În căutarea păcii
Studiul 13, Trimestrul 3, 16-22 Septembrie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază 16 Septembrie
Text de Memorat:
Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Efeseni 4:16,17
Acum biserica e luptătoare. Acum ne stă împotrivă o lume adâncită în întuneric de miez de noapte și dedată aproape cu totul la idolatrie. Dar vine ziua când lupta va fi terminată și victoria câștigată. Voia lui Dumnezeu trebuie să se facă pe pământ, așa cum se face în ceruri. Națiunile nu vor mai avea altă lege decât legea cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită și îmbrăcată cu veșmintele laudei și mulțumirii — haina neprihănirii lui Hristos. Întreaga natură, în frumusețea ei desăvârșită, Îi va oferi lui Dumnezeu un tribut continuu de laudă și de adorare. Lumea va fi scăldată în lumină cerească. Anii se vor petrece în bucurie. Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai tare ca acum. La priveliștea aceasta, stelele dimineții vor cânta împreună, iar copiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos Se vor uni pentru a proclama: “Nu va mai fi păcat și moarte nu va mai fi.” 8M 42.1
Aceasta este priveliștea ce mi-a fost înfățișată. Dar biserica trebuie și va avea să lupte cu dușmani văzuți și nevăzuți. Agenții Satanei, în chip omenesc, sunt pe teren. Oameni s-au coalizat pentru a se opune Domnului oștirilor. Alianțele acestea vor dăinui până ce Hristos va părăsi locul Său de mijlocire dinaintea tronului harului și va îmbrăca veșmintele răzbunării. Agenți satanici sunt prin toate orașele, organizându-i sârguincios, în grupe, pe cei care se opun Legii lui Dumnezeu. Persoane ce se declară că sunt sfinți, precum și necredincioși notorii, se alătură la grupele acestea. Acesta nu e un timp când poporul lui Dumnezeu să fie slab. Nu ne putem îngădui nici măcar o clipă să nu veghem. 8M 42.2
Duminică, 17 Septembrie
Biserica, o armată unită
Citește Efeseni 6:10-20. Ce spune Pavel despre tipul de război în care este angajată biserica? Descrie Pavel doar bătălia spirituală a unei persoane împotriva răului? Sau războiul comun al membrilor bisericii împotriva răului?
Ioel 2:1-3: „Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel Sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea lui, şi pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă”.
Aici vedeți că va fi proclamată o solie bisericii, Sionului, declarând că ziua cea mare și înfricoșată a Domnului este aproape; că va fi devastatoare în spatele poporului Lui și glorioasă în fața lor – că Domnul va curăța terenul, că va aduna fiecare grăunte de „grâu” și apoi va arde neghina.
Ioel 2:4-6: „Parcă sunt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi. Vin uruind ca nişte care pe munţi, şi pârâie ca o flacără de foc, când mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă. Tremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc [viitor în KJV]”.
Vedem că puterea care a însoțit pe Israelul din vechime în timp ce luau în stăpânire Țara Promisă va însoți pe slujitorii lui Dumnezeu în timpul secerișului.
Ioel 2:7, 8: „Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui. Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers [când vor cădea sub sabie, nu vor fi răniți - KJV]”.
Nimic nu va putea opri poporul lui Dumnezeu. Fiecare își va îndeplini lucrarea. Ei vor aduna roadele pământului și nimic nu-i va răni. Spiritul Profetic declară: „Când sfinții au părăsit orașele și satele, au fost urmăriți de cei răi, care căutau să le ia viața. Dar săbiile care au fost ridicate pentru a-i ucide pe cei din poporul lui Dumnezeu s-au frânt și au căzut la fel de neputincioase ca niște paie”, Experiențe și Viziuni, pagina 285 engl.
Ioel 2:9: „Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ [viitor - KJV]”.
„Slujitorii lui Dumnezeu” vor aduna pe toți frații lor din toate neamurile (Is. 66:20). Într-adevăr, deoarece picioarele Evangheliei sunt picioarele oamenilor care o vestesc. Desigur, doar cu o coordonare perfectă și cu o armată blindată poate fi terminată lucrarea evangheliei când fiara cu două coarne declară „să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”, Apoc. 13:5.
Ioel 2:10, 11: „Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi cel ce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi? [viitor - KJV]”.
După ce a anunțat cât de mare și înfricoșată va fi acea zi, Domnul face acest apel:
Ioel 2:12-14: „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe care le trimite. Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?”.
Apelul lui Dumnezeu este ca noi să ne pregătim pentru a întâmpina acea zi; ca acum, ca creștini sinceri care-și dau seama că pentru o asemenea slavă ca aceasta am primit această solie de milă, să ne întoarcem cu pocăință la El.
Luni, 18 Septembrie
Centura și platoșa
Cum îi prezintă Pavel pe credincioși începându-și pregătirea pentru lupta împotriva răului? Efeseni 6:14; vezi și 1 Petru 4:1; 5:8; Romani 8:37-39.
Dan. 2:44: „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic”.
Majoritatea cercetătorilor Bibliei înțeleg că acest chip din Daniel 2 reprezintă împărățiile lumii, începând cu timpul lui Daniel până la sfârșit. Aici vedem că piatra care este tăiată fără mâini omenești lovește chipul la picioare și umple tot pământul. „În vremea acestor împăraţi”, timpul nostru, declară Inspirația, Dumnezeu va instaura împărăția care este reprezentată de piatră și ea va lovi națiunile și va duce la sfârșitul lor. Cum ar putea fi acea zi decât mare pentru poporul lui Dumnezeu și înfricoșată pentru națiuni? Într-adevăr, va fi ziua cea mare și înfricoșată a Domnului.
Dan. 2:45: „Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâni, şi care a sfărâmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut, deci, cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică”.
Relatarea lui Daniel este foarte scurtă, dar Ieremia descrie ziua în detaliu:
Ier. 51:21-23: „Prin tine am sfărâmat pe cal şi pe călăreţul lui; prin tine am sfărâmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân şi pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr şi pe fată. Prin tine am sfărâmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori şi pe căpeteniile lui [aceste versete sunt la viitor în KJV, n.tr.]”.
Aici Inspirația explică că Dumnezeu va sfărâma națiunile cu Împărăția Lui, că poporul Lui va fi securea Lui de bătălie. Daniel și Ieremia spun clar că Împărăția va provoca sfârșitul împărățiilor lumii.
Mica 5:7: „Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă care nu se bizuie pe nimeni, şi nu atârnă de copiii oamenilor”.
Rămășița lui Iacov (cei care rămân după ce neghina este îndepărtată), odată ce devine o împărăție, va fi ca o rouă de binecuvântări pentru cei care caută mântuirea și ca un leu care rupe în bucăți pe cei care continuă în păcat. Ziua va fi mare pentru unii și înfricoșată pentru alții.
Marți, 19 Septembrie
Încălțămintea - biserica poartă pacea
Recapitulează cele opt ocazii din Efeseni în care Pavel evidențiază pacea. De ce folosește o imagine militară detaliată când este atât de interesat de pace?
Vocea Duhului strigă acum cu glas tare prin Isaia: „Trezește-te, trezește-te! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă! Căci nu va mai intra în tine niciun om netăiat împrejur sau necurat… Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărățește!” Isaia 52: 1, 7.
Aceeași voce de asemenea pledează prin Naum: „Iată pe munți picioarele solului care vestește pacea! Prăznuiește-ți sărbătorile, Iudo, împlinește-ți juruințele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârșire.” Naum 1: 15.
Dar, în toată istoria ei, biserica ca un întreg niciodată nu a acceptat o solie din ceruri. De aceea, apelul vine la fiecare membru individual. Fiecare trebuie să decidă pentru el însăși. Niciunul nu ar trebui să-și permită să se lase influențat de altul. Și „nimeni nu are dreptul să stingă lumina dată poporului. Când se transmite un mesaj, în numele Domnului, nimeni nu se poate sustrage de la datoria investigării celor spuse…Datorită unei astfel de atitudini, bisericile populare au fost lăsate în întunecime parțială și mesajul cerului n-a ajuns la ele.” – Sfaturi Pentru Lucrarea Școlii de Sabat, pag. 28.
Ce vești mai bune decât acestea și-ar dori un popor care este în robie? Dacă această solie, Împărăția lui Dumnezeu (biserica purificată), nu este o solie de pace și siguranță, atunci spuneți-mi ce vrea să spună Inspirația prin: „lupul va locui împreună cu mielul și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună, și le va mâna un copilaș.” „Niciun locuitor nu zice: sunt bolnav; poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.” Is. 11: 6; 33:24.
Aici Cuvântul profetic al lui Dumnezeu declară în mod clar atât de către profetul Isaia cât și de Naum că atunci când vedem aceste vești bune publicate de cel ale căror picioare sunt văzute pe munți (iar acest lucru are loc acum pentru prima dată de când profeții au scris), trebuie să fie un semn că cei răi, care încalcă legile lui Moise, vor fi curând tăiați din poporul lui Dumnezeu.
Dumnezeu să ne ajute să îmbrăcăm armura și să acționăm ca unii care suntem zeloși, ca și când sufletele bărbaților și femeilor merită să fie salvate. Să căutăm o nouă convertire. Avem nevoie de prezența Duhului Sfânt al lui Dumnezeu cu noi, ca inimile noastre să fie potolite și noi să nu aducem un duh aspru în lucrare. Mă rog ca Duhul Sfânt să ia pe deplin în stăpânire inimile noastre. Să ne purtăm ca niște copii ai lui Dumnezeu, care caută la El sfat, gata să împlinească planurile Lui ori de câte ori sunt prezentate. Dumnezeu va fi proslăvit de un așa popor și cei care sunt martori la zelul nostru vor zice: Amin, Amin. 9M 107.2
"Atunci când creștinii care se declară creștini sunt uniți ca unul singur - unul cu Hristos în Dumnezeu - ei sunt reprezentanți ai bisericii Primului Născut. Unitatea ar trebui să fie întotdeauna elementul de conservare în biserica creștină. Bărbații și femeile sunt uniți în calitate de biserică prin cel mai solemn legământ cu Dumnezeu de a asculta de Cuvântul Său și de a se uni într-un efort de întărire a credinței unii altora." RH 6 ianuarie 1903, par. 5
Miercuri, 20 Septembrie
Scut, coif și sabie
Când și unde ar trebui să utilizeze credincioșii, ca luptători în marea luptă, scutul, coiful și sabia? Efeseni 6:16,17
"Războiul dintre bine și rău nu a devenit mai puțin aprig decât era în zilele Mântuitorului. Calea spre cer nu este mai lină acum decât a fost atunci. Toate păcatele noastre trebuie înlăturate. Orice indulgență îndrăzneață care împiedică viața noastră religioasă trebuie tăiată. Ochiul drept sau mâna dreaptă trebuie să fie sacrificate, dacă ne fac să păcătuim. Suntem dispuși să renunțăm la propria noastră înțelepciune și să primim împărăția cerurilor ca un copil mic? Suntem dispuși să ne despărțim de îndreptățirea noastră de sine? Suntem dispuși să sacrificăm aprobarea oamenilor? Premiul vieții veșnice este de o valoare infinită. Suntem dispuși să primim ajutorul Duhului Sfânt și să cooperăm cu el, depunând eforturi și făcând sacrificii proporționale cu valoarea obiectului care urmează să fie obținut? RH 25 august 1896, par. 12
"Îndemnul Duhului lui Dumnezeu are o forță deosebită în acest moment: "În sfârșit, frații mei, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți rezista împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi nu ne luptăm împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva principatelor, împotriva puterilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestei lumi, împotriva răutății spirituale în locurile înalte. De aceea, luați pentru voi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți rezista în ziua cea rea și, după ce ați făcut toate, să rămâneți în picioare. Stați deci în picioare, având coapsele încununate cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa dreptății, și picioarele încălțate cu pregătirea Evangheliei păcii; mai ales, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile aprinse ale celor răi. Și luați coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu."" RH 25 august 1896, par. 13
"Egoismul și necredința strică multe vieți. Biserica este slăbită de ineficiența celor care ar trebui să poarte jugul lui Hristos și să-i ridice poverile. Hristos are nevoie de persoane cu experiență autentică. Să aibă El în armata Sa oameni, fiecare cu câte un defect spiritual, soldați care trebuie să caute locul cel mai ușor, pentru ca nu cumva calea aspră să le rănească picioarele alunecoase? Noi suntem pe câmpul de luptă, înrolați pentru serviciu. Când se aude chemarea trâmbiței: "Înainte!", nu vă opriți să vă îngrijiți micile infirmități. Uitați că le aveți și mergeți mai departe. Unde sunt soldații activi, care, îmbrăcați în toată armura lui Dumnezeu, sunt pregătiți să ducă un război agresiv? Unde sunt soldații care sunt gata să ridice stindardul și să-l poarte prin luptă, la ordinul căpitanului, până la victorie? RH 21 august 1900, par. 8
"Trebuie să se încheie angajamente serioase, căci Domnul vine. Departe de indolența iubitoare de ușurință care îi ține pe atât de mulți departe de lucrare. Scoateți la iveală talentele voastre îngropate. Sunteți obligați să fiți lucrători activi și sârguincioși. "Oricine vrea să vină după Mine", a spus Hristos, "să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze". Nu refuzați să vă vedeți responsabilitățile. Uniți-vă în muncă serioasă pentru Dumnezeu. Ieșiți la muncă, purtând cu voi culorile voastre". RH 21 august 1900, par. 9
Joi, 21 Septembrie
Rugăciunea pe câmpul de luptă
"Există o dragoste febrilă pentru plăceri în această perioadă, o creștere înfricoșătoare a libertinajului, un dispreț pentru orice autoritate. Nu numai oamenii lumii, ci și creștinii declarați, sunt guvernați mai degrabă de înclinații decât de datorie. Cuvintele lui Hristos răsună de-a lungul veacurilor: "Vegheați și rugați-vă"." RH 20 decembrie 1881, par. 10
"Hristos a venit în lumea noastră pentru a se angaja într-o luptă corp la corp cu acest dușman al omului și pentru a smulge astfel rasa din ghearele lui Satana. În realizarea acestui scop, El nu și-a reținut propria viață. Și acum, în puterea pe care o va da Hristos, omul trebuie să stea pentru sine, o santinelă credincioasă împotriva dușmanului viclean și complotist. Spune marele apostol: "Umblați cu precauție", - păziți fiecare alee a sufletului, priviți în mod constant la Isus, modelul adevărat și perfect, și căutați să imitați exemplul Său, nu doar în unul sau două puncte, ci în toate lucrurile. Atunci vom fi pregătiți pentru orice situație de urgență. Vegherea neîncetată este un mare ajutor pentru rugăciune. Ea împiedică mintea să se îndepărteze de principiile corecte. Ea exclude vanitatea și fleacurile care predomină pretutindeni în lume și, într-o măsură alarmantă, printre creștinii declarați. Cel a cărui minte iubește să se oprească asupra lui Dumnezeu are o apărare puternică. El va percepe rapid pericolele care îi amenință viața spirituală, iar simțul pericolului îl va determina să apeleze la Dumnezeu pentru ajutor și protecție. RH 11 octombrie 1881, par. 2
"Sunt momente în care viața creștină pare asaltată de pericole, iar datoria pare greu de îndeplinit. Dar norii care se adună în jurul drumului nostru și pericolele care ne înconjoară nu vor dispărea niciodată în fața unui spirit ezitant, îndoielnic și lipsit de rugăciune. În astfel de momente, necredința spune: "Nu vom putea niciodată să depășim aceste obstacole; să așteptăm până când vom putea vedea clar calea noastră. Dar credința îndeamnă cu curaj la un avans, sperând totul, crezând totul. RH 11 octombrie 1881, par. 3
" Este nevoie de veghe și vigilență acum, ca niciodată în istoria neamului. Ochiul trebuie să fie oprit de la a privi deșertăciunea. Fărădelegea, spiritul predominant al vremii, trebuie să fie întâmpinată cu o mustrare hotărâtă. Nimeni să nu simtă că nu este în pericol. Atâta timp cât Satana trăiește, eforturile sale vor fi constante și neobosite pentru a face lumea la fel de rea ca înainte de potop și la fel de libertină ca locuitorii din Sodoma și Gomora. Rugăciunea poate fi foarte bine oferită zilnic de cei care au frica lui Dumnezeu înaintea lor, ca El să le ferească inimile de dorințele rele și să le întărească sufletele pentru a rezista ispitei. Cei care, în încrederea lor în sine, nu simt nevoia de veghere și de rugăciune neîncetată, sunt aproape de o cădere umilitoare. Toți cei care nu simt importanța păzirii hotărâte a afecțiunilor lor, vor fi captivați de cei care își exersează artele pentru a-i prinde în capcană și a-i rătăci pe cei neștiutori. Oamenii pot avea o cunoaștere a lucrurilor divine și capacitatea de a ocupa un loc important în lucrarea lui Dumnezeu; totuși, dacă nu nutresc o credință simplă în Răscumpărătorul lor, vor fi prinși în capcană și biruiți de dușman. RH 11 octombrie 1881, par. 4
"Din cauza faptului că îndatoririle de a veghea și de a se ruga au fost atât de trist neglijate, există o atât de mare lipsă de putere morală. Acesta este motivul pentru care atât de mulți dintre cei care au o formă de evlavie nu aduc fapte corespunzătoare. O indiferență nepăsătoare, o siguranță carnală în ceea ce privește îndatoririle religioase și lucrurile veșnice, predomină într-o măsură alarmantă. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să ne găsim "rugându-ne totdeauna, cu toată rugăciunea și cu toată cererea în Duhul, și veghind la aceasta cu toată stăruința"; și din nou: "Fiți deci treji și vegheați la rugăciune". Aici este salvarea creștinului, protecția lui în mijlocul pericolelor care îi înconjoară calea". RH 11 octombrie 1881, par. 5
Vineri, 22 Septembrie
Studiu Suplimentar
Apoc. 18:1: „După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui”. La acest timp se va împlini profeția lui Isaia. Is. 51:1, 2: „Trezeşte-te, trezeşte-te! îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate Sfântă! Căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat. Scutură-ţi ţărâna de pe tine, scoală-te, şi şezi în capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ți legăturile de la gât, fiică, roabă a Sionului! [Biserica pură a lui Dumnezeu]”.
Observați ultima parte a primului verset: „Căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat”. Întotdeauna au existat în biserică cel netăiat împrejur, cel necurat și cel neconvertit, în toată istoria ei, dar aici profetul declară că „nu va mai intra”. Să mulțumim Dumnezeului nostru pentru această promisiune prețioasă și pentru descoperirea Cuvântului Său. Țefania declară de asemenea: „Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare. Ci vor paşte, şi se vor odihni, şi nimeni nu-i va tulbura” [Țefania 3:13]. În Profeți și Regi, pagina 725 engl. citim: „Îmbrăcată în armura neprihănirii lui Hristos, biserica va intra în lupta ei finală. 'Frumoasă ca luna, curată ca soarele, și cumplită ca o oștire sub steagurile ei' (Cânt. cânt. 6,10), ea trebuie să meargă în toată lumea, biruitoare și ca să biruiască”.