Închinare fără sfârșit
Studiul 12, Trimestrul 1, 16-22 Martie 2024
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază, 16 Martie
Text de memorat:
Voi cânta Domnului cât voi trăi,voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi! Psalm 104:33
Mărturisirea noastră despre credincioșia Sa este mijlocul ales de Cer pentru dezvăluirea lui Hristos lumii. Noi trebuie să recunoaștem harul Său așa cum este făcut cunoscut prin oamenii sfinți din vechime; însă lucrul care va fi cel mai eficient este mărturia venită din propria noastră experiență. Suntem martori ai lui Dumnezeu în măsura în care descoperim în noi înșine lucrarea unei puteri de sorginte divină. Fiecare individ are o viață deosebită de a tuturor celorlalți și o experiență care diferă în mod radical de a lor. Dumnezeu dorește ca lauda noastră să se înalțe către El, purtând amprenta specifică a personalității noastre. Aceste prețioase recunoașteri spre lauda slavei harului Său, când sunt sprijinite de o viață asemănătoare cu a lui Hristos, au o putere irezistibilă, care lucrează pentru salvarea de suflete. DV 100.3
Este spre propriul nostru câștig să păstrăm în memorie amintirea nealterată a fiecărui dar al lui Dumnezeu. Prin acest mijloc, credința este întărită să ceară și să primească mai mult și mai mult. Există încurajare mai mare pentru noi în cea mai măruntă dintre binecuvântările pe care le primim noi înșine de la Dumnezeu decât în toate relatările pe care le putem citi despre credința și experiența altora. Sufletul care răspunde harului lui Dumnezeu va fi ca o grădină udată. Sănătatea îi va înflori cu repeziciune; lumina lui va răsări în întuneric, iar slava Domnului se va vedea asupra lui. DV 100.4
Duminică, 17 Martie
Ridică-ți brațele în casa Domnului!
1 Citește Psalmul 134. Unde are loc închinarea aici? Care este rezultatul închinării la Domnul? Citește Psalmii 18:1; 36:1; 113:1; 134:1,2; 135:1,2. Ce îi caracterizează pe închinători aici?
"Tot cerul se bucură pentru sufletul uman slab și defectuos care se dăruiește lui Isus și trăiește o viață de puritate. Cei care înving mult, îl iubesc cel mai mult pe Isus și sunt puși lângă Hristos, lângă marele tron alb, în cercul interior; da, foarte onorați. "Tu ai câteva nume chiar și în Sardes, care nu și-au mânjit hainele; și vor umbla cu mine în alb, căci sunt vrednici. Cel ce va birui, acela va fi îmbrăcat în haine albe; și nu-i voi șterge numele din cartea vieții, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi." [Apocalipsa 3:4, 5.] 11LtMs, Lt 37, 1896, par. 16
Fiecare clipă este extrem de prețioasă. Nu putem, fără o mare pierdere, să neglijăm ocazia prețioasă de a umbla în lumină. Dacă am neglijat să ne punem mâna în mâna lui Hristos, suntem în pericol permanent de a fi înșelați. Vom fi conduși pe căi false de duhuri seducătoare, care nu au primit dragostea adevărului, ci care, îndepărtându-se de Hristos, au fost orbiți de iluzii puternice, astfel încât cred și lucrează minciuna. 11LtMs, Lt 37, 1896, par. 17
În numele lui Isus Cristos din Nazaret, fiți puternici în harul lui Cristos; să știți că El vă iubește și va fi pentru voi o eficiență constantă. Ridicați glasul în laudă și mulțumire către Dumnezeu. "Iată, binecuvântați-L pe Domnul, voi toți slujitorii Domnului, care noaptea stați în casa Domnului. Ridicați-vă mâinile în sanctuar și binecuvântați pe Domnul. Domnul care a făcut cerul și pământul să te binecuvânteze din Sion". [Psalmul 134:1-3.] 11LtMs, Lt 37, 1896, par. 18
"...În contrast marcat cu murmurul și plânsul celor răi, slujitorii lui Dumnezeu vor cânta: 'Te voi lăuda din toată inima mea; înaintea zeilor îți voi cânta laude. Mă voi închina spre templul Tău cel sfânt și voi lăuda Numele Tău pentru bunătatea Ta cea bună și pentru adevărul Tău, căci Tu ai mărit Cuvântul Tău mai presus de tot Numele Tău. În ziua când am strigat, Tu mi-ai răspuns și m-ai întărit cu putere în sufletul meu. Toți împărații pământului Te vor lăuda, Doamne, când vor auzi cuvintele gurii Tale. Da, ei vor cânta pe căile Domnului, căci mare este slava Domnului. Chiar dacă Domnul este înalt, totuși are respect față de cei smeriți, dar pe cei mândri îi cunoaște de departe'. Atunci nu lăsați să fie prețuită nici o aparență de mândrie sau de importanță de sine, pentru că aceasta Îl va alunga pe Isus din inimă, iar golul va fi umplut cu atributele lui Satan..."... RH 4 august 1891, par. 12
Luni, 18 Martie
Cântă Domnului o cântare nouă!
Citește Psalmii 33:3; 40:3; 96:1; 98:1; 144:9; 149:1. Care este elementul care apare în toate aceste texte?
"Dacă lauda este frumoasă pentru cei drepți, de ce să nu-L lăudăm pe Domnul în adunările noastre? Nu ar fi bine ca cei tăcuți să rupă pecetea care le închide buzele prin cuvinte de laudă? Moda, obiceiul, obiceiul, spun: Tăceți! Dar tăcând, uităm de Dumnezeu și de mila Lui față de noi. Nu ar trebui să ne întoarcem la Dumnezeul nostru, cu pocăință pentru căderea noastră și să învățăm să-L lăudăm din ce în ce mai mult?" 17LtMs, Ms 116, 1902, par. 52
"Să prindem spiritul de laudă și de mulțumire. Uitând propriile noastre dificultăți și necazuri, să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru eliberarea de păcat și pentru ocazia de a trăi pentru gloria numelui Său." 17LtMs, Ms 116, 1902, par. 54
"Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți. El dorește să pună pe buzele noastre o cântare nouă, chiar lauda Dumnezeului nostru. El vrea să credem că El ne iartă păcatele și ne ia nedreptatea. El vrea ca noi să facem melodie în inimile noastre pentru El...." ML 174.2
Citește Isaia 42:10-12; Apocalipsa 5:9; 14:3. Ce putem deduce despre „cântarea nouă” din aceste texte biblice?
Pe marea de cristal, înaintea tronului, acea mare ca de sticlă amestecată cu foc — atât de mult strălucind de slava lui Dumnezeu, este adunată mulțimea care a “câștigat biruința asupra fiarei, a chipului ei, a semnului ei și a numărului numelui ei”. Împreună cu Mielul pe Muntele Sionului, “cu harpele lui Dumnezeu în mână”, stau cei o sută patruzeci și patru de mii care au fost răscumpărați dintre oameni; și se aude ca sunetul multor ape și ca sunetul unui tunet puternic “glasul cântăreților care cântau din harpele lor”. Ei cântau “o cântare nouă”, înaintea tronului, o cântare pe care nici un om n-o poate cânta afară de cei o sută patruzeci și patru de mii. Este cântarea lui Moise și a Mielului — cântarea eliberării. Nimeni în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii nu poate învăța cântarea aceasta; căci este cântarea experienței lor — o experiență pe care nici o altă generație n-a avut-o până atunci. “Aceștia urmează pe Miel oriunde merge El.” Fiind înălțați de pe pământ, dintre cei vii, sunt socotiți ca “primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel”. (Apocalipsa 15, 2-3; 14, 1-5.) TV 648.3
Marți, 19 Martie
„Doamne, cine va locui în cortul Tău?”
Citește Psalmul 15. Cine sunt oamenii vrednici să se închine în prezența lui Dumnezeu?
Întotdeauna bun, curtenitor, fiind continuu de partea celor apăsați, fie că erau evrei sau dintre neamuri, Domnul Hristos era iubit de toți. Prin viața și caracterul Său desăvârșit, El a răspuns la întrebarea pe care o pune Psalmii 15: “Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.” (Psalmii 15, 1.2.) În copilărie și tinerețe, viața Lui a fost de o așa manieră, astfel încât, atunci când și-a început lucrarea ca învățător, le-a putut spune ucenicilor Săi: “Dacă păziți poruncile Mele veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui”. (Ioan 15, 9.) PFE 402.1
Pe măsură ce Isus creștea, lucrarea începută în copilărie mergea mai departe și continua să crească în înțelepciune și în statură, fiind tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. El nu a ținut partea familiei Sale doar pentru că erau înrudiți prin legături naturale; El nu le lua apărarea niciodată dacă erau vinovați sau dacă făcuseră ceva rău; ci El lua întotdeauna apărarea aceluia despre care știa că este de partea adevărului. PFE 402.2
Citește Psalmii 24:3-6; 101:1-3. Ce înseamnă să fii sfânt?
"În lupta cu stricăciunile lăuntrice și cu ispitele exterioare, chiar și înțeleptul și puternicul Solomon a fost învins. Nu este sigur să permitem cea mai mică abatere de la cea mai strictă integritate. 'Abțineți-vă de la orice aparență de rău'. Amintiți-vă de Solomon. Printre multe națiuni nu a existat un rege ca el, iubit de Dumnezeul său. El a căzut. A fost îndepărtat de Dumnezeu și a devenit corupt prin îngăduința patimilor pofticioase. Acesta este păcatul predominant al acestui veac, iar progresul său este înfricoșător. Numai cei curați și umili pot locui în prezența lui. 'Cine se va urca pe dealul Domnului și cine va sta în locul Lui cel sfânt? Acela care are mâinile curate și inima curată, care nu și-a înălțat sufletul spre deșertăciune și nu a jurat cu înșelăciune'". 1SP 396.2
Îndeosebi tinerii care au fost deprinși să citească romane și literatură ieftină vor avea de câștigat din participarea la studiul de seară în familie. Tinerilor și tinerelor, citiți literatura care vă va da adevărata cunoștință, iar lucrul acesta va fi de ajutor pentru întreaga familie. Ziceți hotărât: “Nu voi irosi clipele prețioase citind ceea ce nu-mi va fi de folos și care doar mă va descalifica să fiu de ajutor altora. Îmi voi consacra timpul și gândirea mea spre a mă pregăti pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Îmi voi închide ochii în fața lucrurilor frivole și păcătoase. Urechile mele sunt ale Domnului și nu voi asculta la subtilele raționamente ale vrăjmașului. Glasul meu nu va fi cu nici un chip supus unei voințe care nu este sub influența Duhului lui Dumnezeu. Trupul meu este templul Duhului Sfânt și orice putere a corpului meu va fi consacrată unor realizări merituoase” 7M 64.1
Miercuri, 20Martie
Proclama slava Lui printre oameni!
Citește Psalmul 96. Care sunt aspectele multiple ale închinării menționate în acest psalm?
Întoarceți-vă la Domnul, voi, prizonieri ai nădejdii. Căutați tăria la Dumnezeu, la Dumnezeul cel viu. Dați pe față o credință smerită și neclintită în puterea și bunăvoința Lui de a salva. De la Hristos curge râul cel viu al mântuirii. El este Fântâna vieții, Izvorul a toată puterea. Când ne prindem în credință de puterea Lui, El va schimba, și va schimba în mod minunat, perspectivele cele mai fără de nădejde și mai descurajatoare. El va face aceasta pentru gloria Numelui Său. 8M 12.1
Dumnezeu îi cheamă pe credincioșii Săi, care cred în El, să exprime curaj față de cei care nu cred și sunt fără nădejde. Fie ca Domnul să ne ajute să ne sprijinim unii pe alții, și să-L încercăm printr-o credință vie. 8M 12.2
„Căci cu foc Își aduce Domnul la îndeplinire judecățile și cu sabia Lui pedepsește pe oricine; și cei uciși de Donul vor fi mulți la număr… și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel… ei vor vesti slava Mea printre neamuri… Vor aduce pe toți frații voștri… la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim – zice Domnul – cum își aduc copiii lui Israel darurile de mâncare, într-un vas curat, la Casa Domnului.” Isaia 66: 16, 19, 20.
Astfel în timpul dintre „ploaia târzie” a Adevărului și „revărsarea” puterii Duhului, va fi sigilat un număr de consacrați care vor scăpa de „cei uciși de Domnul”. Cu alte cuvinte, în secerișul primelor roade, când toți păcătoșii au fost scoși din biserică și rămân doar cei drepți, așa cum au fost cei 120 de ucenici în camera de sus, atunci și numai atunci va putea Domnul să reverse puterea Duhului Său Sfânt asupra tuturor, astfel încât toți (toți cei ce vor „scăpa”) vor prooroci, vor visa vise și vor avea vedenii.
„Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii la Ierusalim. După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului și va curăța Ierusalimul de vinovăția de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecății și cu duhul nimicirii, Domnul va așeza, peste toată întinderea muntelui Sionului și peste locurile lui de adunare, un nor de fum, ziua, și un foc de flăcări strălucitoare, noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei și ca loc de adăpost și de ocrotire împotriva furtunii și ploii.” Isaia 4: 3-6.
Numai după această curățire în Biserică (descrisă de asemenea în capitolul 9 din Ezechiel), rămășița va fi pregătită să poată duce pe deplin torța luminoasă și aprinsă a Adevărului la toate neamurile din lume. Din Sion va ieși Legea și din Ierusalim Cuvântul Domnului. Lucrarea va fi atunci încheiată, „rezumată în neprihănire”, și Domnul va apărea atunci în slavă - și orice ochi Îl va vedea (Apoc. 1: 7).
Joi, 21 Martie
Când Dumnezeu nu este încântat de jertfe
8 Citește Psalmii 40:6-8; 50:7-23; 51:16-19. Ce element important abordează aceste texte? De ce nu găsește Dumnezeu plăcere în jertfele pe care le-a poruncit în Cuvântul Său (Exodul 20:24)?
Încălcarea legii a fost cea care a dus la păcat, durere și moarte. Satana a declarat că va dovedi lumilor pe care Dumnezeu le-a creat și inteligențelor cerești că este imposibil să respecte legea lui Dumnezeu. Când Adam a cedat ispitei vrăjmașului și a căzut din starea sa înaltă și sfântă, Satana și îngerii săi au jubilat. Dar de pe tronul lui Dumnezeu s-a auzit un glas care rostea cuvinte de o importanță misterioasă. "Sacrificiu și jertfă nu ai dorit; urechile mele s-au deschis; arderea de tot și jertfa pentru păcat nu ai cerut. Atunci am zis: "Iată, eu vin; în volumul cărții este scris despre mine: "Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeul meu; da, legea Ta este în inima mea"." Când omul a căzut, Hristos Și-a anunțat scopul de a deveni înlocuitorul și garantul omului. Cine era El? Isaia spune despre El: "Ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu; și guvernarea va fi pe umărul Lui; și numele Lui se va chema Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii". Ioan spune despre El: "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Același era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și fără El nu a fost făcut nimic din ceea ce a fost făcut. În El era viața; și viața era lumina oamenilor.... Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi (și am văzut slava Lui, slava ca a Unuia-Născut din Tatăl), plin de har și de adevăr." RH 3 septembrie 1901, par. 3
"Fără ajutorul constant care vine numai de la Dumnezeu, chiar și cei care sunt priviți ca fiind cei mai eminenți credincioși sunt în pericol de a cădea în păcatele pe care Satana le-a pregătit pentru a-L dezonora pe Dumnezeu. Țineți minte, toți cei care pretindeți că sunteți credincioși, că numai atunci când aveți acea credință care lucrează prin iubire și purifică sufletul, numai atunci când aveți în inimă bucuria mântuirii lui Hristos, sunteți calificați să îi îndrumați pe păcătoși spre pocăință și reformare. Credinciosul autentic, care nu numai că este de acord cu adevărul, ci crede și practică adevărul, care nu este satisfăcut decât dacă are cu el prezența lui Dumnezeu, este cel care este o putere de bine în lume." 16LtMs, Lt 79, 1901, par. 21
"Când ne pocăim de păcatele noastre, nu trebuie să intrăm într-o celulă, așa cum a făcut Luther, și să ne biciuim ca pedeapsă pentru nelegiuirea noastră, gândindu-ne că astfel vom câștiga favoarea lui Dumnezeu. Întrebarea este pusă de profet: "Cu ce voi veni înaintea Domnului și mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui înalt?" Voi veni înaintea Lui cu arderi de tot, cu viței de un an? Va fi Domnul mulțumit de mii de berbeci, sau de zece mii de râuri de untdelemn? Voi da pe întâiul meu născut pentru fărădelegea mea, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu? El ți-a arătat, omule, ce este bun; și ce îți cere Domnul, dacă nu să faci dreptate, să iubești mila și să umbli cu umilință cu Dumnezeul tău?" Scriptura spune: "O inimă zdrobită și mâhnită, Doamne, nu vei disprețui". "Dar la acesta Mă voi uita, la cel sărac și cu duhul mâhnit, care tremură la cuvântul Meu". 'Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei cu duhul mâhnit'. 'Tu nu dorești jertfă, altfel ți-aș da-o; nu-ți place arderea de tot. Jertfele lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; o inimă zdrobită și mâhnită, Dumnezeule, nu o vei disprețui'. 'Căci așa zice Cel ce locuiește în veșnicie, Cel înalt, al cărui nume este Sfânt: Eu locuiesc în locul cel înalt și sfânt, și cu cel cu duhul mâhnit și smerit, ca să înviorez duhul celor smeriți și să înviorez inima celor mâhniți'". ST 8 august 1892, par. 1
Vineri, 22 Martie
Studiu Suplimentar
"Trebuie să muriți față de voi înșivă, să răstigniți carnea, cu afecțiunile și poftele ei. Nu este nevoie să concepeți căi și metode pentru a vă aduce propria răstignire; pedepsele autoimpuse nu sunt de nici un folos și vor fi găsite fără valoare atunci când va veni testul asupra voastră. Trebuie să ne predăm inima lui Dumnezeu, pentru ca El să ne reînnoiască și să ne sfințească și să ne pregătească pentru curțile Sale cerești. Nu trebuie să așteptăm vreun moment special, ci astăzi trebuie să ne dăruim Lui, refuzând să fim robii păcatului. Îți închipui că poți să te lași de păcat prin propria ta putere omenească, puțin câte puțin? Nu puteți face acest lucru; Isus a fost tratat ca un păcătos atunci când și-a asumat asemănarea cărnii păcătoase, pentru ca păcătosul să fie tratat ca neprihănit. Tatăl ne iubește pe noi, cei care credem în Hristos, așa cum îl iubește pe singurul Său Fiu născut. Astfel, prin credință putem să ne însușim neprihănirea lui Hristos, iar Mântuitorul nostru ne salvează de orice păcat. Sufletul convertit va urî lucrul pe care îl urăște Hristos și va iubi lucrul pe care îl iubește Hristos. Nu a făcut El, prin moartea și suferința Sa, provizii pentru curățirea ta de păcat? Trebuie să iei sângele lui Isus și să-l aplici pe inima ta prin credință; căci numai acesta te poate face mai alb decât zăpada. Dar tu spui: "Renunțarea la toți idolii mei îmi va frânge inima". Iată ce este necesar. Renunțând la toate pentru Dumnezeu, cazi pe stâncă și ești zdrobit. Renunță la toate pentru El fără întârziere, căci dacă nu ești frânt, nu ai nicio valoare. ST 8 august 1892, par. 2
"De ce să mai așteptăm?De ce să nu-l luăm pe Dumnezeu pe cuvânt și să spunem: "Mă dăruiesc Ție; este tot ce pot face."Dacă Satana vine să își arunce umbra între tine și Dumnezeu, acuzându-te de păcat, ispitindu-te să nu ai încredere în Dumnezeu și să te îndoiești de mila Lui, spune: "Nu pot permite ca slăbiciunea mea să se interpună între mine și Dumnezeu, căci El este puterea mea.Păcatele mele, care sunt multe, sunt puse asupra lui Isus, jertfa mea divină".Satana dorește să te țină în câmpul de jos al păcatului, dar nu te vei hotărî tu să te eliberezi?Nu veți spune: "- ST 8 august 1892, par.3