Daruri pentru Isus
Studiul 4, Trimestrul 1, 21-27 Ianuarie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 21 Ianuarie
Textul de memorat:
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine? Voi înălța paharul izbăvirilor și voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruințele făcute Domnului, în fața întregului Său popor. Psalmul 116:12-14
Pentru a încuraja adunarea poporului în vederea serviciului divin și, de asemenea, pentru a se purta de grijă de cei sărmani, se cerea o a doua zecime din toate veniturile. Cu privire la zecimea dintâi, Domnul spusese: "Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel". (Numeri 18, 21.) Cu privire la a doua, El poruncise așa: "Să mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-și așeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău și întâii născuți din cireada și turma ta, ca să te înveți să te temi întotdeauna de Domnul, Dumnezeul tău". (Deuteronom 14, 23.29; 16, 11-14.) Zecimea aceasta, sau echivalentul ei în bani, trebuia să fie adusă timp de doi ani la locul unde se afla sanctuarul. După ce Îi aduceau lui Dumnezeu un dar de mulțumire și o anumită parte o dădeau preotului, închinătorii trebuia să folosească restul pentru o sărbătoare sfântă la care trebuia să ia parte leviții, străinii, orfanii și văduvele. În felul acesta erau luate măsuri pentru jertfa de mulțumire și mesele de sărbătoare anuale, iar poporul era adus în societatea preoților și leviților, pentru ca să fie învățat de aceștia cele cu privire la serviciul divin și încurajat să ia parte la el. PP 530.1
Duminică – 22 Ianuarie
Motivație pentru dăruire
Citește Matei 6:31-34 și Deuteronomul 28:1-14. Ce promite Dumnezeu să facă pentru noi, dacă Îl vom asculta? Este o dovadă de egoism din partea noastră să cerem împlinirea făgăduințelor Lui?
Dacă te-ai predat lui Dumnezeu, ca să faci lucrarea Lui, nu trebuie să te îngrijorezi de ziua de mâine. Acela, al cărui slujitor ești, cunoaște sfârșitul de la început. Întâmplările zilei de mâine, care sunt ascunse de ochii tăi, sunt descoperite ochilor Aceluia care este Atotputernic. CMF 100.1
Dacă luăm noi conducerea lucrurilor pe care trebuie să le facem și ne bizuim pe priceperea noastră ca să izbutim, ne luăm o sarcină pe care Domnul nu ne-a dat-o și încercăm s-o purtăm fără ajutorul Său. Noi luăm asupra noastră o responsabilitate care Îi aparține lui Dumnezeu, așezându-ne în felul acesta în locul Său. Se poate să ne îngrijorăm și să bănuim primejdia și pierderea care vor veni asupra noastră. Dar, dacă credem într-adevăr că Domnul ne iubește și vrea să ne facă bine, vom înceta să ne mai frământăm în ce privește viitorul. Ne vom încrede în Dumnezeu, așa cum se încrede un copil într-un părinte iubitor. Atunci frământările și chinurile noastre vor pieri, pentru că voința noastră este cuprinsă în voința lui Dumnezeu. CMF 100.2
Domnul Hristos nu ne-a făgăduit ajutor ca să purtăm azi poverile de mâine. El a zis: "Harul Meu îți este de ajuns." (2 Corinteni 12, 9.) Dar, ca și mana dată în pustie, harul Său este dăruit zilnic, ca să facem față nevoilor acelei zile. Ca și oștile lui Israel în peregrinajul vieții lor, și noi putem să găsim, dimineață de dimineață pâinea din ceruri, atât cât trebuie pentru fiecare zi. CMF 100.2
Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, pentru că ea va avea grijă de ea însăși - de ce să traversați poduri înainte de a ajunge la ele? De ce să vă îngrijorați cum să vă umpleți stomacul și cu ce să vă acoperiți corpul mâine dacă este acoperit azi? De ce să vă faceți griji pentru propriile nevoi? De ce să nu vă îngrijorați cum să înaintați Împărăția lui Dumnezeu? A pune ore suplimentare pentru a face corturi sau repara încălțăminte pentru viață, este în regulă dacă nu spuneți: „Voi face asta și cealaltă și voi obține bani pentru a cumpăra și construi asta sau aceea”. În schimb, ar trebui să spuneți: „Dacă Dumnezeu permite, voi face acest lucru sau acela, pentru ca eu să ajung aici sau să ajung acolo, a face acest lucru sau celălalt pentru înaintarea cauzei Sale”. Oricare ar fi scopul din spatele acțiunii tale, acesta trebuie să fie pentru înaintarea Împărăției Sale.
De ce nu vă faceți interesele dvs. principale, afacerile lui Dumnezeu? De ce nu Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea Sa, pentru ca „toate aceste lucruri să vă fie adăugate”? De ce să lucrați pentru a vă hrăni? De ce să nu lucrați pentru Dumnezeu și să-L lăsați pe El să vă hrănească și să vă îmbrace? El este mult mai capabil să se îngrijească de voi decât veți putea fi vreodată voi. De ce să nu-L lăsați pe El să se ocupe de munca voastră, de casa voastră, de corpul vostru?
În timp ce faceți lucrarea Lui, El nu vă va dezamăgi niciodată. De ce să nu faceți asta și să fiți cu totul creștini? De ce să fiți creștini cu numele, dar unul dintre neamuri în inimă și credință? Nu mai lucrați pentru eu, lucrați pentru Dumnezeu și fiți liberi de griji, fără a fi nevoie să vă faceți propria viață în felul vostru. Pescarii din Galileea în timp ce pescuiau în felul lor au eșuat, dar când au aruncat plasa unde Isus le-a spus că ar trebui să o arunce, aceasta a fost umplută instantaneu cu pește.
Citește 2 Corinteni 9:6,7. Ce ne spune Domnul aici? Ce înseamnă ca cineva „să dea după cum a hotărât în inima lui”? Cum pot învăța copiii și tinerii să dăruiască bucuroși?
Isus nu ne scutește de obligația de a munci, dar ne sfătuiește să-L facem pe El Cel dintâi, Cel din urmă și Cel mai bun în orice. Să nu întreprindem nici o lucrare, să nu urmărim nici un plan, să nu căutăm nici o plăcere, care ar împiedica lucrarea neprihănirii Sale în caracterul și viața noastră. Tot ce facem să fie făcut din toată inima, ca pentru Domnul. CMF 99.2
În timpul lucrării Sale pe pământ, Domnul Isus a dat demnitate vieții în toate amănuntele ei, înfățișându-le oamenilor slava lui Dumnezeu și supunând totul voinței Tatălui Său. Dacă urmăm pilda Sa, avem asigurarea că toate lucrurile de care avem nevoie în viața aceasta "ni se vor da pe deasupra". Sărăcia sau bogăția, boala sau sănătatea, naivitatea sau înțelepciunea — toate sunt prevăzute în făgăduințele harului Său. CMF 99.3
Luni – 23 Ianuarie
Ce măsură pentru daruri?
Citește Deuteronomul 16:17. Spre deosebire de procente, ce criteriu exprimă Dumnezeu aici ca bază pentru măsura de daruri oferite?
El își făgăduiește binecuvântările fără vreo altă condiție. Nu îți merge bine? Nu poți ajunge la capăt? începe săți plătești zecimile. Observați cu atenție că Dumnezeu nu cere doar zecimea, ci zecimile; adică, zecimea și darurile de bunăvoie. El nu dorește ca ele să fie cheltuite pe ceva plănuit de voi. Trebuie să le aduceți în „hambar”. „Cu privire la zecimea dintâi, Domnul spusese: 'Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel' (Numeri 18:21). Cu privire la a doua, El poruncise așa: 'Să mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-și așeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău și întâii născuți din cireada și turma ta, ca să te înveți să te temi întotdeauna de Domnul, Dumnezeul tău' (Deut. 14:23.29; 16,:11-14). Zecimea aceasta, sau echivalentul ei în bani, trebuia să fie adusă timp de doi ani la locul unde se afla sanctuarul. După ce Îi aduceau lui Dumnezeu un dar de mulțumire și o anumită parte o dădeau preotului, închinătorii trebuia să folosească restul pentru o sărbătoare sfântă la care trebuia să ia parte leviții, străinii, orfanii și văduvele. În felul acesta erau luate măsuri pentru jertfa de mulțumire și mesele de sărbătoare anuale, iar poporul era adus în societatea preoților și leviților, pentru ca să fie învățat de aceștia cele cu privire la serviciul divin și încurajat să ia parte la el.
Totuși, la fiecare al treilea an, această a doua zecime trebuia să fie folosită acasă, pentru întreținerea leviților și a săracilor, așa cum a spus Moise: 'Ei să mănânce și să se sature în cetățile tale' (Deut. 26:12). Această zecime forma un fond cu scopuri de binefacere și ospitalitate. Patriarhi și Profeți , pagina 530 engl.
Porunca este: „ ”, Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului ”, Deut. 16:16 .
Domnul nu minte. El Își împlinește făgăduințele. El nu greșește niciodată. Nu există nimic mai ofensator pentru El decât necredința și neîncrederea în Cuvântul Lui.
Citește Psalmii 116:12-14. Cum ar trebui să răspundem întrebării puse în versetul 12? Ce legătură au banii cu acest răspuns?
Este spre binele nostru să ținem proaspătă amintirea fiecărui dar de la Dumnezeu. În felul acesta, credința este întărită pentru a cere și a primi mai mult. Este mai mare încurajare pentru noi în cea mai mică binecuvântare pe care o primim de la Dumnezeu decât în toate binecuvântările pe care le putem găsi în credința și experiența altora. Sufletul care răspunde la harul lui Dumnezeu va fi ca o grădină udată. Sănătatea lui va crește repede; lumina lui va răsări în întuneric și slava Domnului se va vedea peste el. Să ne aducem aminte de iubirea duioasă a Domnului și de mulțimea îndurărilor Lui. Asemenea poporului Israel, să ridicăm pietrele noastre de amintire și să înscriem pe ele istoria prețioasă a celor făcute de Dumnezeu pentru noi. Și când revedem felul Lui de purtare, în pelerinajul nostru, să spunem din inimi pline de recunoștință: "Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine? Voi înălța paharul izbăvirilor, și voi chema Numele Domnului. Îmi voi împlini juruințele făcute Domnului în fața întregului Său popor." (Psalmii 116, 12-14) HLL 348.2
Marți - 24 Ianuarie
Dăruirea și închinarea
Citește 1 Cronici 16:29; Psalmii 96:8,9 și 116:16-18. Cum aplici principiile exprimate aici la propria experiență de închinare?
Dumnezeu a cerut poporului Său din vechime să se întâlnească de trei ori pe an. "De trei ori pe an, toți bărbații să se înfățișeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care îl va alege El: la sărbătoarea Azimilor, la sărbătoarea Săptămânilor și la sărbătoarea Corturilor. Să nu se înfățișeze cu mâinile goale înaintea Domnului. Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care Domnul Dumnezeul tău ți-o va da". Nu mai puțin de o treime din venitul lor era consacrat scopurilor sfinte, religioase. 3M 395.3
Totuși, la fiecare al treilea an, această a doua zecime trebuia să fie folosită acasă, pentru întreținerea leviților și a săracilor, așa cum a spus Moise: 'Ei să mănânce și să se sature în cetățile tale' (Deut. 26:12). Această zecime forma un fond cu scopuri de binefacere și ospitalitate. Patriarhi și Profeți , pagina 530 engl.
Porunca este: „ ”, Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului ”, Deut. 16:16 .
Îndrumările referitoare la daruri, date de Duhul Sfânt prin apostolul Pavel, conțin un principiu valabil și pentru zecime: "În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui." Se avea în vedere participarea părinților și a copiilor, fiind vizați și cei bogați, și cei săraci. "Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu." Când punem deoparte daruri, trebuie să avem în vedere marea bunătate a lui Dumnezeu față de noi. SA 80.1
Miercuri - 25 Ianuarie
Dumnezeu ține cont de darurile noastre
Citește Marcu 12:41-44. Ce mesaj extragem din această istorisire, indiferent dacă suntem bogați sau nu? Care este principiul prezentat și cum îl putem aplica la propria experiență de închinare?
Isus a spus despre văduva săracă următoarele cuvinte: Ea "a dat mai mult decât toți." Cei bogați aduseseră din prisosul lor, pentru a fi văzuți și pentru a primi cinste din partea oamenilor. Sumele mari aduse de aceștia nu îi lipseau de vreun confort sau de vreun lux; ele nu însemnau pentru ei un sacrificiu și nu puteau fi comparate, în ceea ce privește valoarea, cu bănuții văduvei. SA 175.2
Motivația este cea care le conferă valoare faptelor noastre, hotărând dacă au un caracter înjositor sau un caracter moral înalt. Dumnezeu nu socotește că lucrurile mari, pe care orice ochi le vede și pe care orice limbă le laudă, ar fi mai valoroase. Micile datorii împlinite cu bucurie, darurile mici aduse fără ostentație și pe care oamenii le pot considera neînsemnate sunt adesea cele mai importante pentru El. Inima plină de credință și de dragoste este apreciată de Dumnezeu mai mult decât darul cel mai scump. SA 175.3
Văduva săracă s-a sacrificat pentru a face puținul pe care l-a făcut. Ea s-a lipsit de hrană pentru a dărui acei doi bănuți cauzei pe care o iubea. A făcut-o cu credință, având încredere că Tatăl ei din cer nu va trece cu vederea marea ei nevoie. Acest spirit de generozitate și credința copilărească au fost cele care i-au adus aprecierea Mântuitorului. SA 176.1
„Împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului tău.” Is. 58: 7.
Această provocare, frate, soră, nu poate fi întâmpinată decât dacă toți ajutăm cu înțelepciune în orice capacitate posibilă, amintindu-ne că niciun efort nu este răsplătit, ci se cere sacrificiu. Pentru că ea a dat tot ce avea pentru a trăi, cei doi bănuți ai văduvei (Marcu 12: 41-44), doi bănuți au făcut mai mult decât ar putea face dolarii bogaților. Deasemenea, văduva din Sarepta, și-a folosit ultima picătură de ulei și ultima măsură de făină pentru a-l hrăni pe profetul lui Dumnezeu, fără speranța că va primi vreodată mai mult, ci doar cu perspectiva de a muri de foame, fără a-și cruța nici măcar propriul fiu. Dimpotrivă, însă, vasul ei de ulei și sacul ei de făină nu au rămas niciodată goale (1 Regi 17:12, 15, 16), iar ea și fiul ei au trăit.
Citește Faptele apostolilor 10:1-4. De ce a primit centurionul vizita unui înger din cer? Care au fost cele două activități ale sale observate în ceruri?
"Este o favoare minunată pentru orice om în această viață să fie lăudat de Dumnezeu așa cum a fost Corneliu. Și care a fost motivul acestei aprobări?- "Rugăciunile tale și milostenia ta sunt aduse ca o amintire înaintea lui Dumnezeu". RH 9 mai 1893, par. 2
"Nici rugăciunea, nici milostenia nu au în sine vreo virtute care să-l recomande pe păcătos înaintea lui Dumnezeu; numai harul lui Hristos, prin jertfa Sa ispășitoare, poate reînnoi inima și face ca slujba noastră să fie acceptabilă pentru Dumnezeu. Acest har s-a mișcat în inima lui Corneliu. Duhul lui Hristos îi vorbise sufletului său; Isus îl atrăsese, iar el se lăsase atras. Rugăciunea și milostenia lui nu au fost îndemnate sau extorcate de la el; ele nu erau un preț pe care el căuta să-l plătească pentru a-și asigura cerul; ci erau rodul dragostei și al recunoștinței față de Dumnezeu". RH 9 mai 1893, par. 3
Joi – 26 Ianuarie
Proiectele speciale
Citește Marcu 14:3-9 și Ioan 12:2-8. Cine erau cele mai importante personaje la masa lui Simon? Care era valoarea darului Mariei? De ce a ales ea să Îl ungă pe Isus la momentul acela?
În timp ce uneltirile acestea aveau loc la Ierusalim, Isus și prietenii Săi erau invitați la ospățul lui Simon. La masă, Mântuitorul avea de o parte pe Simon, pe care-l vindecase de o boală dezgustătoare, și în cealaltă parte pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Marta servea la masă, în timp ce Maria asculta cu râvnă fiecare cuvânt ce pornea de pe buzele lui Isus. În mila Sa, Isus îi iertase păcatele, îl ridicase la viață pe fratele ei iubit și inima Mariei era plină de recunoștință. Ea Îl auzise pe Isus vorbind despre moartea Lui apropiată și, în iubirea și întristarea ei adâncă, dorise să-L onoreze. Cu mari sacrificii personale, cumpărase un vas de alabastru "cu mir de nard de mare preț", cu care să-I ungă corpul. Dar acum mulți spuneau că în curând El avea să fie încoronat ca rege. Durerea ei s-a preschimbat în bucurie și era nerăbdătoare să fie ea cea dintâi care să dea onoare Domnului ei. Spărgând vasul cu mir, ea a vărsat conținutul pe capul și picioarele lui Isus; apoi, a îngenuncheat plângând, a umezit picioarele Lui cu lacrimile ei și le-a șters cu părul ei lung și despletit. - HLL 558.4
Maria nu cunoștea deplina însemnătate a faptei ei de iubire. Ea nu putea să răspundă acuzatorilor ei. Nu putea să explice pentru ce alesese împrejurarea aceasta spre a-L unge pe Isus. Duhul Sfânt făcuse planul și ea ascultase de îndemnurile Lui. Inspirația nu se pleacă să dea lămuriri. Ca o prezență nevăzută, vorbește minții și sufletului și mișcă inima la lucru. Ea se explică singură. HLL 560.4
Cu lacrimi de bucurie, pentru iertarea multelor păcate, Maria Magdalena i-a spălat picioarele Mântuitorului și le-a șters cu părul ei, apoi spărgând prețiosul vas de alabastru, i-a uns capul cu mir. În timp ce toate aceasta aveau loc, mâinile lacome ale lui Iuda tremurau pentru ca prețul acesteia să-i îngroașe punga, deși în același timp mărturisea cu pretenție dragoste profundă pentru săraci! Această pretenție ipocrită, în timp ce stătea pe pieptul lui, ca și cum ar fi avut „o voce de porumbel”, el a căutat să transmită drept dragoste autentică pentru ceilalți, acuzând-o pe Maria de extravaganță și risipă și pe Isus de vanitate și risipă.
Vineri – 27 Ianuarie
Studiu Suplimentar
Dacă dorești să dai un cadou de dragoste, nu un cadou de timp, să fie ceva util, niciodată un lux sau o vanitate și nu dincolo de mijloacele tale; să fie îndemnat de un spirit neegoist și generos, mai degrabă decât de constrângere de mândrie, obicei sau recompensă. În final, să fie un adevărat dar de dragoste în onoarea destinatarului, nu în onoarea unui timp care nu numai că sugerează o recompensă, ci chiar o cere. Creștinii ar trebui să fie donatori, nu primitori!
În cele din urmă, același spirit dezinteresat care a motivat pe Maria să spargă „vasul de alabastru” și să verse balsamul prețios în cinstea Lui, al cărui sânge incomparabil a fost vărsat pentru a curăța pe toți, ar trebui să motiveze atât donatorul, cât și primitorul, iar darul va avea același efect acum ca și balsamul înainte de înmormântare, și așa cum a avut sângele înainte de înviere.