Părtași la misiunea lui Dumnezeu
Studiul 4, Trimestrul 4, 21-27 Octombrie, 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat După-amiază, 21 Octombrie
Text de Memorat:
“Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” RCCV — Ioan 13:34,35
“Prietenia (tainele — ed. engleză) Domnului este pentru cei ce se tem de El”. (Psalmii 25, 14.) Avraam Îl onorase pe Dumnezeu și Dumnezeu l-a onorat atunci pe el, invitându-l la consfătuirea Sa și descoperindu-i planurile Sale. “Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?” spuse Domnul. “Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. De aceea, Mă voi pogorî acum să văd dacă într-adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; și dacă nu va fi așa, voi ști”. (Geneza 18, 17-22.) Dumnezeu cunoștea bine gradul de vinovăție al Sodomei, dar a vorbit în felul oamenilor, pentru ca justețea purtării Sale să poată fi înțeleasă. Înainte de a aduce pedeapsa asupra celor vinovați, El va merge personal ca să facă o cercetare a umblării lor; dacă ei nu trecuseră de limitele îndurării divine, El avea să le mai dea timp de pocăință.” PP 139.1
“Doi dintre solii cerului au plecat, lăsându-l pe Avraam singur cu Cel pe care Îl cunoștea acum ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Și omul credinței mijloci în favoarea locuitorilor Sodomei. Odată el îi salvase cu sabia sa, acum el s-a străduit să-i salveze prin rugăciune. Lot și familia lui locuiau încă acolo; iar iubirea neegoistă care îl mânase pe Avraam să-i scape de elamiți căuta acum să-i salveze, dacă era voia lui Dumnezeu, de furtuna judecății divine.” PP 139.2
Duminică, 22 octombrie
Darul ospitalității
Citește Geneza 18:1-15. Ce elemente ale ospitalității sunt demonstrate în reacția lui Avraam față de străini?
Ospitalitatea lui Avraam a adus o binecuvântare atât de mare în căminul său - cei trei oaspeți cerești care au reafirmat făgăduința unui moștenitor. Și actul său de bunătate cu care i-a condus pe oaspeții cerești mergând cu ei o anumită distanță spre oraș, i-a determinat pe îngeri să-i încredințeze trista lor misiune cu privire la Sodoma. Prin urmare, nicio casă nu ar trebui să de-a uitării „primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe pe îngeri”. Evr. 13: 2.
Avraam trebuia să devină o națiune mare și puternică, pentru că va porunci fiilor și casei lui după el, să păzească calea Domnului, să facă „dreptate și judecată.” (KJV). Dumnezeu a recunoscut că, casa lui Avraam trebuie să fie o școală de cămin model și, astfel, acest Patriarh al veacurilor a devenit „prietenul lui Dumnezeu” și „părintele credincioșilor”. Dumnezeu, vedeți, îi onorează pe părinții care își conduc casele în mod corect, care își călăuzesc căminele în lucrurile Lui.
“Fiecare act al vieții, cât de mărunt ar fi el, are influența lui spre bine sau spre rău. Credincioșia sau neglijența în ceea ce se pare că sunt cele mai mărunte datorii pot deschide ușa spre cele mai bogate binecuvântări ale vieții sau spre cele mai mari nenorociri ale ei. Lucrurile mici sunt acelea care pun caracterul la probă. Dumnezeu Se bucură de faptele nepretențioase ale unei vieți de lepădare de sine, săvârșite cu o inimă voioasă și binevoitoare. Noi nu trebuie să trăim pentru noi înșine, ci pentru alții. Și numai prin uitare de sine și prin cultivarea unui spirit iubitor și gata de a da ajutor putem face din viața noastră o binecuvântare. Micile atenții, neînsemnatele fapte simple de curtoazie ajută mult la realizarea fericirii vieții, pe când neglijarea acestora constituie — și nu în mică măsură — nenorocirea vieții omenești.” PP 158.2
Luni, 23 octombrie
Iubirea lui Avraam pentru toți oamenii
Citește Geneza 18:16-33. Cum și-a exercitat Avraam marea calitate de a-i iubi pe toți oamenii, fără a face discriminare între triburi, populații sau popoare?
“Despre Avraam este scris că “a fost numit prietenul lui Dumnezeu”, “tatăl tuturor celor ce cred”. (Iacov 2, 23; Romani 4, 11.) Mărturia lui Dumnezeu cu privire la acest patriarh credincios este: “Avraam a ascultat de porunca Mea și a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele și legile Mele”. Și: “Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit”. (Geneza 26, 5; 18, 19.) Mare a fost onoarea la care a fost chemat Avraam, aceea de a fi părintele poporului care timp de veacuri avea să fie păzitorul și păstrătorul adevărului lui Dumnezeu pentru lume, al acelui popor prin care toate națiunile pământului aveau să fie binecuvântate prin venirea lui Mesia cel făgăduit. Dar Acela care l-a chemat pe patriarh l-a socotit vrednic. Dumnezeu este Acela care vorbește. El, care înțelege de departe gândurile și care îi prețuiește pe oameni după adevărata lor valoare, spune: “Îl cunosc”. Nu va fi din partea lui Avraam nici o trădare a adevărului, pentru scopuri egoiste. El va ține Legea și se va purta drept și bine. Nu numai că se va teme el însuși de Dumnezeu, ci va cultiva religia în familia sa. El va învăța casa sa în cele ale neprihănirii. Legea lui Dumnezeu avea să fie norma de conduită în familia sa.” PP 140.3
“Casa lui Avraam cuprindea mai bine de o mie de persoane. Aceia care erau conduși de învățăturile sale, spre a se închina singurului Dumnezeu, au găsit un cămin în tabăra sa; și aici, ca într-o școală, ei au primit o astfel de învățătură, care îi pregătea să devină reprezentanți ai adevăratei credințe. În acest fel, asupra sa zăcea o mare răspundere. El forma conducători de familii și metodele sale de conducere aveau să fie aplicate în casele peste care aceștia aveau să fie conducători.” PP 141.1
Marți, 24 octombrie
Atitudinea lui Avraam în rugăciune
Citește Geneza 18:23-32 și Iacov 5:16. Ce ar trebui să ne învețe aceste texte despre puterea rugăciunii de mijlocire?
“Cu profund respect și umilință, el și-a început mijlocirea: “Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu, care nu sunt decât praf și cenușă”. (Geneza 18, 27.) Nu era nici o încredere în sine, nici o mândrie a propriei sale neprihăniri. El n-a cerut vreo favoare pe temeiul ascultării sale sau al sacrificiilor pe care el le-a făcut, supunându-se voii lui Dumnezeu. Fiind el însuși păcătos, el a mijlocit totuși în favoarea păcătoșilor. Un astfel de spirit vor da pe față cei ce se vor apropia de Dumnezeu. Totuși, Avraam a dat pe față o încredere ca a unui copil care se roagă unui tată iubitor. El s-a apropiat de solul ceresc și cu căldură I-a prezentat cererea sa. Deși Lot ajunsese un locuitor al Sodomei, el nu se făcuse părtaș la nelegiuirile locuitorilor ei. Avraam gândea că în acel oraș, atât de populat, mai puteau fi și alți închinători ai adevăratului Dumnezeu. Și, având în vedere aceasta, el a spus: “Să omori pe cel bun împreună cu cel rău ... departe de Tine așa ceva ... departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18, 25.) Avraam n-a intervenit numai o singură dată, ci de mai multe ori. Prinzând curaj pe măsură ce cererile lui erau împlinite, el a continuat până când a primit asigurarea că, dacă numai zece oameni drepți s-ar fi aflat în ea, cetatea avea să fie cruțată.” PP 139.3
“Iubirea față de sufletele pieritoare a inspirat rugăciunea lui Avraam. Cu toate că îi era scârbă de păcatele acelei cetăți corupte, el dorea ca păcătoșii să poată fi salvați. Profundul său interes pentru Sodoma ne înfățișează neliniștea pe care ar trebui s-o simțim pentru cei nepocăiți. Noi ar trebui să cultivăm ură față de păcat, dar milă și iubire față de cei păcătoși. De jur împrejurul nostru, sunt suflete ce se cufundă într-o ruină la fel de groaznică și lipsită de speranță ca și aceea care s-a abătut asupra Sodomei. În fiecare zi timpul de probă al unora se sfârșește. În fiecare ceas unii trec dincolo de hotarul îndurării. Și unde sunt oare glasurile de avertizare și de îndemnare care să-l determine pe păcătos să fugă de această îngrozitoare nenorocire? Unde sunt oare mâinile acelea întinse care să-l tragă înapoi de la moarte? Unde sunt oare aceia care, în umilință și cu o credință stăruitoare, să mijlocească la Dumnezeu pentru el?” PP 140.1
“Spiritul lui Avraam era spiritul lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu este El Însuși un mare Mijlocitor în favoarea păcătosului. El, care a plătit prețul pentru răscumpărarea lor, cunoaște valoarea sufletului omenesc. Cu o aversiune față de rău care poate exista numai într-o natură lipsită de orice mânjitură a păcatului, Hristos a manifestat față de păcătos o iubire pe care numai bunătatea infinită o putea concepe. În agonia răstignirii, fiind El Însuși apăsat de povara îngrozitoare a păcatelor lumii întregi, El S-a rugat pentru cei ce-L batjocoreau și pentru ucigașii Săi: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac”. (Luca 23, 34.)” PP 140.2
Miercuri, 25 octombrie
Misiunea lui Avraam
Citește Geneza 19:1-29. Care a fost rezultatul atitudinii lui Avraam de ospitalitate, iubire și rugăciune?
“În amurg, doi străini se apropiară de poarta cetății. După înfățișare, păreau că sunt călători care veneau să poposească peste noapte acolo. Nimeni nu întrezărea în călătorii aceștia umili pe puternicii vestitori ai judecății divine și puțin se gândea mulțimea nepăsătoare și veselă că, prin felul în care ei îi vor trata pe acești soli cerești, chiar în noaptea aceea, vor atinge apogeul vinovăției lor, care atrăgea nenorocirea asupra îngâmfatei lor cetăți. Dar s-a găsit acolo un om care a dat pe față o atenție plină de bunăvoință față de străini și care i-a invitat acasă la el. Lot nu cunoștea adevărata lor origine, dar politețea și ospitalitatea erau ceva obișnuit la el; ele erau o parte a religiei lui, învățături pe care le-a luat din exemplul lui Avraam. Dacă n-ar fi cultivat un spirit de curtoazie, ar fi fost lăsat să piară împreună cu restul Sodomei. Multe familii, închizând ușile în fața unui străin, au ținut afară pe solul lui Dumnezeu, care ar fi adus binecuvântare, nădejde și pace.” PP 158.1
“Îngerii i-au făcut cunoscut lui Lot rostul misiunii lor: “Avem să nimicim acest loc, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului, împotriva locuitorilor lui. De aceea, ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim”. (Versetul 13.) Străinii pe care Lot se străduise să-i ocrotească au făgăduit acum să-l apere pe el, să-i salveze pe toți membrii familiei lui care vor fugi împreună cu el din cetatea nelegiuită. Gloata obosise și plecase, iar Lot merse să-și avertizeze copiii. El le repetă cuvintele îngerilor: “Sculați-vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea”. (Versetul 14.) Dar lor li se părea că el glumește. Fiicele lui erau influențate de soții lor. Ele erau destul de bine acolo unde se găseau. Nu puteau vedea nici o dovadă de primejdie. Totul era așa cum fusese mai înainte. Aveau averi mari și nu credeau că este posibil ca frumoasa Sodomă să fie nimicită.” PP 159.3
““Răsărea soarele pe pământ, când a intrat Lot în Țoar”. (Versetul 23.) Razele strălucitoare ale dimineții păreau că vestesc numai prosperitate și pace pentru cetățile din câmpie. Forfota unei vieți active începu pe străzi; oamenii mergeau pe diferitele lor căi, preocupați de treburile sau plăcerile zilei. Ginerii lui Lot făceau haz de temerile și avertizările bătrânului slab de minte. Deodată și în mod neașteptat, ca și când un trăsnet ar bubui dintr-un cer fără nori, izbucni furtuna. Domnul a început să plouă foc și pucioasă din cer asupra cetăților și asupra câmpiei roditoare; palatele și templele ei, locuințele ei costisitoare, grădinile și viile, cum și mulțimile vesele și căutătoare de plăceri, care numai cu o noapte înainte insultaseră pe trimișii cerului — totul a fost mistuit. Fumul vâlvătăii se înălța asemenea fumului unui cuptor uriaș. Și minunata vale a Sidimului a ajuns un pustiu, un loc ce nu mai avea să fie vreodată rezidit sau locuit — o mărturie pentru toate generațiile cu privire la certitudinea judecăților lui Dumnezeu asupra nelegiuirii.” PP 162.2
“Flăcările care au consumat cetățile din câmpie își trimit lumina ca o avertizare până în zilele noastre. Ni se dă astfel teribila și solemna lecție că și atunci când mila lui Dumnezeu îl suportă mult timp pe păcătos, există totuși o limită în a păcătui, dincolo de care oamenii nu pot trece. Când s-a ajuns la această limită, îmbierile harului se retrag și începe aplicarea pedepselor.” PP 162.3
Joi, 26 octombrie
Supunerea față de voia lui Dumnezeu
Citește Geneza 12:1-9. Ce ne învață aceste versete despre supunerea față de voia lui Dumnezeu, chiar și atunci când calea care ne stă în față pare clară?
Când metoda urmărită de Avraam este urmată, atunci și numai atunci poate cineva să fie îndreptățit, nu există o altă cale. „Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi 'sămânţa' lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” (Gal. 3:29). „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam” (Ioan 8:39). Să observăm credința, experiența și îndreptățirea lui Avraam. „Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam.” (Is. 51:1, 2).
În următoarele se va observa că Avraam a răspuns fără ezitare la tot ceea ce Dumnezeu I-a poruncit să facă: „Domnul zisese lui Avram: 'Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta' … Avram a plecat, cum îi spusese Domnul … Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: 'Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale'. Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.” (Gen. 12:1, 4, 7). „Domnul i-a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: 'Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac. Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată. Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da'. Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care Sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.” (Gen. 13:14-18).
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire” (Iacov 2:23). Făcând lucrurile pe care Dumnezeu i le-a cerut el a obținut următoarele: „Că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele”. „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta”. (Gen. 26:5, 4). Având o credință ca a unui copil în Cuvânt și făcând tot ceea ce Dumnezeu a spus, este singura sfințire și neprihănire care este a lui Hristos. Aceia care fac astfel sunt copiii lui Avraam și pentru ei este făgăduința. Ei declară deschis că sângele lui Hristos are putere să-i mântuiască din robia păcatului și din condamnarea legii. Ei vor moșteni țara în vecii vecilor. Aceștia sunt Israel al lui Dumnezeu, nu există alții și aceasta este singura neprihănire și sfințire prin credință.
Vineri, 27 octombrie
Studiu suplimentar
Prin mărturii inspirate am aflat că Avraam și Lot au devenit amândoi atât de bogați încât au fost nevoiți să dizolve parteneriatul și să ocupe porțiuni separate de pământ. Avraam i-a sugerat lui Lot să aleagă mai întâi pământul pe care îl dorea, iar Avraam să ia ceea ce a rămas. Lot a ales toate câmpiile și a lăsat dealurile pentru Avraam. Poate că din punct de vedere comercial alegerea lui Lot a fost bună, dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu a fost proastă. În alegerea sa, Lot nu a reușit să vadă sau să ia în considerare faptul că fusese foarte binecuvântat prin faptul că fusese în parteneriat cu unchiul său Avraam. El s-a gândit doar la siguranța sa personală, egoistă, în viitor. Cu toate acestea, Avraam nu a ridicat nicio obiecție la alegerea lui Lot. El a luat cu plăcere dealurile.
În decursul timpului, Lot s-a mutat în oraș, unde a devenit din ce în ce mai sărac. În cele din urmă, îngerul Domnului a trebuit să-l salveze, iar el a ieșit cu nimic. În contrast izbitor cu experiența devastatoare a lui Lot, Avraam a devenit în mod constant din ce în ce mai bogat, iar Dumnezeu i-a dat în cele din urmă tot pământul. Care a fost secretul succesului lui Avraam? -- Dumnezeu Însuși l-a făcut prosper pe Avraam când l-a văzut pe Avraam credincios în toate. Atunci când suntem credincioși în toate, El ne va binecuvânta mai abundent și pe noi.