El a murit pentru noi
Lecția 6, Trimestrul 4, 29 Octombrie – 4 Noiembrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 29 Octombrie
Textul de memorat:
Și , după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Ioan 3:14-15
Învierea și înălțarea Domnului nostru este o dovadă sigură a biruinței sfinților asupra morții și a mormântului și o garanție că cerul este deschis celor care își spală veșmintele caracterului lor și le albesc în sângele Mielului. Domnul Isus S-a înălțat la Tatăl, ca reprezentant al neamului omenesc, și Dumnezeu îi va duce pe cei care reflectă chipul Său ca să privească și să fie părtași împreună cu El la slava Lui. - SB 358.3
Duminică - 30 Octombrie
De la întemeierea lumii
Apocalipsa 13:8, Faptele 2:23, 1 Petru 1:19,20
Cum este considerat Hristos „înjunghiat de la întemeierea lumii”?
El a pledat înaintea Tatălui în favoarea păcătosului, în timp ce oștile cerești așteptau rezultatul cu un interes atât de puternic, încât nu poate fi exprimat prin cuvinte. Acea tainică convorbire — "sfatul păcii" (traducerea engleză a textului din Zaharia 6, 13 — n. tr.) pentru fiii cei căzuți ai oamenilor — a durat destul de mult. Planul de Mântuire fusese alcătuit mai înainte de aducerea la existență a pământului, căci Hristos este "Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii" (Apocalipsa 13, 8); totuși, a fost o luptă chiar pentru Împăratul Universului ca să dea pe Fiul Său să moară pentru neamul omenesc căzut. Dar "atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică". (Ioan 3, 16.) O, taină a mântuirii! Iubirea lui Dumnezeu pentru o lume ce nu L-a iubit! Cine poate pricepe adâncurile acestei iubiri care "întrece orice cunoștință"? De-a lungul veacurilor nesfârșite, minți nemuritoare, căutând să înțeleagă taina acelei iubiri de nepătruns, se vor uimi și-L vor adora. PP 63.3
S-a întâmplat pe durata celor 40 de zile ale prezenței personale ale lui Isus cu ucenicii Săi – de la înviere până la înălțare, că primele roade, cei 120 au fost adunate. Prezența Sa între ei are o profundă semnificație și trebuie să fie înțeleasă de fiecare ucenic al lui Isus. Dacă aceste 40 de zile nu au o altă semnificație, cu certitudine poartă gândul grijii Sale personale pentru secerișul roadelor. Dar o să spunem că această supraveghere a fost adevărată doar pe durata scurtei Sale șederi cu lucrătorii Săi în acel timp particular? Un asemenea gând nu ar lua în considerare adevărul ființei Sale ca unic Mântuitor din veșnicie în veșnicie. ,, Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor.” (Matei 28, 20) Nu este El același Mântuitor atent al Vechiului Testament ca și al Noului? Cu siguranță! Mai mult, grija Sa personală în strângerea poporului Său în aceste 40 de zile, pe care le vedem, devine un tip al supravegherii Sale la strângerea roadelor în fiecare generație (de aceea, ar trebui să reveleze că El este Mielul care a fost jungheat de la întemeierea lumii) și bunul Păstor în toate veacurile.
Luni – 31 Octombrie
Preambulul crucii
Matei 16:21-23 Matei 17:22,23; Marcu 9:30-32; Luca 9:44,45; 18:31-34;
Care au fost reacțiile ucenicilor când Isus le-a prevestit suferințele și moartea Sa? Ce ar trebui să învățăm din reacțiile lor despre pericolul înțelegerii greșite a Scripturilor?
"Îl auziseră declarând că are puterea de a-și da viața și de a o lua din nou; își aminteau că spusese: "Distrugeți templul acesta și în trei zile îl voi ridica"; au pus laolaltă toate acestea și s-au temut. Când Iuda l-a trădat pe Maestrul său preoților, le-a repetat declarația pe care Isus o făcuse în particular ucenicilor Săi în timp ce se îndreptau spre cetate. El spusese: "Iată, noi ne suim la Ierusalim; și Fiul omului va fi dat pe mâna preoților celor mai de seamă și a cărturarilor, iar ei îl vor condamna la moarte și îl vor da neamurilor ca să-L batjocorească, să-L biciuiască și să-L răstignească; iar a treia zi va învia". Își aminteau multe lucruri pe care le spusese, pe care acum le recunoșteau ca fiind profeții clare ale evenimentelor care avuseseră loc. Ei nu doreau să se gândească la aceste lucruri, dar nu le puteau închide de la înțelegerea lor. La fel ca tatăl lor, diavolul, au crezut și au tremurat". 3SP 177.1
Prin urmare, Isus a fost arestat joi spre dimineață, judecat înaintea lui Ana când era încă noapte (Ioan 18,13); adus înaintea lui Caiafa în Sinedriu (judecata Sa legală) dis de dimineață (Matei 26,57; 27,1); apoi înaintea lui Pilat, vineri înainte de a se face ziuă, aproape de ceasul al șaselea (Ioan 19,14); apoi înaintea lui Irod (Luca 23,7); apoi înapoi la Pilat (Luca 23,11); și în final a fost răstignit în dimineața aceleiași zile, cam pe la ceasul al treilea (Marcu 15,25) – 9 AM, timpul modern.
Acest registru de timp arată cum prinderea Lui, judecările Lui și răstignirea Sa au fost premeditate cu multă grijă și ingeniozitate, ca să aibă loc noaptea și devreme dimineața pentru a preveni orice răscoală pentru că „se temeau de norod”. Luca 20,19.
Că El a stat în mormânt două nopți și a înviat duminica, că trei zile și trei nopți este timpul de la prima Sa judecată legală până la învierea Sa; că inima pământului a fost interpretată greșit pentru a vrea să însemne mormântul, când în loc de aceasta ne arată cum experiența lui Iona simbolizează întemnițarea lui Isus în mâinile păcătoșilor și în mormânt (Mat. 20,19; 16,21; 17,22.23; 27,63; Luca 9,22; 24,21; 18,33; 24,7; - „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi.” Luca 24,46; că semnul celor „trei zile și trei nopți” s-a împlinit literal, de joi dimineața, timpul judecății Sale legale, până duminică, când El a înviat…
Marți - 1 Noiembrie
S-a isprăvit!
Ioan 19:1-30
Care este mesajul crucial din afirmația lui Isus: „S-a isprăvit”?
Lui Isus I-au venit în minte scenele trecutului și ale viitorului. L-a văzut pe Lucifer când a fost aruncat din locurile cerești. A privit apoi la scenele viitoare ale agoniei Sale, când caracterul înșelătorului trebuia să se descopere în fața tuturor lumilor. A auzit strigătul: "S-a sfârșit" (Ioan 19, 30), anunțând că mântuirea neamului omenesc era asigurată pentru veșnicie, că Cerul era asigurat pe vecie împotriva acuzațiilor, amăgirilor și pretențiilor pe care le-ar fi născocit Satana. HLL 490.2
Dincolo de crucea de pe Golgota, cu suferința și ocara ei, Isus a privit la ziua finală, ziua cea mare, când prințul puterii văzduhului va fi distrus o dată cu pământul, care a fost mutilat atâta vreme prin revolta lui. Isus a văzut lucrarea răului terminată pentru totdeauna și pacea lui Dumnezeu umplând cerul și pământul. HLL 490.3
De aici înainte, urmașii lui Hristos trebuiau să privească la Satana ca la un vrăjmaș înfrânt. Pe cruce, Isus urma să câștige biruința pentru ei; El dorea ca ei să primească biruința aceasta ca fiind a lor. "Iată", a zis El, "că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă poate vătăma." HLL 490.4
Și, deși lucrarea lui Isus la prima Sa venire nu a fost atât de vastă ca și lucrarea noastră de acum, totuși a fost de o importanță și mai mare și de o durată mai scurtă decât a noastră. Cu toate acestea, se pare că nu a progresat deloc, dacă ne gândim că toți L-au părăsit la judecata Sa și că Petru, cel mai zelos dintre apostoli, chiar a blestemat și a jurat că nu este ucenicul lui Hristos. Dar, contrar tuturor aparențelor de aparentă înfrângere, Isus a declarat, în timp ce atârna pe cruce, că lucrarea Sa era terminată.
Tot atunci, după învierea Sa, El a pornit în sus, lăsând doar câțiva adepți pe jumătate convertiți să continue lucrarea. Acestea au fost rezultatele eforturilor neobosite ale lui Ioan Botezătorul și ale lui Isus. De aceea, din mulțimile care au fost botezate de Ioan și de Isus, în ziua Cincizecimii, nu au fost decât o sută douăzeci de ucenici unanimi care să primească revărsarea Duhului lui Dumnezeu.
Într-adevăr, nu numai că lucrarea de atunci părea mică și nesemnificativă, dar era și imposibil de continuat. Cu toate acestea, deoarece cei care se îndoiau din mulțime au văzut o scuză în înfrângerea aparent totală în răstignirea lui Isus, s-au separat din rândul credincioșilor. Și cum cei rămași dintre adepții Săi și-au pierdut încrederea în ei înșiși, au renunțat la sine și L-au căutat cu seriozitate pe Domnul într-un moment în care nu mai exista în ei nici cea mai mică speranță de a continua lucrarea, ei i-au dat Domnului ocazia de a-și manifesta marea Sa putere și de a face să avanseze cauza Sa cu o asemenea rapiditate încât, cu o singură predică, s-au convertit trei mii de suflete într-o singură zi. Apoi, în fiecare zi după aceea, s-au adăugat doar "cei care trebuiau să fie mântuiți" - cei care au fost convertiți în întregime. Astfel, lucrarea Evangheliei a început să crească rapid, odată ce Domnul a obținut un grup de oameni în care putea avea încredere și pe care îi putea folosi.
Miercuri - 2 Noiembrie
El a murit pentru noi
Ioan 3:14-18; Romani 6:23
Ce ne învață aceste versete că a înfăptuit pentru noi moartea lui Hristos?
Noi privim la noi înșine ca și când am avea putere să ne mântuim; însă Isus a murit pentru noi tocmai pentru că noi nu suntem în stare să facem aceasta. În El este nădejdea noastră, îndreptățirea noastră, neprihănirea noastră. Noi nu ar trebui să deznădăjduim, și să ne temem că nu avem Mântuitor sau că El nu are gânduri de îndurare față de noi. Chiar acum, El își face lucrarea în favoarea noastră și ne invită să venim la El în deznădejdea noastră, ca să fim mântuiți. Noi îl dezonorăm prin necredința noastră. E uimitor cum îl tratăm noi pe cel mai bun Prieten al nostru, cât de puțină încredere avem în El, care ne poate mântui pe deplin și care ne-a dat toate dovezile în legătură cu cât de mult ne iubește. SB 47.5
Atunci voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare și de rugăciune și își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu și-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut. În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului. Zaharia 12:10-11 Ce experiență minunată va fi atunci când vom înțelege pe deplin dragostea lui Dumnezeu și prețul plătit pentru răscumpărarea noastră!
Joi – 3 Noiembrie
Semnificația crucii
1 Corinteni 1:18-24
Ce spune Pavel despre cruce și cum o așază în contrast cu „înțelepciunea lumii”?
Ei puteau vorbi cu certitudine despre Numele lui Isus. Nu era El Prietenul și Fratele lor mai mare? Aduși în strânsă comuniune cu Hristos, ei stăteau cu El în locurile cerești. În ce cuvinte arzătoare își îmbrăcau ei ideile când dădeau mărturie despre El! Inimile lor erau copleșite de o bunăvoință atât de deplină, atât de profundă, atât de mult cuprinzătoare, încât îi determina să meargă până la marginile pământului ca să dea mărturie despre puterea lui Hristos. Ei erau plini de o dorință imensă să ducă mai departe lucrarea pe care El a început-o. Își dădeau seama de datoria lor cea mare pe care o aveau față de cer și de răspunderea lucrării lor. Întăriți prin înzestrarea cu Duhul Sfânt, ei au pășit înainte plini de zel, pentru a duce mai departe biruința crucii. Duhul Sfânt îi însuflețea și vorbea prin ei. Pacea lui Hristos strălucea pe fețele lor. Ei și-au consacrat viața în slujba Lui și trăsăturile feței lor mărturiseau despre consacrarea lor. FA 46.1
"Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: 'Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți'". "Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt". (1 Corinteni 1, 18.19.27.28.) Mulți dintre oamenii cei mai de seamă și oamenii de stat, bărbații cei mai cu vază din lume, vor respinge lumina, din pricină că lumea, prin înțelepciunea ei, nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu. Totuși, slujitorii lui Dumnezeu trebuie să folosească fiecare ocazie pentru a face cunoscut acestor oameni adevărul. Unii vor recunoaște neștiința lor în ce privește lucrurile lui Dumnezeu și-și vor lua locul ca umili ucenici la piciorul lui Isus, Maestrul-Învățător. - FA 241.3
Vineri – 4 Noiembrie
Studiu suplimentar
Și astăzi Dumnezeu folosește încă biserica Sa spre a face cunoscută voința Sa pe pământ. Astăzi, vestitorii crucii merg din oraș în oraș și din țară în țară, pregătind calea pentru a doua venire a Domnului Hristos. Stindardul Legii lui Dumnezeu este înălțat. Spiritul Celui Atotputernic mișcă inimile oamenilor și aceia care răspund influenței Sale devin martori pentru Dumnezeu și adevărul Său. În multe locuri, pot fi văzuți bărbați și femei consacrate, vestind și altora lumina care le-a făcut clară calea spre mântuire prin Hristos. Și continuând să lase să strălucească lumina lor, așa cum au făcut cei ce au fost botezați cu Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii, ei au primit mai mult și tot mai mult din puterea Duhului Sfânt. În felul acesta, pământul trebuie să fie luminat de slava lui Dumnezeu. - FA 53.2