Toate lucrurile noi
Studiul 14, Trimestrul 4, 24-30 Decembrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 24 Decembrie
Textul de memorat:
Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.” Apocalipsa 21:5
Grădina Edenului a rămas pe pământ mult timp după ce omul a fost alungat din locurile plăcute ale acesteia. Neamului căzut în păcat i s-a permis mult timp să privească la căminul cel inocent, însă intrarea acestuia era blocată de îngerii păzitori. Gloria divină era descoperită la poarta păzită de heruvimi. De partea aceasta veneau Adam și fiii săi să se închine lui Dumnezeu. Aici ei și-au reînnoit legământul privind ascultarea față de Legea pe care o călcaseră, motiv pentru care fuseseră izgoniți din Eden. Când fluxul nedreptății s-a răspândit pretutindeni în lume și nelegiuirea oamenilor a dus la distrugerea lor prin apele potopului, mâna care așezase acolo Edenul l-a luat înapoi de pe pământ. Însă, la refacerea finală, când "va fi un cer nou și un pământ nou", acesta va fi restaurat și va fi mai glorios împodobit decât la început. CA 539.1
Duminică – 25 Decembrie
Ceruri noi și un pământ nou
Isaia 65:17-25; 66:22,23; 2 Petru 3:13 și Apocalipsa 21:1-5.
Care este mesajul de bază din aceste pasaje?
Lucrarea de nimicire a lui Satana s-a sfârșit pentru totdeauna. Timp de șase mii de ani și-a făcut voia, umplând pământul de vai și producând durere în tot universul. Toată creațiunea a gemut și s-a chinuit în durere. Acum, făpturile lui Dumnezeu sunt pentru totdeauna eliberate de prezența și de ispitirile lui. "Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii cei drepți în cântece de veselie." (Isaia 14, 7.) Și un strigăt de laudă și de biruință se înalță din tot universul credincios: "Și am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zice: 'Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic a început să împărățească'." (Apocalipsa 19, 6.) TV 673.2
În timp ce pământul este învăluit în focul distrugerii, cei drepți locuiesc în siguranță în Sfânta Cetate. A doua moarte nu are nici o putere asupra acelora care au avut parte de prima înviere. În timp ce Dumnezeu este pentru cei nelegiuiți un foc mistuitor, pentru poporul Său este un soare și un scut. (Apocalipsa 20, 6; Psalmii 84, 11.) TV 673.2
"Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou: pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră". (Apocalipsa 21, 1.) Focul care îi consumă pe cei nelegiuiți curăță pământul. Orice urmă de blestem este îndepărtată. Nici un iad arzând veșnic nu va păstra înaintea celor răscumpărați consecințele grozave ale păcatului. TV 673.3
Dar morții „mari și mici”, care nu au înviat la prima înviere (Apoc.20,6), Ioan i-a văzut simbolic „stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” Apoc. 20,12. Cu închiderea acestei lucrări vin evenimentele de După Judecată.
Când judecata s-a terminat și au trecut cei o mie de ani, „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.” Apoc. 20,13.
„Şi eu (Ioan) am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apoc. 21,24.
Fiind coborât cu sfinții, care vor împărăți pentru totdeauna cu El pe pământul nou, Hristos cheamă pe morții nelegiuiți din mormintele lor în timp ce simultan „un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie” se aude „şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei” (Apoc. 21,3), în timp ce pe durata celor o mie de ani ei „au împărățit” cu Hristos (Apoc. 20,4). După care Satana Este Lăsat Liber Pentru Puțină Vreme
La învierea morților nelegiuiți, „...Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca săi adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.” Apoc. 20,7.8.
Cu privire la această „puțină vreme” în care Satana va fi eliberat pentru a înșela neamurile, profetul Isaia l-a auzit pe Domnul spunând:
„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie. Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci copilul va muri la vârsta de o sută de ani, şi păcătosul care va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat.” (Isa. 65, 17-20. Trad.KJV)
Cititorul va observa că atunci când Domnul va crea ceruri noi și un pământ nou, atunci, începând din timpul când nelegiuiții se ridică din mormintele lor până în timpul în care sunt nimiciți pentru totdeauna prin moartea a doua – acea „puțină vreme” nu va mai fi acolo (între ei) copii cu zile puține, (nu vor mai fi nașteri), nici bătrâni care să nu-și împlinească zilele (nu vor mai fi morți înainte ca zilele oamenilor să fie împlinite); căci copilul va muri la vârsta de o sută de ani, şi păcătosul care va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat.” Amândoi, bătrânul și tânărul (adică cei care rămân în morminte în timpul mileniului), după aceea, vor ieși toți împreună pentru a trăi „o sută de ani” – „puțină vreme” în care Satana îi va înșela iarăși. Nu va fi nici moarte nici naștere, dar toți nelegiuiții atunci vor fi blestemați pentru totdeauna cu Moartea A Doua.
Acea parte a noului pământ pe care picioarele nelegiuiților au călcat-o și contaminat-o în acea „puțină vreme” va fi curățită prin foc care „a coborât de la Dumnezeu din cer” și i-a ars cu lucrările lor, în timp ce cei care vor locui pe Noul Pământ pentru veșnicie, vor fi protejați înăuntrul și în jurul ,,cetății sfinte”. Apoc.21,2.
„Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor......Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” Apoc. 20,9.10.14.15.
Pentru că nu numai Satana, ci de asemenea, „Oricine na fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.”,focul în iaz pur și simplu continuă aceeași distrugere făcută de focul care a „coborât din cer...de la Dumnezeu” Apoc.20,9. În alte cuvinte, după cei o mie de ani, focul care „a coborât din cer..de la Dumnezeu” rezultă în „iazul de foc” (Apoc. 20,10) și în nimicirea veșnică a tuturor păcătoșilor. O demonstrație a acestei distrugeri finale va fi dată în demonstrația premilenară când fiara și proorocul mincinos sunt aruncați în „iazul de foc” – mormântul lor pentru o mie de ani. Și pentru că focul, desigur, nu va continua să ardă pe durata celor o mie de ani, pasajul „diavolul,... a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos” (Apoc. 20,10) arată prin urmare că este o nimicire tipică și una antitipică, iazul de foc dinainte de mileniu, fiind un tip al nimicirii de după mileniu.
„Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice,” spune apostolul, „Ce Fel De Oameni Ar Trebui Să Fiţi Voi?”
Luni – 26 Decembrie
În templul lui Dumnezeu
Apocalipsa 7:9-15 cu Apocalipsa 21:3,22.
Cum putem armoniza descrierea marii gloate a celor răscumpărați care Îi slujesc lui Dumnezeu „zi și noapte în Templul Lui” (Apocalipsa 7:15) cu afirmația lui Ioan că „n-[a] văzut niciun Templu” în Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:22)?
"În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei". (Apocalipsa 21, 22.) Poporul lui Dumnezeu are privilegiul să păstreze o legătură deschisă cu Tatăl și cu Fiul. "Acum vedem ca într-o oglindă întunecată". (1 Corinteni 13, 12.) Privim chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindă, în lucrările naturii și în procedeele Sale cu oamenii, dar atunci Îl vom vedea față în față, fără vălul încețoșat între noi. Vom sta în prezența Lui și vom privi slava feței Sale. TV 676
Este acum un fapt dovedit că marea gloată din Apocalipsa 7:9, în afară de cei 144.000, sunt sfinții vii care vor fi transformați când va veni Isus. Ioan, Revelatorul, în ceea ce a scris, dovedește că ei Îi slujesc lui Dumnezeu în templul Său înainte de încheierea timpului de probă... Prin urmare, templul în care Îi slujesc zi și noapte este templul (biserica) de pe pământ în timpul "marei strigări", timp în care Domnul spune: "Și multe neamuri se vor uni cu Domnul în ziua aceea și vor fi poporul Meu; și Eu voi locui în mijlocul tău". (Zah. 2:11.)
Astfel, ei Îi vor sluji lui Dumnezeu zi și noapte, arătând că ei nu vor da înapoi și nici nu vor fi de partea lui Dumnezeu într-o zi iar a doua zi de partea diavolului, ci în întregime și pentru totdeauna separați de lume, "zi și noapte" - adică atât în timp de bucurie, când totul este la fel de strălucitor ca soarele, cât și în timp de încercări, greutăți și tot felul de adversități, când totul pare a fi la fel de întunecat ca noaptea. Cu toate acestea, cei care Îi slujesc lui Dumnezeu în templul Său de pe pământ sunt ca și cum I-ar sluji în cel care se află în ceruri, căci a-L sluji pe Dumnezeu pe pământ înseamnă a-L sluji pe Dumnezeu în ceruri sau oriunde s-ar afla El.
Tronul lui Dumnezeu nu a fost întotdeauna în sanctuarul ceresc… sanctuarul a fost construit numai pentru eliminarea păcatelor, după cum se poate cu uşurinţă recunoaşte prin serviciul de pe pământ. În aşteptarea timpului când nu va mai exista păcatul, Ioan spune: „În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.” Apocalips 21,22.23.
Marți - 27 Decembrie
În prezența lui Dumnezeu
Matei 5:8; 1 Ioan 3:2,3 și Apocalipsa 22:3,4
Ce aflăm din aceste pasaje despre privilegiul suprem de a-L vedea pe Dumnezeu?
"În cetate nu am văzut nici un templu; pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei." Apocalipsa 21, 22. Poporul lui Dumnezeu are privilegiul de a comunica direct cu Tatăl și cu Fiul. Acum "vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos". 1 Corinteni 13, 12. Privim chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindă în lucrările naturii și în felul în care îi tratează pe oameni, dar atunci Îl vom vedea față în față, fără un văl întunecos între noi. Vom sta în prezența Lui și vom privi slava feței Sale. IM 431.3
Mintea nemuritoare va studia acolo, cu încântare neobosită, minunile puterii creatoare și tainele iubirii mântuitoare. Nu mai există nici un vrăjmaș hain și înșelător care să ispitească la uitarea de Dumnezeu. Fiecare facultate va fi dezvoltată, fiecare capacitate sporită. Dobândirea cunoștinței nu va obosi mintea și nu va epuiza energiile. Acolo se vor putea realiza cele mai mărețe proiecte, vor putea fi atinse cele mai nobile aspirații și îndeplinite cele mai înalte ambiții; și încă se vor ivi noi înălțimi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înțeles, lucruri proaspete care să solicite puterile minții, sufletului și trupului. IM 432.2
La scurtă vreme Vezi și Apendicele. (n. ed.), am auzit vocea lui Dumnezeu, asemenea unor ape multe, care ne-a spus ziua și ceasul venirii lui Isus. Sfinții care erau în viață, 144 000 la număr, au cunoscut și au deslușit glasul, dar cei răi au crezut că este un tunet și un cutremur. Când Dumnezeu a rostit timpul, a turnat asupra noastră Duhul Sfânt, iar fețele noastre s-au luminat și au început să strălucească de slava lui Dumnezeu, precum fața lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai. ST 14.1
Cu adevărat, înțelegem din pasajul în cauză că spre finalul celei de-a șaptea plagă, Dumnezeu va anunța ziua și ceasul venirii Domnului și că după aceea va turna Duhul Său peste cei sfinți. Noi … înțelegem această revărsare ca fiind…manifestarea finală a Duhului lui Dumnezeu, nu pentru a ne descoperi mai mul adevăr al Evangheliei, nici de a ne înzestra pentru a o proclama cu mai multă putere, ci pur și simplu pentru a ne boteza cu o capacitate de a privi pe Isus față în față „așa cum este El”.
Miercuri – 28 Decembrie
Gata cu moartea și lacrimile
Isaia 25:8; Apocalipsa 7:17, 21:4
Ce mângâiere și speranță ne oferă aceste pasaje în mijlocul încercărilor și suferințelor din lume?
Apostolul a purtat mintea fraților corinteni înainte, spre triumful dimineții învierii, când vor fi sculați la viață toți sfinții care au adormit pentru ca, de atunci încolo, să trăiască în veșnicie cu Domnul. "Iată", afirmă apostolul, "vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?... Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!" FA 320.2
Plin de glorie este triumful ce așteaptă pe cel credincios. Apostolul, înțelegând posibilitățile care stau în fața credincioșilor corinteni, a căutat să așeze înaintea lor lucrurile care înalță de la egoism și senzualism și să încununeze viața cu nădejdea nemuririi. Cu mult zel, el i-a îndemnat să fie credincioși înaltei lor chemări în Hristos. "Prea iubiții mei frați", stăruia el, "fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică". FA 321.1
Ce este pecetea lui Dumnezeu pe frunțile celor 144000 (Apocalipsa 7: 3)? Este Sabatul pecetea sau altceva?
Fiind pecetluiți în Hristos „cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit”, după ce ați „auzit cuvântul adevărului” (Efeseni 1:13; 4:30), sfinții sunt prin urmare sigilați de Adevărul Prezent - adevărul propovăduit în propria zi.
„Pecetea Dumnezeului celui viu”, Adevărul, prin care cei 144000 sunt sigilați (Apocalipsa 7: 2), este o pecete specială, fiind același cu „semnul” din Ezechiel 9. (Vezi Mărturii Pentru Predicatori, pag. 445; Mărturii, Vol. 3, pag. 267; Mărturii, vol.5, p. 211). Ea cere să suspinăm și să strigăm pentru urâciunile care contaminează și care profanează atât Sabatul, cât și casa lui Dumnezeu, în special împotriva vânzării literaturii și a face planuri pentru anumite scopuri în timpul serviciilor din Sabat. Și cum sfinții au pecetea sau semnul pe frunțile lor, îngerii vor trece peste ei și nu-i vor ucide. Este echivalentul sângelui de pe ușiorii ușii în noaptea Paștelui din Egipt. Îngerul va pune o pecete pe frunțile tuturor celor care suspină pentru păcatele lor și pentru păcatele din casa lui Dumnezeu, arătând astfel fidelitatea față de Adevăr. Apoi, îngerii distrugători continuă, pentru a ucide complet atât bătrânii cât și tinerii care nu au reușit să primească pecetea. (Vezi Mărturii, Vol.5, pag. 505.)
Deci, sigiliu anterior califică pe cel care îl primește să se ridice din morți la învierea celor drepți, în timp ce acesta din urmă permite ca cel care suspină și strigă să scape de moarte și pentru să trăiască pentru totdeauna cu Dumnezeu.
Joi – 29 Decembrie
Numele Lui pe frunțile lor
Apocalipsa 22:3-5
Cum putem fi siguri că vom fi printre cei care vor avea numele lui Dumnezeu scris pe frunte? Putem avea această siguranță sau nu?
"Apoi m-am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și numele Tatălui Său". (Apocalipsa 14, 1.) În lumea aceasta, mintea lor a fost consacrată lui Dumnezeu; ei I-au slujit cu mintea și cu inima lor; și acum El poate să pună Numele Său "pe frunțile lor". "Și vor împărăți în vecii vecilor". (Apocalipsa 22, 5.) Ei nu merg încoace și încolo, ca unii care cerșesc un loc. Ei fac parte din numărul acelor oameni cărora Hristos le spune: "Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii". El le urează bun venit, ca unor copii ai Săi, zicând: "Intră în bucuria Domnului". (Matei 25, 34.21.) FA 590.3
"Aceștia sunt cei care urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel". (Apocalipsa 14, 4.) Viziunea profetului îi descrie ca stând pe Muntele Sionului, încinși pentru slujire sfântă, îmbrăcați în haina albă, care este neprihănirea sfinților. Dar toți care Îl urmează pe Miel în ceruri trebuie ca mai întâi să-L fi urmat pe pământ nu posomorâți sau în mod nestatornic, ci încrezători, cu iubire, în ascultare din toată inima, așa cum turma urmează pe păstor. FA 590
"Și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta, și cântau din alăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie.... Și nimeni nu putea să învețe cântarea, afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ.... În gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu". (Ver 2-5.) FA 591.1 - FA 591.2
Chemarea, „Trezește-te, trezește-te, îmbracă-te în puterea ta Sioane, pune-ți hainele frumoase, Ierusalime” (KJV), se aplică bisericii Laodicea, ultima din cele șapte biserici, cea care termină perioada cu „grâul” și „neghina” amestecate, pentru că după ce ea își pune hainele frumoase, „nu va mai intra în ea nici un om necurat”. Cei care se vor trezi la chemarea încurajatoare, se vor îmbrăca în putere, despărțindu-se de cei răi și își vor pune hainele frumoase, întorcându-se spre neprihănire, sunt aceia care în „zilele din urmă” vor compune Sionul și Ierusalimul – prinții și conducătorii poporului în Împărăție – biserica restaurată.
Atunci, „Îmbrăcată în armura neprihănirii lui Hristos, biserica va intra în lupta ei finală. „Frumoasă ca luna, curată ca soarele, și cumplită ca o oștire sub steagurile ei”, ea trebuie să meargă în toată lumea, biruitoare și ca să biruiască.” – Profeți și Regi, pag. 725.
Prin urmare, „numai acelora care au rezistat ispitei în puterea Celui Atotputernic le va fi permis să participe la proclamarea ei [soliei celui de-al Treilea Înger] când va crește până va ajunge marea strigare.” – The Review and Herald, 19 Noiembrie, 1908.
Acum, în ceea ce privește semnificația celor doi termeni, Sion și Ierusalim, așa cum au fost folosiți în Apocalipsa 14: 1, cea de-a doua referință în cauză, Revelatorul explică faptul că cei 144.000 din cele douăsprezece seminții ale lui Israel sunt cei care alcătuiesc Sionul. Cuvintele lui sunt: „Apoi m-am uitat și iată ca Mielul stătea pe muntele Sionului, și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.” (Apoc. 14: 1).
Aceștia fiind cel dintâi rod (Apoc. 14: 4), arată deasemenea că aceștia sunt prima recoltă la „sfârșitul veacului”. Mat. 13:39. Evident, atunci cei care au fost văzuți după ei, „marea gloată… din orice neam” (Apoc. 7: 9), nu sunt alții decât al doilea rod al secerișului, dintre care unii vor locui în Ierusalim.
Astfel dar, în acest timp de seceriș, „se va întâmpla ... că muntele casei Domnului (Mt. Sion) va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi spre el.” Isaia 2: 2.
Vineri – 30 Decembrie
Studiu suplimentar
Timpul este aproape când El va zice: "Du-te poporul Meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine, ascunde-te câteva clipe până va trece mânia. Căci iată, Domnul iese din locuința Lui să pedepsească nelegiuirea locuitorilor pământului, și pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile." Isaia 26, 20-21. Oamenii care pretind că sunt creștini, poate că încă mai înșeală și mai asupresc pe cei ce sunt săraci, ei încă mai jefuiesc pe văduvă și pe orfan, ei fierb de o ură diabolică pentru că nu pot controla conștiința poporului lui Dumnezeu, dar toate acestea vor fi aduse la judecată de către Dumnezeu. Și judecata aceasta va fi "fără milă pentru cel ce n-a avut milă". Iacob 2,13. Nu va mai trece mult și ei vor sta înaintea Judecătorului întregului pământ pentru a da socoteală de suferințele pe care ei le-au pricinuit trupului și sufletului celor credincioși care formează moștenirea Sa. Acum, ei pot să recurgă la acuzații false, ei pot să-și bată joc de aceia pe care Dumnezeu i-a chemat să facă lucrarea Sa, pot să arunce în închisori pe credincioșii Săi, să-i pună în lanțuri și cătușe, să-i exileze sau chiar să-i dea morții, dar toți aceștia vor trebui să răspundă pentru orice suferință, pentru orice lacrimă vărsată. Dumnezeu va plăti acestora îndoit pentru păcatele lor. Cu privire la Babilon, simbol al bisericii apostate, El spune celor însărcinați cu aducerea la îndeplinire a judecății: "Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns până la cer, și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea." Apocalipsa 18, 5-6. PDH 178
Din India, Africa, China, din insulele mărilor, din pieptul milioanelor de oameni asupriți în așa-zisele țări creștine, vaietul omenirii se ridică până la Dumnezeu. Și strigătul acesta nu va rămâne mult timp fără răspuns. Dumnezeu va curăți pământul de stricăciunea morală de pe el, și nu printr-un potop ca-n zilele lui Noe, ci printr-un potop de foc care nu va putea fi stins prin nici o născocire omenească. PDH 179
"Aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit și anume oricine va fi găsit scris în carte." Daniel 12, 1. PDH 179
De prin mansarde, din bordeie, din închisori, de pe eșafoduri, din munți, pustiuri, din văgăunile pământului și adâncurile mărilor, Domnul Hristos va strânge la Sine pe toți copiii Săi. Pe pământ, ei au fost săraci, năpăstuiți și chinuiți. Milioane de credincioși au coborât în mormânt acoperiți de acuzații infame, pentru că au refuzat să se supună amăgirilor lui Satana. Copiii lui Dumnezeu au fost socotiți de către tribunalele omenești ca fiind cei mai periculoși criminali. Dar ziua este aproape când "Dumnezeu va fi Cel care va judeca." Psalmii 50, 6. Atunci, vor fi răsturnate hotărârile omenești. "Domnul Dumnezeu ... îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său." Isaia 25, 8.
Fiecăruia i se va da haine albe. Apocalipsa 6, 11. "Ei vor fi numiți popor sfânt, răscumpărați ai Domnului." Isaia 62, 12. PDH 179
Indiferent de crucea pe care ei au fost chemați s-o poarte, oricare ar fi pierderea pe care au suferit-o, chiar pierderea vieții lor trecătoare, copiii lui Dumnezeu vor fi răsplătiți în mod abundent. "Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor." Apocalipsa 22, 4. PDH 180.2