Isus, Căpetenia și Desăvârşirea Credinței Noastre
Lecţia 11, Trimestrul 1, 5-11 Martie 2022
Distribuie acest studiu
Sabat după-amiază – 5 Martie
Textul de memorat:
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12:2
Un creștin adevărat nu rămâne niciodată în urmă, ci așa cum porumbul perfect al câmpului este complet în sfera sa, tot așa și el este fără cusur în măsura în care lumina îl scoate la iveală. Prin urmare, dacă ai luat startul și încă mai alergi în cursă, nu există niciun motiv pentru care să te pierzi - " Căci cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire." (Prov. 24:16), " Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. " (1 Ioan 2:1.)
Vrăjmașul ar vrea să ne înșele într-un fel sau altul, nu-i pasă cum, iar noi nu ar trebui să-i dăm niciun prilej. Spune Pavel: " Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. " (Evr. 12:1, 2.)
Duminică - 6 Martie
Cel neprihăniți va trăi prin credință
Evrei 10:35-39
Ce ne spune Dumnezeu în aceste versete?
Prin credință, nu prin vedere, știm că suntem fiii lui Dumnezeu, cetățeni ai guvernării Sale. Și prin urmare, ne supunem regulilor și legilor Sale. Ca atare, îl cinstim și îl venerăm ca Mântuitor și Rege al nostru.
Să mergem acum, de exemplu, la zilele lui Noe. Noe a trăit într-o lume extrem de răutăcioasă, după cum știți. Era atât de rea încât, cât de milostiv este Dumnezeu, El nu sa mai putut abține văzând cum răutatea crește. În cele din urmă, El a poruncit lui Noe să construiască o corabie și a promis că toți, indiferent dacă sunt neprihăniți sau răi, care vor intra în corabie, vor găsi izbăvire de potopul îngrozitor. Deoarece nu meritau o astfel de favoare, le-a fost oferită, prin urmare, eliberarea de potop doar prin „neprihănirea harului” – lor le-a fost oferită neprihănirea și ar fi primit o viață pe care nu o meritau. Astfel, vedem „harul” în acțiunea de a salva păcătoșii chiar și în ziua lui Noe. Așadar, „unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult”. Rom. 5:20.
Pe vremea lui Avraam, de asemenea, la doar aproximativ 400 de ani de la potop, lumea s-a scufundat adânc în idolatrie și Dumnezeu a poruncit lui Avraam să iasă din casa tatălui său, din țara sa idolatră și să meargă într-o altă țară, o țară care trebuia să fie numai pentru el, poporul lui Dumnezeu. Și astfel oricare, bun sau rău, care s-a alăturat lui Avraam și Dumnezeului său, i s-a permis să intre în Țara Făgăduinței, așa cum li s-a permis antediluvienilor să intre în corabie, de asemenea, ei au primit „neprihănirea prin har”; adică au fost privilegiați să ia poziție pentru Dumnezeu cu Avraam și să împărtășească binecuvântările, dar nu din cauza unor fapte bune ale lor. Rămânând credincios până la sfârșit, Avraam, a cărui credință nu a eșuat, a devenit tatăl tuturor celor care prin „neprihănirea prin har” obțin „neprihănirea prin credință”. Prin urmare, vedem că „neprihănirea prin har” este un precursor al „neprihănirii prin credință”, a cărei răsplată este „neprihănirea lui Hristos”.
Mai târziu, în istorie, a venit timpul în care cei care au dorit, buni sau răi, s-au alăturat Exodului și au ieșit din Egipt, găsind astfel eliberare de logofeții lui faraon și de armata lui urmăritoare. Această eliberare au obținut-o nu pentru că ei meritau izbăvire, ci datorită „harului” lui Dumnezeu față de ei. (Vezi Ezechiel 20: 1-8.) Astfel, „… toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare, toți au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise; toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos.” 1 Cor. 10:1-4. Da, prin „neprihănirea prin har”, nimeni nu a fost exclus de la participarea la binecuvântările oferite atunci.
După ce au primit „neprihănire prin har” suficientă pentru a trece marea și a ajunge în deșert, li s-a dat apoi cea mai bună șansă de a exercita „neprihănirea prin credință”. Dar numai cei care au exercitat „neprihănirea prin credință” au trăit și au intrat în Țara Făgăduinței. Totuși, aceia care nu au folosit mai mult „credința” în deșert decât au făcut-o în Egipt au pierit în pustie.
În cele din urmă, a venit momentul ca credincioșii să posede pământul. Și așa s-a întâmplat că doar cei a căror „neprihănire prin credință” ia susținut, au trecut râul Iordan. Au fost unicii. Iar în folosul nostru, Apostolul a lăsat acest sfat: „Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit.” Evr. 4: 1, 2.
Luni - 7 Martie
Prin credință, Avraam…
Evrei 11:1-19
Ce au făcut acești "eroi" ai credinței care au exemplificat credința lor? Cum se leagă acțiunile lor de speranța lucrurilor care nu se văd?
"Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd." Evr. 11:1.
Neprihănirea prin credință este, prin urmare, săvârșirea unor fapte care numai prin credință dau dovadă de neprihănire, - substanța care susține speranța a ceva ce nu se vede acum. De exemplu, dacă, asemenea lui Avraam, facem fără întârziere tot ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit, chiar dacă ne vedem pe noi înșine nelegiuiți, așa cum a făcut Isaia când L-a văzut pe Domnul (Isaia 6:5), atunci, în momentul în care ne pocăim și renunțăm la faptele noastre rele, acceptăm, prin credință, realitatea nevăzută că Domnul ne-a curățat de ele. În acel moment, noi stăm, în ochii Lui, nu ai noștri, "albi ca zăpada". Isa. 1:18. Totuși, aceasta nu înseamnă că acum considerăm că am ajuns la perfecțiune și că nu mai suntem supuși păcatului, "căci omul neprihănit cade de șapte ori și se ridică". Prov. 24:16.
Să exemplificăm: există un bărbat, o femeie, un băiat și o fată, care sunt întotdeauna bine îmbrăcați și perfect curați. Nu pentru că hainele lor nu se pătează și nici nu se uzează vreodată; în mod firesc se uzează. Acesta este un lucru care nu poate fi evitat. Cu toate acestea, aceste persoane se păstrează întotdeauna nepătate și curate. Dar cum fac acest lucru?- Printr-o grijă simplă și neîncetată: se spală ori de câte ori este necesar, își spală hainele imediat ce încep să se murdărească și le repară sau le înlocuiesc fără întârziere. În același mod este păstrată intactă credința creștinului. El studiază Cuvântul lui Dumnezeu, se conformează tuturor cerințelor sale, se pocăiește ori de câte ori păcătuiește, se ridică și se menține în cursă. Iar dacă face o greșeală, o corectează imediat. La fel, dacă jignește, el se împacă fără întârziere cu cel jignit. El nu are prejudecăți. El nu găsește greșeli la alții, ci la el însuși. El nu critică un frate pentru că are un pai în ochi, ci scoate bârna din propriul ochi (Matei 7:3 până la 5). El acordă tuturor libertatea de conștiință și se bucură să "lase pe fiecare să fie pe deplin convins în mintea sa". Rom. 14:5. El nu impune altora ideile și standardele sale de viață. El nu cere niciodată mărturisire, ci este întotdeauna gata să mărturisească și să ierte. El "îi mulțumește pe toți în toate lucrurile, nu caută" propriul "folos, ci folosul celorlalţi, pentru ca aceștia să fie mântuiți". 1 Cor. 10:33. Respectând astfel regula de aur (Mat. 7:12), prin credință, el se păstrează fără pată în timp ce îi ajută pe alții. Ca urmare, Hristos îl curăță în mod gratuit "cu spălarea apei prin Cuvânt" și îl altoiește în vița de vie frumoasă, biserica. El face acest lucru pentru ca El " ca să înfăţişeze … o Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. ". Efes. 5:27.
Marți - 8 Martie
Moise, omul care a crezut în Cel nevăzut
Evrei 11:20-28; 10:32-35
Care sunt cele trei condiții necesare pentru a avea succes?
Exodul14:11-16 -- " Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ţi spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?”
Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.”
Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o, şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
Aici vedem o imagine a întregului Israel lipsit de curaj tocmai în momentul în care avea atâta nevoie de el. Pentru a-și rezolva problema, le-a poruncit Dumnezeu să se așeze și să se roage? -- Nu, porunca a fost ca ei să meargă înainte, ca Moise să-și ridice mai întâi toiagul și să-și întindă mâna pentru a despărți marea, iar mulțimea să treacă mai departe. Pentru orice raționament uman, această poruncă ar părea complet nesăbuită în fața situației lor dificile, dar Dumnezeu știa totul despre asta. Și El știa ce face atunci când i-a condus acolo. El era pe cale să aducă la îndeplinire un eveniment atât de măreț încât să aducă teamă asupra păgânilor și astfel să ajute la posibilitatea ca poporul lui Dumnezeu să ia țara promisă, precum și să îi elibereze de egiptenii care îi urmăreau.
Această lecție arată că o credință, un curaj și o acțiune neclintită este cooperarea care este cerută creștinului convertit la fiecare pas de înaintare în călăuzirea lui Dumnezeu și care aduce întotdeauna succes.
Madianiții și-au pierdut și ei curajul și au fost înfrânți. Da, descurajarea aduce înfrângerea. Descurajarea este una dintre capcanele Diavolului pentru a aduce înfrângerea poporului lui Dumnezeu, dacă ei o acceptă.
În zilele împăratului Belșațar a avut loc un război în care mezii și perșii au vrut să spargă zidurile Babilonului și să-l supună sub stăpânirea lor. Vă amintiți că babilonienii au pierdut brusc pentru că au fost prea încrezători. Da, ei își puseseră toată încrederea în zidurile lor puternice!
Pentru a aduce această lecție în zilele noastre, aflăm din Sfânta Scriptură că cauza căderii Laodiceenilor se datorează funcționării aceluiași principiu care a dus la înfrângerea Babilonului - încrederea excesivă. Da, ei spun că sunt bogați în Adevăr și că nu au nevoie de mai mult, deși Dumnezeu spune că sunt "nenorociți, ticăloşi, săraci, orbi și goi". Astfel au căzut în capcana întinsă de Diavol pentru ei.
În război, știți că fiecare parte încearcă să își deruteze inamicul și să îi distrugă moralul, cu scopul de a-l slăbi și de a-și facilita astfel propria victorie. Iar atunci când își planifică atacurile și invaziile, încearcă să le facă în locurile pe care consideră că inamicul lor le-ar suspecta cel mai puțin.
În războiul spiritual, adversarul creștinilor nu doarme. Și el își caută prilejul de a le doborî curajul și moralul și astfel să se asigure că va realiza înfrângerea lor, așa cum am văzut demonstrat în exemplele pe care le-am citat astăzi. Și să nu credeți nici o clipă că el nu caută și în noi punctul vulnerabil pentru a ne lovi și a provoca înfrângerea noastră. Ne-am putea aștepta ca asaltul său asupra noastră să vină din locul la care ne așteptăm cel mai puțin. Așadar, dacă nu știm care este punctul nostru cel mai slab, cum am putea ști unde ne va ataca Diavolul?
Miercuri - 9 Martie
Prin credință, Rahav...şi toţi ceilalţi
Evrei11:31; Iosua 2:9-11
De ce a fost inclusă Rahav, o prostituată păgână, în acest text al personajelor biblice sacre?
Înaintarea oștilor lui Israel a dovedit că lucrările puternice ale Dumnezeului evreilor merseseră înaintea lor și că unii dintre păgâni își însușeau învățătura că numai El era Dumnezeul cel adevărat. În Ierihonul cel nelegiuit, mărturia unei femei păgâne a fost: "Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în cer și jos pe pământ". (Iosua 2, 11.) Cunoașterea lui Iehova, care ajunsese astfel la ea, s-a dovedit a fi salvarea ei. Prin credință "n-a pierit Rahav împreună cu cei răzvrătiți". (Evrei 11, 31.) Iar convertirea ei n-a fost un caz izolat al milei lui Dumnezeu față de închinătorii la idoli care au recunoscut autoritatea Sa divină. În mijlocul țării, un popor numeros — gabaoniții — a renunțat la păgânismul lor și s-a unit cu Israel, împărtășindu-se de binecuvântările legământului. PR 369
Joi - 10 Martie
Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinței noastre
Evrei 12:1-3
Cum este Isus Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre?
Trebuie să fim niște creștini sinceri și serioși, care își îndeplinesc cu credincioșie datoriile încredințate în mâinile lor și privesc fără încetare la Domnul Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre. Răsplata noastră nu depinde de succesul nostru aparent, ci de spiritul în care este făcută lucrarea.... Ev 645.4
Toate capacitățile noastre trebuie să fie angajate într-o slujire lipsită de egoism. Să fie folosit fiecare talent. Faceți viitorul să fie mai bun decât trecutul. Puneți-vă talanții la schimbător, pentru că Domnul Hristos dorește nespus să salveze sufletele. — Ev 646.1
"Isus este temelia, autorul și desăvârșitorul credinței noastre. De ce suntem atât de neputincioși? Isus trăiește; și pentru că El trăiește, vom trăi și noi. El este pentru noi un Mântuitor înviat; nu un Mântuitor înfășurat în mormântul nou al lui Iosif, închis cu o piatră mare și sigilat cu sigiliul roman. Nu jeliți ca aceia care sunt fără speranță și neajutorați; niciodată, în nicio împrejurare, nu cedați disperării; ci, din inimi recunoscătoare, din buze atinse de focul sfânt, lăsați să răsune cântecul vesel: "Isus a înviat; el trăiește ca să mijlocească pentru noi". Prindeți această speranță, și ea va ține sufletul ca o ancoră sigură și încercată. Crede, și vei "vedea slava lui Dumnezeu". [Ioan 11:40.]" GW92 467.4
Vineri- 11 Martie
Studiu suplimentar
Isaia 51:1, 2 - " „Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. 2 Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam şi spre Sara, care v-a născut, căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat şi înmulţit."
Dumnezeu îi sfătuiește pe oamenii Săi de astăzi să-L asculte. Ei sunt cei care se străduiesc să obțină neprihănirea, cei care Îl caută pe Domnul și care sunt nerăbdători să aibă o trezire și o reformă în rândul lor. Ei sunt îndemnați acum să se uite la stânca din care sunt ciopliți și la gaura gropii din care sunt săpați.
Prin urmare, copiii lui Avraam cărora li se adresează aici nu trebuie căutați printre evreii necredincioși identificați, ci printre creștini. Aceștia sunt îndemnați să se uite la Avraam și la Sara și să se gândească la faptul că, atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, deși era singur, el totuși a ascultat și Dumnezeu l-a binecuvântat; că, în ciuda tuturor aparențelor imposibile atât cu el, cât și cu Sara, El l-a înmulțit. Ce s-ar întâmpla dacă tu personal și singur ai fi chemat de Cuvântul Său, așa cum a fost Avraam, să te ridici singur pentru Adevăr și neprihănire, ai fi un erou pentru Dumnezeu, așa cum a fost Avraam, sau ai face ca Iuda Iscarioteanul care a dat înapoi?
Dacă nu am fi avut privilegiul de a alege ca Avraam, Dumnezeu nu ne-ar fi amintit de experiența lui Avraam. Ni se spune în mod clar să nu ne pierdem curajul, ci să avem credință în Dumnezeu, pentru că El intenționează să ne binecuvânteze și să ne înmulțească, așa cum i-a binecuvântat și i-a înmulțit pe strămoșii noștri, Avraam și Sara...