Speranța, în Vechiul Testament
Lecția 4, Trimestrul 4, 15-21 Octombrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 15 Octombrie
Textul de memorat :
Prin credință a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduințele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! … Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi. Evrei 11:17, 19
Când Isus, atârnând pe cruce, a strigat " S-a sfârșit! ", stâncile s-au sfărâmat, pământul s-a cutremurat și s-au deschis unele morminte. Când S-a ridicat ca biruitor asupra morții și mormântului, în timp ce pământul se cutremura și slava cerului strălucea asupra locului sfânt, mulți dintre cei ce muriseră ca neprihăniți, acum supuși la chemarea Sa, au ieșit ca martori, înviați de El. Sfinții aduși la viață cărora li se făcuse o asemenea favoare, au ieșit din morminte cu trupuri glorificate. Erau persoane sfinte și alese de Dumnezeu din toate veacurile, de la Creațiune până în zilele lui Hristos. Astfel, în timp ce mai marii iudeilor căutau să ascundă evenimentul învierii lui Hristos, Dumnezeu a ales să scoată din mormintele lor un grup de credincioși pentru a da mărturie că Isus înviase și să povestească despre slava Lui. ST 184.1
Duminică- 16 Octombrie
Voi vedea totuși pe Dumnezeu
Iov 19: 25-27, Ioan 1:18, 1 Timotei 6:16
Când și în ce împrejurări se aștepta Iov să-L vadă pe Dumnezeu?
Atunci a răsunat trâmbița lui Isus, pe când cobora pe nor, învăluit în flăcări de foc. El Și-a fixat ochii asupra mormintelor în care se aflau sfinții adormiți, Și-a ridicat ochii și mâinile spre cer și a strigat: "Treziți-vă, treziți-vă, treziți-vă! Voi care dormiți în țărână și înviați!" După aceasta a fost un puternic cutremur de pământ. Mormintele s-au deschis, iar cei morți au ieșit afară din ele, îmbrăcați în nemurire. Cei 144.000 au strigat: "Aleluia", recunoscându-și prietenii care le fuseseră smulși prin moarte, și în aceeași clipă au fost schimbați și luați împreună cu aceștia, ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. 1M 60.2
Aici [Ezechiel 37:1-10] aflăm că procesul de înviere este același cu procesul de creație: mai întâi structura omului, apoi organismul, carnea, pielea și, în cele din urmă, respirația, și din nou el devine un suflet viu. Sufletul sau duhul omului, vedeți, nu este chemat jos din ceruri, sau sus din iad. De fapt, nu este deloc un suflet, ci vântul din cele patru colțuri ale pământului îi umple plămânii la porunca lui Dumnezeu, și astfel el devine din nou un suflet viu. Apoi, de asemenea, materialul din care a fost alcătuit inițial omul, din aacelași material va fi făcut din nou, căci os la os se adună. Când este astfel recreat sau înviat, însă, el trebuie să păstreze cunoștințele și memoria pe care le avea la moarte, altfel omul înviat nu ar mai fi cel care a murit, iar dacă nu este cazul, atunci experiența dobândită în această viață ar fi pierdută.
Luni- 17 Octombrie
Din mâna Locuinţei Morților
Psalm 49
Ce l-a determinat pe psalmist să fie atât de sigur de învierea sa (v. 15), spre deosebire de aceia care au murit fără această siguranță (v. 6-14)?
"Nicăieri în Sfintele Scripturi nu se găsește afirmația că cei drepți merg la răsplata lor sau cei răi la pedeapsa lor la moarte. Patriarhii și profeții nu au lăsat o astfel de asigurare. Hristos și apostolii Săi nu au dat niciun indiciu în acest sens. Biblia învață în mod clar că morții nu merg imediat în cer. Ei sunt reprezentați ca dormind până la înviere. 1 Tesaloniceni 4:14; Iov 14:10-12. Chiar în ziua în care se dezleagă cordonul de argint și se sparge bolul de aur (Eclesiastul 12:6), gândurile omului pier. Cei ce se coboară în mormânt sunt în tăcere. Ei nu mai știu nimic din tot ce se face sub soare. Iov 14:21. Odihnă binecuvântată pentru cei drepți obosiți! Timpul, fie el lung sau scurt, este doar o clipă pentru ei. Ei dorm; ei sunt treziți de trâmbița lui Dumnezeu la o nemurire glorioasă. "Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuşi putrezirii... Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință." 1 Corinteni 15:52-54. Pe măsură ce sunt chemați din somnul lor adânc, ei încep să se gândească exact unde au încetat. Ultima senzație a fost durerea morții; ultimul gând, că se prăbușeau sub puterea mormântului. Când se vor ridica din mormânt, primul lor gând de bucurie va avea ecou în strigătul triumfal: " Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” ". Versetul 55. DD 17.2
Dan. 12:1-3: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci”.
În aceste trei versete câteva lucruri ies în evidență: (1) doar cei a căror nume sunt scrise în carte sunt mântuiți; nu sunt „nechibzuiți” între ei; (2) cei care sunt înviați, sunt un grup mixt, neînțelepți și înțelepți împreună; (3) afirmația „cei înţelepţi [arătând că unii sunt neînțelepți] vor străluci ca strălucirea cerului”, arată că acești „înțelepți” sunt dintre cei înviați; (4) că dacă cei înțelepți sunt dintre cei înviați și îi vor învăța pe mulți să umble în neprihănire, atunci ei trebuie să fie înviați în timpul de har, în timpul de mântuire.
„Lucrarea voastră, lucrarea mea nu va înceta o dată cu viața aceasta. Poate că pentru un scurt timp ne vom odihni în mormânt, dar, atunci când vine chemarea, noi reluăm, în Împărăția lui Dumnezeu, lucrarea noastră”, Mărturii, volumul 7, pagina 17 engl.
Marți - 18 Octombrie
Din adâncurile pământului
Psalm 71
Ce a vrut să spună David când L-a rugat pe Dumnezeu să-l scoată "iarăși din adâncurile pământului" (Ps. 71:20, NKJV)?
Adâncurile pământului sunt arsenalul lui Dumnezeu, din care s-au scos arme folosite la nimicirea lumii de demult. Apele care izbucnesc din adâncuri s-au unit cu apele ce cădeau din ceruri, pentru a desăvârși lucrarea de nimicire. De la potop, focul și apa au fost instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru nimicirea celor mai nelegiuite cetăți. Aceste judecăți sunt lăsate să cadă, pentru ca aceia care privesc cu ușurință Legea lui Dumnezeu și calcă în picioare autoritatea Sa să fie făcuți să tremure în fața puterii Lui și să-I recunoască autoritatea legitimă. Când oamenii au văzut munții arzând, care revărsau flăcări de foc și torente de minereu topit, secând râuri, acoperind orașe înfloritoare, împrăștiind pretutindeni în jur ruina și prăpădul, atunci inima cea mai dârză a fost apucată de groază și cei necredincioși și hulitori au fost constrânși să recunoască puterea fără margini a lui Dumnezeu. PP 109.1
Să luăm de exemplu declarația lui Ioan Revelatorul: „...am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu... Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: "Până când, stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru?” Apoc. 6,9.10
Cei care văd totul literal, pe de o parte, ar interpreta această declarație biblică cu semnificația că sufletele erau conștiente și într-adevăr strigau, chiar dacă Biblia este explicită când arată că „morții nu știu nimic”. Ecl. 9,5. De asemenea, dacă sufletele de sub altar strigau literal pentru răzbunare pentru uciderea lor, atunci, pentru a fi consecventă, declarația Domnului. „glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” (Gen.4,10) de asemenea declarația „toți copacii din câmpie vor bate din palme” (Isaia 55,12) trebuie la fel interpretate în formă literală, în ciuda faptului că în mod fizic este imposibil ca sângele să strige și copacii să aplaude.
Totuși, dacă toți suntem obligați să admitem că sângele lui Abel nu putea să strige literal, și că arborii numai în mod figurat pot să aplaude, atunci, pentru a fi consistent, cel care se duce în extrema de a aplica totul literal, ar trebui să fie dispus să accepte că acuma „morții nu știu nimic”, că „dorm” - inconștienți. Cu ușurință ar trebui de asemenea să perceapă că sufletele martirilor strigând pentru răzbunare pentru uciderea lor și că sângele lui Abel strigând pentru răzbunare pentru uciderea sa sunt cazuri virtual identice în circumstanțe și condiții. Ambele cazuri găsesc o ilustrație potrivită în fraza poetică: „Am ascultat un glas strigând, glasul câmpului veștejit. O Doamne, ai milă de mine! Să cadă ploile din cer! Stinge Doamne, sufletul meu arzând!”
Un suflet care este prizonier, în stare conștientă, sub ceva, pentru sute de ani, fără să facă altceva decât să se plângă și să lâncezească în așteptare pentru dimineața învierii și strigând pentru răzbunare asupra acelora care au vărsat sângele său! Ce stare intolerabilă și inexpresivă este cea a acestui suflet!
Fără îndoială, doctrina stării inconștiente a celor morți nu numai că aduce pace minții preocupate de ființa umană ci în același timp atribuie dragoste și îndurare din partea lui Dumnezeu față de neputincioasa ființă umană, fiind în acest fel, unica poziție în acest subiect care poate conduce păcătosul să-L iubească și să se încreadă în Dumnezeu într-o manieră rațională.
Miercuri- 19 Octombrie
Morții Tăi vor învia
Isaia 26: 14, 19
Care este deosebirea dintre cei care vor pieri pentru totdeauna și cei care vor primi viața veșnică? Isaia 26:14; Maleahi 4:1, Isaia 26:19
Mântuitorul a zis mai departe: "Tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai.... După cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul, dă viață cui vrea". Saducheii susțineau că nu va fi înviere a corpului, dar Isus le-a spus că una din lucrările cele mai de seamă ale Tatălui Său este aceea de a învia pe morți și că El are putere să facă aceeași lucrare. "Vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-L vor asculta vor învia." Fariseii credeau în învierea morților. Hristos a declarat că, și în timpul acela, puterea care dă viață morților se afla între ei și ei n-aveau decât să privească manifestarea ei. Aceeași putere de înviere dă viață și celui "mort în greșeli și păcate" (Efeseni 2, 1.) Duhul acela dă viață din Hristos Isus, "puterea învierii Sale", îi izbăvește pe oameni de "legea păcatului și a morții." (Filipeni 3, 1; Romani 8, 2.) Stăpânirea răului este sfărâmată, iar, prin credință, sufletul este apărat de păcat. Acela care deschide inima față de Duhul lui Hristos devine părtaș al acelei forțe mărețe, care va ridica din mormânt corpul său. HLL 209.3
Is. 26:19: „Să învie, deci, morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi”.
Nu doar cei vii, ci și cei morți vor fi adunați în „cetatea întărită”. Îl auzim deja pe Domnul pledând pentru noi toți, spunând:
Joi – 20 Octombrie
Cei care dorm în țărână
Daniel 12
Ce speranță a învierii se găsește aici, în scrierile acestui mare profet?
"O Înviere specială, 25 Iunie
"Nemurirea prin Hristos
Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică. Daniel 12:2
La miezul nopții, Dumnezeu Își va arăta puterea pentru eliberarea poporului Său. Soarele se arată, strălucind în toată puterea lui. Semne și minuni urmează într-o succesiune rapidă. Nelegiuiții privesc cu groază și cu uimire această scenă, în timp ce neprihăniții privesc cu bucurie solemnă semnul eliberării lor. Totul în natură pare că și-a schimbat cursul. Râurile încetează să mai curgă. Nori întunecoși și grei se ridică și se lovesc unul de altul. În mijlocul cerurilor dezlănțuite este un spațiu luminat de o slavă de nedescris, de unde se aude glasul lui Dumnezeu ca sunetul multor ape, zicând: "S-a isprăvit". (Apocalipsa 16, 17.) TV 636.2
Glasul acela zguduie cerul și pământul. Urmează un cutremur puternic, un cutremur atât de puternic și mare "cum n-a fost de când sunt oamenii pe pământ". (Versetele 17.18) … Pământul întreg se ridică și se coboară ca valurile mării. Suprafața lui se crapă. Chiar temeliile par că se prăbușesc. TV 636.3
Mormintele se deschid "și mulți din aceia care au adormit în țărâna pământului ... se trezesc, unii pentru viață veșnică, iar alții pentru rușine și ocară veșnică". (Daniel 12, 2.) Toți aceia care au murit în credința soliei îngerului al treilea ies din morminte slăviți, ca să asculte legământul lui Dumnezeu de pace cu aceia care au păzit Legea Sa TV 637.1
Toți aceia care au murit în credința soliei îngerului al treilea, păzind sabatul, ies afară din mormintele lor prăfuite FLB 182.5
"Și cei care L-au străpuns" (Apocalipsa 1, 7), aceia care au batjocorit și au râs de agonia de moarte a lui Hristos și cei mai violenți împotrivitori ai adevărului și ai poporului Său sunt înviați, ca să-L vadă în slava Sa și să vadă cinstea pe care o primesc cei credincioși și ascultători. TV 637.1
Glasul lui Dumnezeu se aude din cer, făcând cunoscute ziua și ceasul venirii lui Isus și vestind legământul veșnic cu poporul Său…Iar când se rostește binecuvântarea asupra acelora care L-au cinstit pe Dumnezeu prin păzirea Sabatului Său sfânt, se aude un strigăt puternic de biruință. TV 640.2
Aici [Daniel 12:2, 3] este proiectată o înviere a unei mulțimi mixte, nelegiuiți și drepți – nechibzuiți și înțelepți. Atunci, această înviere nu este „prima înviere” pre-milenară, nici învierea postmilenară a celor răi (Apoc. 20: 5, 6), ci una specială. Dacă cei înțelepți care învață pe mulți să umble în neprihănire sunt cei înviați în această înviere specială și dacă ei strălucesc ca stelele în vecii vecilor, atunci această înviere specială are loc în timp de har.
Aici [Daniel 12: 1-3] ni se spune că în timpul de strâmtorare aceștia învie, unii pentru a trăi veșnic și alții pentru a muri din nou.
Nu vă dați seama că nu doar timpul de strâmtorare este la ușă ci și această înviere specială? Vedeți că în timpul de strâmtorare, în timp ce sfinții în viață sunt eliberați acești morți care învie „pentru viață veșnică” sunt de asemenea eliberați din morminte? Înțelegeți că acest timp de strâmtorare este în „ziua cea mare și înfricoșată a Domnului”, ziua pe care Ilie, profetul promis, o anunță? Știți că el va întoarce inimile părinților și ale copiilor unele către altele, pentru ca domnul să nu lovească „ţara cu blestem”, Mal. 4:5, 6? Vedeți că profetul apare într-o zi când poate restaura toate lucrurile, tot ce a fost pierdut prin păcat, chiar și Împărăția? Știți că învierea din Daniel 12 nu este aceeași cu învierea din 1 Tesaloniceni și cu cea din Apocalipsa 20:5?
Vineri – 21 Octombrie
Studiu suplimentar
La miezul nopții a ales Dumnezeu să-i izbăvească pe cei din poporul Său. În timp ce nelegiuiții își băteau joc în jurul lor, soarele se arătă dintr-o dată, strălucind în puterea sa, iar luna rămase nemișcată. Cei răi se uitară la această scenă uluiți, în timp ce sfinții priveau cu o bucurie solemnă dovezile eliberării lor. Semne și minuni se succedară rapid. Totul părea să fi ieșit de pe făgașul normalului. Apele încetară să curgă. Se iviră nori negri, grei, și se izbiră unii de alții. Dar exista un petic de cer neacoperit, plin de slavă, de unde se auzi glasul lui Dumnezeu, ca niște ape multe, zguduind cerurile și pământul. S-a produs un mare cutremur de pământ. Mormintele s-au deschis și cei care au murit în credință în timpul soliei celui de-al treilea înger, păzind Sabatul, s-au sculat din paturile lor de țărână, cu trupuri de slavă, pentru a asculta legământul de pace pe care urma să-l facă Dumnezeu cu cei ce păziseră Legea Sa. ST 285.2