Credință în ciuda tuturor obstacolelor
Studiul 5, Trimestrul 2, 27 Aprilie – 3 Mai 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 27 Aprilie
Text de memorat:
Strâng Cuvântul Tău îninima mea,ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalm 119:11
Dacă Reforma, după ce obținuse un oarecare succes, ar fi fost de acord să încetinească lucrarea pentru a câștiga favoarea lumii, ar fi fost nesinceră față de Dumnezeu și față de ea însăși și ar fi pricinuit în felul acesta propria distrugere. Experiența acestor nobili reformatori conține o lecție pentru toate veacurile viitoare. Felul lui Satana de a lucra împotriva lui Dumnezeu și a Cuvântului Său nu s-a schimbat; el se împotrivește și astăzi tot atât de mult ca Scripturile să fie călăuza vieții, ca și în secolul al XVI-lea. În vremea noastră se vede o mare îndepărtare de învățăturile și preceptele lor și este nevoie de o reîntoarcere la marele principiu protestant — Biblia și numai Biblia, ca regulă a credinței și datoriei. Satana încă lucrează pe orice cale pe care o poate inventa ca să distrugă libertatea religioasă. Puterea antihristă pe care protestatarii din Speier au respins-o lucrează cu o putere nouă, căutând să recâștige supremația pierdută. Același atașament neclintit față de Cuvântul lui Dumnezeu, manifestat de Reformă în acel ceas de criză, este singura nădejde pentru reforma din zilele noastre.
Duminică, 28 Aprilie
Numai Cuvântul lui Dumnezeu
Citește Psalmii 119:103,104,147,162. Care era atitudinea lui David față de Cuvântul lui Dumnezeu? Ce impact a avut lucrul acesta asupra reformatorilor și cum ne influențează și nouă viața?
"Aceștia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, pentru că primeau Cuvântul cu toată râvna și cercetau zilnic Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile acestea sunt așa. Faptele Apostolilor 17:11. TMK 196.1
"Pentru unii, Cuvântul lui Dumnezeu este neinteresant. Motivul este că s-au complăcut atât de mult timp în poveștile fermecătoare care se găsesc în literatura de azi, încât nu mai au nici o poftă pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu sau pentru exercițiile religioase. Această lectură descalifică mintea pentru a primi principii biblice sănătoase și pentru a lucra la evlavia practică.... TMK 196.2
"Atunci când citim Biblia cu inimă smerită și cu învățătură de minte, avem o relație cu Dumnezeu Însuși. Gândurile exprimate, preceptele precizate, doctrinele revelate, sunt o voce din partea Dumnezeului din ceruri. Biblia va suporta să fie studiată, iar mintea, dacă nu este vrăjită de Satana, va fi atrasă și fermecată.... Lumina care radiază prin Scripturi este lumina de pe tronul veșnic transmisă pe acest pământ.... TMK 196.3
"Toți cei care fac din Cuvântul lui Dumnezeu ghidul lor în această viață vor acționa din principiu.
Cei care sunt ezitanți, vanitoși și extravaganți în îmbrăcăminte, care satisfac apetitul și urmează îndemnurile inimii naturale, vor deveni echilibrați, ascultând de învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei se vor dedica datoriei cu o energie care nu se clatină niciodată și se vor ridica de la un grad de putere la altul. Caracterele lor vor fi frumoase și parfumate și lipsite de egoism. Ei își vor croi drum și vor fi acceptați oriunde printre cei care iubesc adevărul și neprihănirea.12 TMK 196.4
"Psalmistul s-a rugat: "Deschide-mi ochii, ca să văd lucruri minunate din legea Ta". Domnul l-a auzit, căci cât de pline de siguranță sunt cuvintele: "Cât de dulci sunt cuvintele Tale pentru gustul meu! Da, mai dulci decât mierea pentru gura mea!". "Mai de dorit sunt ele decât aurul, da, decât mult aur curat; mai dulci și decât mierea și decât fagurele de miere". (Psalmul 119:18, 103; 19:10.). Și așa cum Domnul l-a auzit și i-a răspuns lui David, tot așa ne va auzi și ne va răspunde și nouă, făcându-ne inimile pline de bucurie și de veselie. "13 TMK 196.5
Luni, 29 Aprilie
Transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu
Citește 2 Corinteni 4:1-6; 2:14. Ce încredere avea Pavel în ciuda dificultăților cu care se confrunta în proclamarea adevărului?
Astfel, apostolul a preamărit harul și îndurarea lui Dumnezeu, dovedite în însărcinarea sfântă încredințată lui ca slujitor al lui Hristos. Prin îndurarea îmbelșugată a lui Dumnezeu, atât el, cât și frații săi fuseseră sprijiniți în greutăți, necazuri și primejdii. Ei nu și-au potrivit credința și învățătura pentru a satisface dorințele ascultătorilor lor și nici nu au ținut ascunse adevărurile de seamă în ce privește mântuirea, cu scopul de a face propovăduirea lor mai atrăgătoare. Ei prezentaseră adevărul în simplitate și claritate, rugându-se ca sufletele să se convingă și să se convertească. Și ei se străduiseră să aducă purtarea lor în armonie cu învățătura lor, pentru ca adevărul prezentat să se poată recomanda singur conștiinței fiecărui om.“Comoara aceasta”, a continuat apostolul, “o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi”. Dumnezeu ar fi putut vesti adevărul Său prin îngeri fără de păcat, dar nu acesta este planul Său. El a ales ființe omenești, oameni supuși slăbiciunilor, ca unelte pentru înfăptuirea planurilor Sale. Comoara aceasta de mare preț este așezată în vase de lut. Binecuvântările Sale trebuie să fie duse lumii prin oameni. Prin ei, slava Lui urmează să strălucească în întunericul păcatului. Într-o slujire plină de iubire, ei trebuie să întâmpine pe cei păcătoși și în nevoi, și să-i conducă la cruce. Și, în toată lucrarea lor, ei trebuie să atribuie slava, cinstea și lauda Aceluia care este mai presus de toți și deasupra tuturor.Referindu-se la propria sa experiență, Pavel arată că, alegând slujirea lui Hristos, el nu a fost mânat de motive egoiste; ci calea umblării sale fusese plină de cercări și ispite. “Suntem încolțiți în toate chipurile”, scrie el, “dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm totdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru”. AA 330.1-3
"Aceste cuvinte ale lui Pavel nu denotă o mândrie spirituală, ci o cunoaștere profundă a lui Hristos. Ca unul dintre mesagerii lui Dumnezeu trimiși să confirme adevărul cuvântului, el știa ce este adevărul; și cu îndrăzneala unei conștiințe sfințite se mândrea cu această cunoaștere. El știa că a fost chemat de Dumnezeu să predice Evanghelia cu toată siguranța pe care i-o dădea încrederea sa în mesaj. El a fost chemat să fie ambasadorul lui Dumnezeu în popor și a predicat Evanghelia ca unul care a fost chemat. 7MR 360.2
"Îi mulțumesc mereu Dumnezeului meu în numele vostru", a scris el, "pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat prin Isus Hristos; că în orice lucru sunteți îmbogățiți de El, în orice cuvânt și în orice cunoștință, așa cum mărturia lui Hristos a fost confirmată în voi, astfel încât nu rămâneți în urmă cu niciun dar, așteptând venirea Domnului nostru Isus Hristos; care vă va confirma și el până la sfârșit, pentru ca să fiți fără vină în ziua Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu este credincios, prin care ați fost chemați la părtășia Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru."" 7MR 360.3
Marți, 30 Aprilie
Luminat de Duhul
Ce principii extragi din următoarele texte cu privire la modul în care ar trebui să interpretăm Biblia? Ioan 14:25,26, Ioan 16:13-15, 2 Petru 1:20,21
În timp ce înălța “cuvântul prorociei făcut și mai tare”, ca o călăuză sigură în vremuri de primejdie, apostolul avertiza în mod solemn împotriva torței falsei profeții, care urma să fie înălțată de învățătorii mincinoși, care pe furiș aveau să strecoare “erezii mincinoase” până acolo, încât să tăgăduiască chiar pe Domnul. Pe acești învățători mincinoși, ridicați în biserică și socotiți credincioși de către mulți dintre frații lor în credință, apostolul îi asemuie cu “niște fântâni fără apă, niște nori, alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunericului”. “Starea lor de pe urmă”, declară el, “se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată”.
Afirmativ spus, toată Scriptura, nu doar o parte din ea, este inspirată. Afirmată negativ, niciuna dintre ele nu este interpretată în particular, din motivul că nu a venit de la oameni, ci de la Dumnezeu; adică, așa cum Duhul lui Dumnezeu a dictat oamenilor Scripturile, tot așa Duhul lui Dumnezeu trebuie să interpreteze Scripturile pentru oameni, astfel încât niciun om în particular (fără Inspirație) nu este capabil să dezvăluie profețiile sigilate sau să interpreteze vreo parte din ele sau chiar capabil să înțeleagă importanța lor după ce au fost interpretate, cu excepția cazului în care este prin darul Duhului Adevărului. "De aceea, "niciunul dintre cei răi" nu va înțelege; dar cei înțelepți vor înțelege". Dan. 12:10.
Și poate fi interpretată de oameni doar așa cum și când decretează Duhul lui Dumnezeu. În consecință, fiecare iotă și titlu al Scripturii și interpretarea ei sunt de Inspirație, și astfel sunt în întregime folositoare pentru a-l îndruma pe omul lui Dumnezeu din punct de vedere doctrinar, pentru a-l mustra și corecta, și pentru a-l instrui în mod corect, spre desăvârșirea credinței și a faptelor.
Adică, dacă Scripturile ar fi venit prin voia omului, atunci ele ar fi putut fi interpretate prin voia omului fără ajutorul Duhului.
Dar faptul că "oamenii sfinți ai lui Dumnezeu" au primit Scripturile de la Duhul lui Dumnezeu și, cum este imposibil ca omul de la sine să cunoască gândul Duhului Sfânt, el nu poate interpreta Scripturile fără ajutorul Duhului - el trebuie, prin urmare, să fie inspirat la fel de veridic ca și cei cărora le-au fost date Scripturile la început.
Acest lucru este atestat de faptul că astăzi avem mii de isme care sunt rezultatul a mii de interpretări ale Scripturilor, ceea ce dovedește că oamenii au interpretat Scripturile independent de Duhul Sfânt, deoarece Duhul Profeției nu dă și nu poate da unei persoane o interpretare a Scripturii și să dea altei persoane o altă interpretare a aceleiași Scripturi...
Aici ni se spune că profeția, o viziune, este testul decisiv pentru a judeca pretinsul adevăr biblic; adică, dacă un lucru nu este în profeție, dacă nu există o viziune despre el în scrierile profeților, atunci nu există adevăr în el.
Da, viziunile profeților trebuie să fie viziunile noastre dacă vrem să fim salvați. Totuși, profeția, susține el, nu este de interpretare privată mai mult decât au fost viziunile lui Nebucadnețar și ale lui Faraon, că înțelepții oricărui popor nu sunt capabili să interpreteze profețiile ascunse ale lui Dumnezeu. De ce?
Versetul 21 - "Căci profeția nu a venit în vechime prin voia omului, ci sfinții lui Dumnezeu au vorbit așa cum au fost mișcați de Duhul Sfânt".
Tocmai de aceea profeția nu poate fi interpretată în mod privat, nu fără Duhul Sfânt care a dictat profețiile oamenilor sfinți din vechime. Așadar, profețiile nu sunt interpretate prin voința oamenilor, ci prin Duhul Adevărului, "Duhul Profeției", același Duh care a dictat profețiile...
Miercuri, 1 Mai
Numai prin Hristos, numai prin har
Citește Efeseni 2:8,9; Romani 3:23,24; 6:23; 5:8-10. Ce ne învață aceste versete despre planul de mântuire?
"Căderea omului, cu toate consecințele ei, nu a fost ascunsă de Omnipotent. Răscumpărarea nu a fost un gând ulterior, un plan formulat după căderea lui Adam, ci un scop etern, suferit pentru a fi pus în aplicare pentru binecuvântarea nu numai a acestui atom de lume, ci pentru binele tuturor lumilor pe care Dumnezeu le-a creat.... TMK 18.2
"Când omul a păcătuit, tot cerul s-a umplut de tristețe.... Nefiind în armonie cu natura lui Dumnezeu, neînduplecat de pretențiile legii Sale, nimic altceva decât distrugere a fost în fața rasei umane. Deoarece legea divină este la fel de neschimbătoare ca și caracterul lui Dumnezeu, nu putea exista nicio speranță pentru om dacă nu se putea găsi o cale prin care să i se ierte fărădelegea, să i se reînnoiască natura și să i se restabilească spiritul pentru a reflecta imaginea lui Dumnezeu. Iubirea divină a conceput un astfel de plan.... TMK 18.3
"În lucrarea de creație, Hristos era cu Dumnezeu. El era una cu Dumnezeu, egal cu El.... Numai El, Creatorul omului, putea fi Mântuitorul acestuia. Niciun înger din ceruri nu putea să i-L descopere pe Tatăl păcătosului și să-l recâștige la credința față de Dumnezeu. Dar Hristos putea să manifeste dragostea Tatălui, pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. Hristos putea fi "omul zilei" dintre un Dumnezeu sfânt și omenirea pierdută, Cel care putea "să pună mâna pe amândoi" (Iov 9:33)..... El și-a propus să ia asupra Sa vina și rușinea păcatului - un păcat atât de ofensator în ochii lui Dumnezeu încât ar fi necesitat separarea de Tatăl Său. Hristos a propus să ajungă până în adâncurile degradării și nenorocirii omului și să readucă sufletul pocăit și credincios în armonie cu Dumnezeu. Hristos, Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii, S-a oferit pe Sine ca jertfă și substitut pentru fiii căzuți ai lui Adam.26 TMK 18.4
"Prin creație și răscumpărare, prin natură și prin Hristos, sunt revelate gloriile caracterului divin. Prin manifestarea minunată a iubirii Sale prin dăruirea "singurului Său Fiu născut", ... caracterul lui Dumnezeu este dezvăluit inteligențelor universului. "27 TMK 18.5
Joi, 2 Mai
Ascultarea, rodul credinței
Citește Romani 3:27-31; 6:15-18; 8:1-2. Ce ne învață aceste versete despre mântuirea numai prin neprihănirea lui Hristos?
"Adam nu a reușit să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Să continue oare fiii și fiicele lui Adam în fărădelege și să nu se supună nici ei? Nimeni nu poate intra în viață dacă persistă în neloialitate, deoarece Hristos a fost dat lumii noastre pentru ca El să salveze poporul Său de păcatele sale. Când tânărul a venit la Hristos, spunând: "Bunule Învățător, ce lucru bun să fac, ca să am viața veșnică?". Isus i-a spus: "Dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile". Nu era posibil ca tânărul, sau oricine altcineva, să păzească poruncile lui Dumnezeu decât prin meritul lui Isus Hristos. Fără vărsarea sângelui lui Hristos nu putea exista nici o iertare a păcatului, nici o imputare a neprihănirii lui Hristos păcătosului credincios. Hristos a îndurat pedeapsa păcatului în propriul Său trup pe cruce și a împlinit toată neprihănirea. Meritul neprihănirii lui Hristos este singurul temei pe care păcătosul poate spera la un titlu la viața veșnică; căci Hristos S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca jertfă și sacrificiu pentru Dumnezeu, ca o mireasmă plăcută. Un preț infinit a fost plătit pentru răscumpărarea omului, nu pentru ca el să fie salvat în păcatele sale, nu pentru a anula legea lui Dumnezeu. Pavel spune: "Facem noi, așadar, ca legea lui Dumnezeu să fie anulată prin credință? Doamne ferește; da, noi stabilim legea". Pentru că, deși "prin faptele legii, nici o făptură nu va fi îndreptățită înaintea Lui", totuși dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credința în Isus Hristos, este mărturisită prin lege și prin profeți". ST 18 iunie 1894, par.
Citește 1 Petru 2:2; 2 Petru 3:18; Coloseni 1:10 și Efeseni 4:18-24. Ce adevăruri vitale transmit aceste pasaje despre viața creștină?
Viața creștinului este o bătălie și o alergare. Dar biruința despre care e vorba aici nu poate fi câștigată de puterea omenească. Câmpul de bătaie este inima omenească. Bătălia pe care trebuie s-o dăm — cea mai mare bătălie care a fost dată vreodată de om — este predarea eului personal în fața voinței lui Dumnezeu, predarea inimii în fața iubirii suverane. Omul cel vechi, născut din sânge și prin voința firii pământești, nu poate să moștenească Împărăția lui Dumnezeu. Înclinațiile moștenite, obiceiurile vechi trebuie să fie lepădate. CMF 141.2
Acela care se hotărăște să intre în Împărăția spirituală va constata că toate puterile unei firi nerenăscute, sprijinite de forțele împărăției întunericului, se ridică împotriva lui. Egoismul și mândria vor lua poziție împotriva oricărei încercări de a le arăta că sunt păcătoase. Prin noi înșine, nu suntem în stare să ne înfrângem dorințele și obiceiurile rele, care se luptă pentru supremație. Nu putem avea biruință asupra puternicului dușman care ne ține în sclavia sa. Numai Dumnezeu poate să ne dea această biruință. El dorește să avem stăpânire asupra noastră înșine, asupra voinței și căilor noastre. Dar nu poate lucra în noi, fără consimțământul și conlucrarea noastră. Duhul Sfânt lucrează prin facultățile și puterile date omului. Puterile noastre trebuie să lucreze împreună cu Dumnezeu. CMF 141.3
Vineri, 3 Mai
Studiu Suplimentar
Atunci când S-a înălțat la Tatăl, Hristos nu și-a lăsat urmașii fără ajutor. Spiritul Sfânt, ca reprezentant al Său, și ființele cerești, ca îngeri păzitori, sunt trimiși pentru a da ajutor celor care, în ciuda marilor greutăți, duc lupta cea bună a credinței. Aduceți-vă aminte întotdeauna că Isus este ajutorul vostru. Nimeni nu înțelege la fel de bine ca El particularitățile caracterelor voastre. El veghează asupra voastră și, dacă sunteți dispuși să fiți călăuziți de El, va împrăștia în jurul vostru o influență benefică, ce vă va da posibilitatea să faceți voia Lui în toate. SCT 17.1
În această viață, noi ne pregătim pentru viața viitoare. În curând, va fi o mare reexaminare, în care fiecare suflet care caută să-și desăvârșească un caracter creștin trebuie să suporte testul întrebărilor cercetătoare ale lui Dumnezeu: Ați fost voi un exemplu demn de urmat pentru alții? Ați vegheat asupra sufletelor ca unii care trebuie să dea socoteală de aceasta? Oștirea cerească este interesată cu privire la tineri și extrem de dornică să treceți cu bine încercarea, ca să puteți să auziți aceste cuvinte de aprobare: “Bine, rob bun și credincios.... Intră în bucuria Stăpânului tău.” SCT 17.2