Sabat după-amiază - 8 Ianuarie
Text de memorat:
“La sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte.” Evrei 1:2, 3
Această scriptură arată că Hristos nu este numai Mântuitorul nostru, ci și Creatorul nostru; că El a creat nu numai lumea noastră, ci și toate celelalte lumi; și că El este una cu Tatăl. Din acest motiv, „Dumnezeu (Tatăl) a zis (Fiului): „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.” - Gen. 1:26. Și în timp ce Mișcarea Exodului se afla în mers, „toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos.” 1 Cor. 10: 4.
Duminică - 9 Ianuarie
La sfârşitul acestor zile
Numeri 24:14-19, Isaia 2:2, 3
Balaam a fost îndemnat să prezică nașterea lui Hristos și domnia Lui. Când va fi domnia Lui?
De fapt, Balaam a spus regelui Moab: „Am încercat tot posibilul să obțin favoarea ta și să blestem Israelul, dar Dumnezeu a dominat. Israel a câștigat; tu și eu am pierdut. Și mai mult, permite-mi să-ți spun ce va face acest popor poporului Tău în zilele din urmă: Cel ce va stăpâni peste Israel va lovi pe Moab din toate părțile, iar Israel se va purta cu vitejie.”
Astfel, Balaam a fost împins să prezică nașterea lui Hristos și împărăția Lui, determinându-l pe Israel să se poarte cu vitejie împotriva lui Moab și a popoarelor sale vecine în ultimele zile.
Hristos trebuie să conducă prin Biserica Sa (Împărăția) în ultimele zile. Această Împărăție va fi stabilită la a doua Sa venire, sau înainte de a doua Sa venire?
„... s-a dezlipit (a fost tăiată, KJV) o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului…Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul... Dar în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție…Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății, și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, și tâlcuirea lui este temeinică.” Dan 2:34, 35, 44, 45.
Ce lovește chipul? Nu este oare piatra pe care Daniel o descoperă ca fiind un simbol pentru Împărăția lui Dumnezeu restaurată? De asemenea, țineți cont de faptul că chipul nu este lovit de piatră decât după ce (piatra) este tăiată din munte, fără mâini omenești și că după aceea crește și umple pământul, devenind astfel la rândul său ea însăși un munte. Pentru elucidarea acestui adevăr, profetul Isaia adaugă:
„Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim, cuvântul Domnului.” Isaia 2: 2, 3.
Astfel, pe măsură ce piatra, tăiată supranatural dintr-un munte, se transformă supranatural într-un alt munte, apoi umple întregul pământ, ea relevă procesul transformării profeției în istorie: piatra (prin faptul că crește) este simbol a celui dintâi rod în Împărăție; Împărăția recent formată începe cu cei 144.000 de „slujitori ai lui Dumnezeu” (Apoc. 7: 3); și, prin urmare, biserica Laodicea (prin faptul că este ultima în care se găsește grâul și neghina și, prin urmare, cea în care se seceră grâul, primele 144.000 de roade) este neapărat muntele din care este tăiată piatra, cel dintâi rod al Împărăției, este tăiat sau luat.
Ba mai mult, se vede că fiind „tăiată fără mâini”, fără ajutor uman, subliniază evident faptul că sunt strânși de îngeri; iar creșterea lor, așa cum arată creșterea pietrei, este rezultatul ulterior al strângerii celui de-al doilea rod din toate națiunile, determinând ca muntele sau împărăția să umple pământul; și această lucrare supra naturală de tăiere a pietrei, de separare a celor 144.000, nucleul împărăției, este purificarea bisericii.
În cele din urmă, din moment ce piatra este tăiată, după cum s-a văzut, - împărăția recent înființată - „în vremea acestor împărați” (împărații de la degetele de la picioare), nu după zilele lor și fiindcă cei 144.000 de „slujitori ai lui Dumnezeu” stau pe muntele Sionului (Apocalipsa 14: 1), rezultă în mod concludent că împărăţia pietrei la începutul ei este înființată în Țara Sfântă, în timp ce împăraţii degetelor sunt încă în existență.
Prin urmare, indiscutabil, cei 144.000 de slujitori ai lui Dumnezeu (Apoc. 14: 5), care compun guvernul lui Dumnezeu la începutul său, piatra care sfărâmă chipul și care ulterior devine un munte mare care umple tot pământul, sunt instrumentele în eventuala distrugere a tuturor guvernelor pământești. Prin urmare, despre cine altcineva în toată lumea, despre cine altcineva decât de ei înșiși, ar putea fi scris:
„... aceștia sunt niște oameni minunați (KJV)... un popor mare și puternic, cum n-a mai fost din veac și nici în vremurile viitoare nu va mai fi." Zah. 3: 8; Ioel 2: 2.
„Rămășița lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni și nu atârnă de copiii oamenilor… Ți se va ridica mâna peste potrivnicii tăi, și toți vrăjmașii tăi vor fi nimiciți!... Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este numele Lui. „Tu Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine. Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui; prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată. Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitor și pe căpeteniile lui.” Mica 5: 7, 9; Ier. 51: 19-23.
Cine ar îndrăzni să pună sub semnul întrebării dacă în profeție aceștia sunt oamenii și aceasta este biserica care termină lucrarea – singurul popor și singura biserică care va avea toate darurile Duhului, de la darul proorociei până la darul guvernării și darul minunilor; și că aceste daruri le sunt date pentru realizarea lucrării lor culminantă de a lumina pământului cu slavă (Apocalipsa 18: 1), de a „predica această Evanghelie a împărăției în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor”, adunând astfel pe poporul lui Dumnezeu, cel de-al doilea rod, fără neghină („poporul Meu”), din Babilon (Apocalipsa 18: 4). Din orice neam, seminție, limba și norod (care sunt conduse de Babilon), ei îi aduc pe „toți frații lor” în biserica purificată (Isaia 66:19, 20), Împărăția lui Dumnezeu pe pământ în restaurarea sa recentă.
Văzând în mod profetic în urmă cu multă vreme această glorioasă zi de triumf pentru poporul și biserica lui Dumnezeu și pentru „Evanghelia veșnică”, Inspirația a declarat jubilând:
"... Se făceau minuni mari, cei bolnavi erau vindecați și cei credincioși erau însoțiți de semne și minuni. Dumnezeu era la lucru și fiecare sfânt, netemându-se de consecințe, și-a urmat convingerile propriei conștiințe și s-a alăturat celor care păzeau toate poruncile lui Dumnezeu; și ei au făcut să răsune până în depărtări cea de-a treia solie.” - Scrieri Timpurii, pag. 278.
„În acele zile, oamenii vor căuta moartea, și n-o vor găsi; vor dori să moară, și moartea va fugi de ei.” Apocalipsa 9: 6.
„… Dar săbiile care au fost ridicate pentru a-i ucide pe cei din poporul lui Dumnezeu s-au frânt și au căzut la fel de neputincioase ca niște paie...” - Scrieri Timpurii, pag. 285.
Luni - 10 Ianuarie
Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul
Evrei 1:1- 4
Cum sunt Dumnezeu și Hristos una și totuși două Persoane distincte?
Dumnezeu este Tatăl lui Hristos; Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Lui Hristos I s-a dat o poziție proslăvită. El a fost făcut egal cu Tatăl. Toate gândurile lui Dumnezeu sunt descoperite Fiului Său. 8M 268.3
Isus le-a zis iudeilor: "Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. Căci Tatăl iubește pe Fiul, și-I arată tot ce face." (Ioan 5, 17-20.)
Aici este înfățișată din nou personalitatea Tatălui și a Fiului, arătându-ni-se unitatea care există între Ei.
Această unitate mai este prezentată și în capitolul 17 din Ioan, în rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi:
"Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una, — Eu în ei și Tu în Mine — pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine." (Ioan 17, 20-23.)
Minunată afirmație! Unitatea care există între Hristos și ucenicii Lui nu distruge personalitatea nici unuia dintre ei. Ei sunt una în intenție, în gând, în caracter, dar nu ca persoană. Dumnezeu și Hristos sunt una în felul acesta.
Legătura dintre Tatăl și Fiul și personalitatea amândurora mai sunt lămurite și în această Scriptură:
"Așa vorbește Domnul Oștirilor:Iată că un om, al cărui nume este Odrasla,Va odrăsli din locul lui,Și va zidi Templul DomnuluiVa purta podoabă împărătească,Va ședea și va stăpâni pe scaunul Lui de domnie,Va fi preot pe scaunul Lui de domnie,Și o desăvârșită unire va domni între ei amândoi." (Zaharia 6, 12.13.) 8M 268-269
Marți - 11 Ianuarie
„El este oglindirea slavei lui Dumnezeu”
Evrei 1:2–4
Slava lui Dumnezeu a strălucit pe fața lui Isus. Când va străluci această slavă pe fețele poporului lui Dumnezeu?
Curând, am auzit vocea lui Dumnezeu ca niște ape mari, care ne-a spus ziua și ora venirii lui Isus. Sfinții în viață, 144.000 la număr, au cunoscut și au înțeles vocea pe când cei nelegiuiți au crezut că este un tunet și un cutremur de pământ. Când Dumnezeu ne-a anunțat timpul, El a turnat asupra noastră Duhul Sfânt și fețele noastre au început să lumineze de slava lui Dumnezeu, așa cum s-a întâmplat cu Moise când a coborât de pe Muntele Sinai. SB 33.1
Is. 60: 1 – „Scoală-te, luminează-te; căci lumina ta a venit și slava Domnului a răsărit peste tine” (KJV).
Cine poate spune cu adevărat că lumina noastră nu a venit? Că solia noastră nu este Adevăr Prezent? Sunt sigur că nimeni care este în contact cu ea nu poate spune așa ceva. Prin urmare, inspirația invită pe poporul lui Dumnezeu, Denominațiunea, împreună cu noi, să se scoale și să se lumineze. Cuvântul „luminează-te” este ceea ce trebuie să studiem în continuare pentru a putea ști ce ni se cere.
Un obiect întunecat și murdar nu luminează niciodată, consumă toată lumina pentru sine. Luna strălucește deoarece suprafața sa este din substanță albă. Dacă ar fi făcută din substanță neagră, nu ar putea reflecta nicio lumină. Același lucru este valabil și cu lumina spirituală: dacă dorim să luminăm, acum trebuie să ne ridicăm și să ne curățăm, să îndepărtăm hainele negre și murdare - să luăm parte activă în această redeșteptare și reformă sub supravegherea Duhului Sfânt. Prostia, fanatismul și indiferența trebuie abandonate și gândirea divină pusă în acțiune, așa cum poruncește Domnul:
„Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând.” „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. Căci, după cum ploaia și zăpada se coboară din ceruri și nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă, tot așa și cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.” Isaia 55: 7-11.
Trebuie să ne curățim gândurile noastre, obiceiurile noastre, trupurile noastre, hainele noastre, casele noastre în interior și în exterior. Curățenia este evlavie; Guvernul lui Dumnezeu este lege și ordine, pace și dreptate, bucurie și mulțumire. Așadar, noi trebuie să fim șlefuiți de Duhul lui Dumnezeu, să fim cu totul creștini dacă vrem să „luminăm”, dacă trebuie să reflectăm vreodată Cuvântul lui Dumnezeu celor care stau în întuneric. Dacă v-ați îngrijit de toate lucrurile pe care le învață solia, atunci, ca datorie supremă și privilegiu divin, luați ceea ce spune Inspirația: „Scoală-te, luminează-te; căci lumina ta a venit și slava Domnului a răsărit peste tine”. Cei care stau acum ca obiecte întunecate, consumând lumină pentru ei înșiși, ar trebui acum să îmbrățișeze oportunitatea și să primească privilegiul. Astăzi este ocazia ta.
Is. 60: 2 - „Căci iată, întunericul acoperă pământul, și negură mare, popoarele; dar peste tine răsare Domnul, și slava Lui se arată peste tine.”
Cuvântul „iată” conotează ideea că, dacă te uiți, poți vedea semnele întunericului care plutesc deja în jur. „Negură mare” înseamnă că oamenii se vor pierde complet, fără a ști pe ce cale să se întoarcă, vor fi complet confuzi și nedumeriți. Acum este ocazia noastră de a răspunde chemării Domnului și de a ne pregăti pentru a face față situației. Acum trebuie să ne dăm seama pe deplin că, în realitate, suntem chemați să fim lumină pentru Denominațiune și, în cele din urmă, pentru lume. Într-adevăr, este minunat ca noi să fim cei aleși dintre marile mase ale lumii! Nu vă puteți permite să pierdeți acest privilegiu. Acționați acum.
Is. 60: 3 - „Neamuri vor umbla în lumina ta, și împărați, în strălucirea razelor tale.”
Suntem acum cel mai întunecat popor din lume, dar iată deja ziua în care vom fi cei mai cunoscuți. Iată făgăduința sigură că, dacă acum ne ridicăm din șederea noastră și facem efortul de a atinge scopul stabilit de Dumnezeu pentru noi, rezultatul va fi că neamurile vor umbla în lumina noastră și împărați în strălucirea razelor noastre. Aceasta este ziua acceptabilă pentru dumneavoastră.
Is. 60: 4 - „Ridică-ți ochii împrejur și privește: toți se strâng și vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, și fiicele tale sunt purtate pe brațe.”
Chiar și acum, dacă ne ridicăm ochii spirituali, spune Domnul, vom vedea că acum toate lucrurile sunt gata. Apelul, împreună cu semnele vremurilor, este prea clar pentru a putea presupune că ziua este departe. Fiii și fiicele noastre din acest mesaj vor fi în curând adunați de la marginile pământului.
Is. 60: 5 - „Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie și îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile mării se vor întoarce spre tine, și vistieriile neamurilor vor veni la tine.”
Când se vor întâmpla acest lucru, atunci rămășița va vedea clar și vor merge împreună, bogăția neamurilor va fi predată lor.
Is. 60: 6-9 - „Vei fi acoperit de o mulțime de cămile, de dromaderi din Madian și Efa; vor veni toți din Seba aducând aur și tămâie și vor vesti laudele Domnului. Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, și Casa slavei Mele o voi face și mai slăvită. Cine sunt aceia care zboară ca niște nori, ca niște porumbei spre porumbarul lor? Căci, pe Mine Mă așteaptă ostroavele, și corăbiile din Tarsis sunt în frunte ca să aducă înapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul și aurul lor, pentru Numele Domnului Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăvește.”
Fiii și fiicele noastre de credință vor veni ca o furtună prin aer și pe mare. Ei vor veni pentru că Domnul va proslăvi pe tot poporul Său. Chemarea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei” (Apoc. 18: 4), va aduce într-adevăr împreună cu bogăția neamurilor „o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni”. Apoc. 7: 9.
Miercuri - 12 Ianuarie
Prin care a făcut universul
Isaia 44:24, Isaia 45:18, Neemia 9:6
Deși Vechiul Testament arată pe Dumnezeu ca Creator, Hristos a creat universul, inclusiv lumea noastră și natura ei. Cum putem face diferența între natură și Dumnezeul naturii?
Evrei 1: 1, 2.Această scriptură arată că Hristos nu este numai Mântuitorul nostru, ci și Creatorul nostru; că El a creat nu numai lumea noastră, ci și toate celelalte lumi; și că El este una cu Tatăl. Din acest motiv, „Dumnezeu (Tatăl) a zis (Fiului): „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.” - Gen. 1:26. Și în timp ce Mișcarea Exodului se afla în mers, „toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos.” 1 Cor. 10: 4.
„Cei care au o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu nu vor deveni atât de îndrăgostiți de legile materiei sau de operațiunile naturii încât să treacă cu vederea sau să refuze să recunoască lucrarea continuă a lui Dumnezeu în natură. Natura nu este Dumnezeu și nici nu a fost vreodată Dumnezeu. Glasul naturii mărturisește despre Dumnezeu, dar natura nu este Dumnezeu. Ca lucrare creată a Sa, ea pur și simplu aduce o mărturie despre puterea lui Dumnezeu. Dumnezeirea este autorul naturii. Lumea naturală nu are, în sine, nicio putere în afară de cea pe care Dumnezeu o oferă. Există un Dumnezeu personal, Tatăl; există un Hristos personal, Fiul. Și Dumnezeu, “a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte.” (Evrei). 1:1-3). 1SM 293.1
„Psalmistul spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit” (Psalmul 19:1-3). Unii ar putea presupune că aceste lucruri mărețe din lumea naturală sunt Dumnezeu. Ei nu sunt Dumnezeu. Toate aceste minuni din ceruri nu fac decât lucrarea care le-a fost rânduită. Ei sunt agenții Domnului. Dumnezeu este supraveghetorul, precum și Creatorul tuturor lucrurilor. Ființa Divină este angajată în susținerea lucrurilor pe care El le-a creat. Aceeași mână care ține munții și îi echilibrează în poziție, ghidează lumile în marșul lor misterios în jurul soarelui.” 1SM 293.2
Joi - 13 Ianuarie
“Astăzi Te-am născut”
Evrei 1:5
Cum este posibil ca Hristos să fie Fiul lui Dumnezeu și totuși să fie Dumnezeu?
"Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduința făcută părinților noștri Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: 'Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut'. Că L-a înviat din morți, așa că nu se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: 'Vă voi împlini cu toată credincioșia făgăduințele sfinte, pe care le-am făcut lui David'. De aceea mai zice și în alt psalm: 'Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea'. Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea." FA 171
Scripturile arată lămurit legătura dintre Dumnezeu și Hristos și scot la iveală la fel de clar personalitatea și individualitatea fiecăruia. DV 421.2
După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, ... care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai pe sus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: DV 421
'Tu ești Fiul Meu,Astăzi Te-am născut'? DV 421
Și iarăși: DV 421 'Eu Îi voi fi Tată Și El Îmi va fi Fiu'?" (Evrei 1, 1-5.) DV 421
Vineri - 14 Ianuarie
Studii suplimentare
Luând natura umană asupra Sa, Hristos a venit să fie una cu omenirea și în același timp să-L descopere pe Tatăl nostru ceresc ființelor omenești păcătoase. El, care a fost în prezența Tatălui de la început, El, care era chipul perfect al Dumnezeului nevăzut, era singurul capabil să descopere omenirii caracterul Dumnezeirii. El a fost făcut în toate asemenea fraților noștri. El S-a făcut trup, întocmai cum sunt trupurile noastre. I-a fost foame și sete și a fost obosit. A fot întărit prin hrană și înviorat prin somn. A împărtășit aceeași soartă cu oamenii; cu toate acestea, El era Fiul Cel fără vină al lui Dumnezeu. El era un străin și un trecător pe pământ — în lume, dar nu lumesc; ispitit și încercat tot așa cum sunt ispitiți și încercați bărbații și femeile de astăzi, și, cu toate acestea, trăind o viață fără păcat. Blând, simțitor, înțelegător, mereu atent față de ceilalți, El a reprezentat caracterul lui Dumnezeu și a fost neîncetat angajat în lucrarea de slujire — lui Dumnezeu și oamenilor. DV 422.2