și Romani 5:17-19. Ce învățăm despre Isus ca fiind Creatorul și Răscumpărătorul nostru?
“În lucrarea de încheiere a lui Dumnezeu pe pământ, etalonul Legii va fi din nou înălțat. Religia falsă poate predomina, nelegiuirea poate abunda, dragostea multora se poate răci, crucea Calvarului poate fi pierdută din vedere, întunericul, asemenea unui văl de moarte, se poate întinde peste lumea întreagă, toată puterea curentului zilei se poate întinde împotriva adevărului. Uneltire după uneltire se poate forma pentru a distruge pe poporul lui Dumnezeu, dar în ceasul celei mai mari primejdii, Dumnezeul lui Ilie va ridica unelte omenești să ducă o solie care nu poate fi adusă la tăcere. În orașele populate de pe pământ și în locurile unde oamenii au mers prea departe vorbind împotriva Celui Prea Înalt, se va auzi glasul unei mustrări aspre. Oameni îndrumați de Dumnezeu vor denunța curajos unirea bisericii cu lumea. Cu stăruință ei vor chema pe bărbați și femei să se întoarcă de la păzirea unei sărbători întocmite de om, la păzirea Sabatului adevărat. "Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă", vor vesti ei fiecărui popor, "căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!" "Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte și pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui". (Apocalipsa 14, 7-10.)” PR 186.2
“Dumnezeu nu-și va călca legământul nici nu va schimba ce a ieșit de pe buzele Sale. Cuvântul Său va rămâne tare pentru veșnicie, tot atât de neclintit ca și tronul Său. La judecată acest legământ va fi proclamat, scris clar cu degetul lui Dumnezeu, iar lumea va fi adusă înaintea barei dreptății infinite pentru a-și primi sentința.” PR 187.1
Nu este departe vremea când încercarea va veni pentru orice ființă. Păzirea sabatului fals ne va fi impusă. Lupta va fi între poruncile lui Dumnezeu și poruncile oamenilor. Aceia care se supun pas cu pas cerințelor lumii și se conformează obiceiurilor ei se vor supune puterilor existente decât să se expună batjocurii, insultei, amenințărilor cu închisoarea și moartea. În vremea aceea aurul va fi despărțit de zgură. Evlavia cea adevărată va fi deosebită clar de cea aparentă și superficială. Multe stele pe care le-am admirat pentru strălucirea lor se vor prăbuși în întuneric. Aceia care și-au asumat podoabele sanctuarului, dar care nu sunt îmbrăcați cu neprihănirea Domnului Hristos, se vor arăta atunci în rușinea propriei lor goliciuni. PR 188.1
Joi – 11 Mai
Creatorul pe Cruce
Citește Ioan 19:16-30, relatarea lui Ioan despre crucificarea lui Isus. Gândește- te apoi la textele biblice amintite despre Isus – Creatorul și citește Coloseni 1:16
"Acest pământ a fost onorat și binecuvântat cu prezența Fiului lui Dumnezeu. În Scripturi citim despre întruparea Sa, despre învățătura Sa, despre minunile Sale, despre moartea și învierea Sa. Efortul de a înțelege aceste subiecte minunate pune la încercare cele mai înalte puteri ale minții, iar apoi există un infinit dincolo de care nu poate fi epuizat. Cu cât mintea este chemată mai des la acest studiu, cu atât va deveni mai puternică și mai clară. În viața de zi cu zi vor fi revelate misterele evlaviei, care pot fi experimentate, dar nu pot fi explicate. De-a lungul veacurilor nesfârșite ale eternității, cei răscumpărați vor studia aceste subiecte, obținând mereu de la ele o cunoaștere mai profundă și mai clară a lui Dumnezeu și a lui Hristos. ST 26 aprilie 1905, par. 1
"Ce opusuri se întâlnesc și sunt revelate în persoana lui Hristos! Dumnezeul cel puternic, și totuși un copil neajutorat! Creatorul întregii lumi, și totuși, într-o lume creată de El, adesea flămând și obosit, și fără un loc unde să-Și pună capul! Fiul Omului, și totuși infinit mai presus de îngeri! Egal cu Tatăl, și totuși divinitatea Sa îmbrăcată în umanitate, stând în fruntea rasei căzute, pentru ca ființele umane să poată fi așezate pe un teren avantajos! Posedând bogății veșnice, dar trăind viața unui om sărac! Unitar cu Tatăl în demnitate și putere, dar în umanitatea Sa, ispitit în toate privințele, așa cum suntem și noi ispitiți! În chiar clipa agoniei Sale de moarte pe cruce, un Cuceritor, răspunzând la cererea păcătosului pocăit de a fi amintit de El atunci când va veni în Împărăția Sa, cu cuvintele: "Adevărat îți spun astăzi: Vei fi cu Mine în Paradis". ST 26 aprilie 1905, par. 2
"Hristos a fost Dumnezeu manifestat în trup. În El divinitatea și umanitatea erau unite. În El a locuit toată plinătatea Dumnezeirii în trup. El a trăit în această lume o viață desăvârșită, dezvăluind caracterul la care, prin harul divin, poate ajunge omul. În viața Sa, El a lăsat un exemplu pe care orice creștin adevărat trebuie să-l urmeze. Nicio minciună nu a căzut vreodată de pe buzele Sale. Niciodată El nu a făcut vreun act necinstit. El a ieșit în evidență în puritate și bunătate nepătată, dezvăluind ceea ce trebuie să fie omul înainte de a putea intra în cetatea sfântă." ST 26 aprilie 1905, par. 3
Vineri -12 Mai
Studiu Suplimentar
Deoarece perioada profetică s-a încheiat în 1844, „Sfânta Sfintelor” din Sanctuarul ceresc a fost deschisă și Hristos a intrat acolo. Dacă acest incident a marcat începutul ispășirii, nu ar fi putut exista un timp mai bun sau potrivit pentru o chemare din cer decât la sfârșitul marii perioade profetice; timpul ispășirii fiind perioada cea mai solemnă pentru biserică. Adventiștii de Ziua a Șaptea au fost chemați printr-un profet și sunt practic singurul popor care crede în cele 2300 de zile. Suntem singurul popor care am proclamat aceasta începând cu 1844 și ne aflăm în timpul ispășirii sau al judecății. Textul pentru aceasta este: „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. El zicea cu glas tare: 'Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor! '”, Apoc. 14:6, 7. Doar Adventiștii de Ziua Șaptea pot împlini tipul, pentru că la acest timp au fost chemați de un profet al lui Dumnezeu, ca să se organizeze ca denominațiune și să proclame vestea cea bună: „Evanghelia aceasta în toată lumea în această generație”.