Sabat după-amiază – 19 Februarie
Textul de memorat:
“Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” - Evrei 10:14
Vrăjmașul ar vrea să ne înșele într-un fel sau altul, nu-i pasă cum, iar noi nu ar trebui să-i dăm niciun prilej. Pavel spune: “Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evr. 12:1, 2.)
Duminică- 20 Februarie
De ce a fost nevoie de jertfe?
Geneza 15:6-21, Ieremia 34:8-22
Dumnezeu l-a ales pe Israel ca să descopere caracterul Său oamenilor. El dorea ca ei să fie în lume ca niște fântâni ale mântuirii. Lor le-au fost încredințate soliile cerului, descoperirile voinței lui Dumnezeu. La începutul istoriei poporului Israel, neamurile lumii, datorită obiceiurilor lor stricate, au pierdut cunoștința despre Dumnezeu. Cândva, ei Îl cunoscuseră; dar, pentru că "nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat". (Romani 1, 21.) Totuși, în îndurarea Sa, Dumnezeu nu i-a nimicit. El Și-a propus să le mai dea o ocazie de a-L cunoaște prin poporul Său ales. Prin învățăturile sistemului jertfelor, Hristos avea să fie înălțat înaintea tuturor națiunilor, și toți care priveau la El aveau să trăiască. Hristos era temelia economiei iudaice. Întregul sistem al tipurilor și simbolurilor era o consistentă profeție a Evangheliei, o prezentare în care se găseau cuprinse făgăduințele mântuirii. FA 14.1
Luni - 21 Februarie
Diferite tipuri de jertfe
Efeseni 3:14-19
În linii mari, Legea lui Moise este formată din trei părți. Prima este legea ceremonială, legea templului - legea jertfelor. Această lege, bineînțeles, noi astăzi nu trebuie să o respectăm decât în antitip, pentru că ea prefigura lucrurile care vor veni, în special la prima venire a lui Hristos. Astfel, dacă am fi trăit în vremurile Vechiului Testament și nu am fi respectat legea și sistemul de jertfe din acea vreme, am fi demonstrat astfel necredința în Hristos, Care urma să vină. Dar, din moment ce trăim în era creștină, dacă am respecta acum legea și sistemul tipic de jertfe, am demonstra astfel necredința în Hristos, Care a venit.
Marți- 22 Februarie
Jertfa desăvârşită adusă de Isus
Evrei 7:27; 10:10
Cum este descrisă Jertfa lui Isus în pasajele care urmează?
"Planul de răscumpărare, care cuprinde vestea cea bună a mântuirii prin Isus Hristos, i-a fost propovăduit mai întâi lui Adam. A fost pentru el steaua speranței, luminând viitorul întunecat și temut. Adam a văzut că Hristos era singura ușă a speranței prin care putea intra și avea viață. Planul de mântuire a păcătoșilor doar prin Hristos a fost același în zilele lui Adam, Noe, Avraam și în fiecare generație succesivă a celor care au trăit înainte de venirea lui Hristos, ca și în zilele noastre. Patriarhii, profeții și toți sfinții martiri, de la neprihănitul Abel, așteptau cu interes un Mântuitor care urma să vină, în care și-au arătat credința prin jertfe de sacrificiu. La răstignire, sistemul tipic de jertfe a fost desființat de marea jertfă antitipică. Jertfa de animale a umbrit jertfa fără păcat a Fiului drag al lui Dumnezeu și a arătat înainte moartea Sa pe cruce. Dar la răstignire tipul a întâlnit antitipul, iar sistemul tipic a încetat acolo; dar nici o iotă sau o părticică din codul moral nu a fost abrogată la moartea lui Hristos. ST 7 august 1879, par. 3
"Fiul lui Dumnezeu este centrul marelui plan de răscumpărare, plan unitar care acoperă toate dispensațiile. El este "Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii". El este Răscumpărătorul fiilor și fiicelor căzuți ai lui Adam în toate epocile de probațiune umană. " În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi". Hristos este substanța sau trupul care și-a aruncat umbra înapoi în dispensațiile anterioare. Iar când Hristos a murit, umbra a încetat. Încălcarea codului moral a făcut necesar sistemul umbrei. Iar la moartea lui Hristos, eveniment care fusese umbrit de sângele animalelor încă de pe vremea lui Adam, aceste jertfe, și nu legea lui Dumnezeu, a cărei încălcare le făcuse necesare, a fost abolită." ST 7 august 1879, par. 4
Miercuri – 23 Februarie
Crucea și costul iertării
Evrei9:22-28
Ce spune pasajul următor despre lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc?
În sanctuarul pământesc, marele preot (care îl reprezenta pe Hristos) oficia mai întâi în locașul sfânt pe tot parcursul anului, apoi, în ziua Ispășirii, ziua în care se curăța sanctuarul și se judeca poporul, oficia în Locul Preasfânt pentru o singură zi. Această slujbă dublă semnifică faptul că, în sanctuarul ceresc, Marele Preot, Hristos, trebuie neapărat să oficieze mai întâi în locaşul sfânt până în ziua antitipică a Ispășirii, apoi, în timpul acelei zile, trebuie să oficieze în locaşul Preasfânt, în fața tronului. Astfel, slujbele pământești resping și ele ideea că Hristos a intrat în locaşul Preasfânt al sanctuarului ceresc imediat după înălțarea Sa.
În mod foarte clar, deci, sistemul ceremonial arată că, din momentul în care Hristos "a șezut la dreapta lui Dumnezeu" (Marcu 16:19), unde se află "râul apei vieții", până în momentul în care El și Tatăl s-au mutat la tronul din sanctuar, unde se află "marea de sticlă" (Dan. 7:9, 10; Apoc. 4.6), El a oficiat în numele nostru ca Mare Preot în "locul sfânt" (Evr. 9:12); și că, în același timp, împreună cu Tatăl, pe tronul suveran etern ("tronul lui Dumnezeu și al Mielului"), El a condus universul fără păcat.
Din motivele de mai sus, clare și distincte, singura concluzie sustenabilă care poate fi trasă este că Hristos, imediat după înălțarea Sa, în loc să intre în interiorul perdelei din sanctuar, S-a așezat la dreapta Tatălui Său, în Paradis, și de acolo Și-a continuat lucrarea în locul sfânt al sanctuarului.
"Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. " Evr. 8:1, 2. "Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. " Evr. 9:24. Într-adevăr, "acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, " (Evr. 9:26, 27) - curățirea sanctuarului (Dan. 8:14).
Știu că subiectul sanctuarului se află pe calea neprihănirii și a adevărului, exact așa cum l-am susținut de-a lungul atâtor ani… SEv 302
Joi - 24 Februarie
Judecata și caracterul lui Dumnezeu
Romani 3:21-26; 1:16, 17; 5:8
Ce ne descoperă despre Dumnezeu actul răscumpărării de la cruce, prin care avem iertare?
Prin urmare, este evident că judecata va începe și sanctuarul va fi curățat nu înainte, ci după împlinirea perioadei pentru cei desemnați să moară. Judecata fiind în concordanță cu înregistrările găsite în cărțile cerului, numele celor care sunt găsiți nevrednici, fără "haina de nuntă" pe ei, sunt șterse din cărți. Astfel este curățat sanctuarul. Vorbind despre începerea acestei lucrări de judecată și curățire, îngerul i-a spus lui Daniel: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” Dan. 8:14.
Deoarece curățirea are loc la sfârșitul celor 2300 de zile și deoarece, după cum am văzut, judecata are loc "la sfârșitul lumii" (Evrei 9:26), în consecință, sfârșitul zilelor și începutul lucrării judiciare mijlocitoare a lui Hristos sunt, conform inspirației înseși, sincronizate cu sfârșitul lumii. Prin urmare, în mod concludent, cele 2.300 de zile nu se termină în zilele lui Antioh Epifanes, așa cum învață unii...
Vineri- 25 Februarie
Studiu suplimentar
A urmat atunci supunerea față de voința Tatălui Său. "Tocmai pentru aceasta", a zis El, "am venit până la ceasul acesta. Tată, proslăvește Numele Tău!" Numai prin moartea lui Hristos putea să fie răsturnată domnia lui Satana. Numai în felul acesta putea să fie răscumpărat omul, iar Dumnezeu să fie proslăvit. Isus a consimțit să sufere, a acceptat jertfa. Maiestatea cerului a consimțit să sufere ca Purtător de păcate. "Tată, proslăvește Numele Tău!" a zis El. În timp ce Hristos a rostit aceste cuvinte, din norul care plutea deasupra Lui a venit un răspuns: "L-am proslăvit, și-l voi mai proslăvi". În întreaga Sa viață, de la staul până la momentul când se rosteau aceste cuvinte, El proslăvise pe Dumnezeu; iar în încercarea ce urma să vină, suferințele Sale divino-umane aveau cu adevărat să proslăvească Numele Tatălui Său. HLL 624.4