Taina Evangheliei
Studiul 6, Trimestrul 3, 29 Iulie – 4 August, 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază, 29 Iulie
Text de Memorat:
“a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” RCCV — Efeseni 3:20,21
“Lucrarea slujitorului Evangheliei este aceea de a pune "în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse de veacuri în Dumnezeu". (Efeseni 3, 9.) Dacă cineva care intră în această lucrare alege partea cu cel mai puțin sacrificiu de sine, mulțumindu-se numai cu predicarea și lăsând pentru altul lucrarea de slujire personală, lucrarea lui nu va fi primită de Dumnezeu. Suflete pentru care a murit Hristos pier din lipsa unei lucrări personale bine îndrumate, iar acela care, intrând în lucrarea de slujire, nu este gata să facă lucrarea personală cerută de întregirea turmei și-a greșit cariera.” FA 527.1
“Spiritul adevăratului păstor este acela al uitării de sine. El se pierde din vedere pe sine, pentru a putea săvârși lucrările lui Dumnezeu. Prin predicarea Cuvântului și prin lucrare personală în casele oamenilor, el le cunoaște nevoile, durerile și cercările; și conlucrând cu marele Purtător de poveri, el împărtășește întristările lor, îi mângâie în durerile lor, potolește foamea sufletului și le câștigă inimile pentru Dumnezeu. În această lucrare, slujitorul este însoțit de îngerii cerului și el însuși este învățat și luminat de adevărul care înțelepțește spre mântuire.” FA 527.2
Duminică, 30 Iulie
Pavel, apostol întemnițat
Citește Efeseni 3. Identifică una sau două teme principale. Ce idei importante exprimă Pavel?
Au trecut multe luni de la sosirea lui Pavel la Roma până ce iudeii din Ierusalim au apărut în persoană să-și prezinte învinuirile împotriva întemnițatului. În repetate rânduri, ei fuseseră zădărniciți în planurile lor; și acum că Pavel avea să fie judecat înaintea celui mai înalt tribunal al Imperiului Roman, ei nu doreau să riște o altă înfrângere. Lisias, Felix, Festus și Agripa declaraseră cu toții că sunt convinși de nevinovăția lui. Vrăjmașii lui Pavel puteau spera să aibă vreun câștig de cauză, căutând ca prin intrigă să-l influențeze pe împărat în favoarea lor. Zăbovirea avea menirea să ajute scopului lor și, în același timp, le-ar fi dat răgaz să desăvârșească și să-și execute planurile; de aceea, ei au așteptat să treacă o vreme mai înainte de a-și aduce în persoană învinuirile împotriva apostolului. FA 453.1
În providența lui Dumnezeu, această întârziere a avut ca rezultat înaintarea Evangheliei. Prin bunăvoința acelora care-l aveau în grijă pe Pavel, i se îngăduise să locuiască într-o casă spațioasă unde putea să se întâlnească liber cu prietenii lui și unde, de asemenea, putea prezenta zilnic adevărul acelora care veneau să audă. Astfel, timp de doi ani, el a continuat lucrarea, “propovăduind Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos”. FA 453.2
În acest timp, bisericile pe care el le întemeiase în multe țări nu fuseseră uitate. Dându-și seama de primejdiile care îi amenințau pe convertiții la noua credință, apostolul a căutat ca, pe cât îi era cu putință, să le împlinească nevoile prin scrisori de avertizare și sfaturi practice. Și, din Roma, el a trimis slujitori consacrați să lucreze nu numai pentru aceste biserici, ci și în câmpuri pe care el nu le vizitase. Acești lucrători, ca păstori înțelepți, au întărit lucrarea așa de bine începută de Pavel; și apostolul, fiind mereu informat, prin continua legătură cu ei, despre mersul lucrurilor ca și despre primejdiile ce amenințau bisericile, putea să aibă o înțeleaptă supraveghere peste tot. FA 453.3
Luni, 31 Iulie
Taina demult ascunsă a Evangheliei
Care este taina care i-a fost încredințată lui Pavel? Efeseni 3:1-6
Astfel, Domnul îi dăduse lui Pavel însărcinarea de a intra în marele câmp misionar al lumii Neamurilor. Spre a-l pregăti pentru această întinsă și grea lucrare, Dumnezeu îl adusese în strânsă legătură cu Sine și desfășurase înaintea sa fermecătoarea viziune a frumuseții și slavei cerului. Lui i-a fost dată lucrarea de a face cunoscut “taina” care fusese “ținută ascunsă timp de veacuri” (Romani 16, 25), “taina voii Sale” (Efeseni 1, 9), “care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinților apostoli și prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, al cărei slujitor”, spune Pavel, “am fost făcut eu.... Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile, pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veșnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru”. (Efeseni 3, 5-11.) FA 159.2
Ap. 10:5-7 -- Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.
Îngerul a jurat că nu va mai fi timp. Cred că înțeleg cum interpretăm noi, ca adventiști de ziua a șaptea, "să nu mai fie timp"; dar aceste două versete, atunci când sunt citite împreună, arată clar ce fel de timp nu va mai fi, pentru că în timpul trâmbiței a șasea îngerul a spus că nu va mai fi timp, dar că la începutul sunetului trâmbiței a șaptea misterul lui Dumnezeu va fi încheiat. Ce este taina lui Dumnezeu? -- Este lucrarea de mântuire, sau lucrarea Evangheliei. Atunci, în timpul perioadei celei de-a șaptea trâmbițe nu va mai fi nici o taină care să fie terminată, pentru că ea va fi terminată în timpul celei de-a șasea trâmbițe. Prin urmare, îngerul trebuie înțeles ca afirmând pur și simplu că timpul de probă se va întinde doar până la sunetul celei de-a șasea trâmbițe și atât, pentru că taina lui Dumnezeu va fi terminată în totalitate în momentul în care îngerul al șaptelea va începe să sune.
Marți, 1 August
Biserica transmite înțelepciunea divină
Citește Efeseni 3:7-13. Ce spune Pavel aici despre Dumnezeu și acțiunile Lui?
Scopul pe care Dumnezeu caută să-l realizeze prin poporul Său de astăzi este același ca cel pe care a dorit să-l realizeze prin Israel când l-a scos din Egipt. Privind la bunătatea, îndurarea, dreptatea și iubirea lui Dumnezeu, date pe față în biserică, lumea urmează să aibă o exemplificare a caracterului Său. Și atunci când Legea lui Dumnezeu este astfel exemplificată în viață, chiar și lumea va recunoaște superioritatea acelora care-L iubesc pe Dumnezeu, se tem de El și Îi servesc mai presus de oricare alt popor de pe pământ. Domnul are privirea îndreptată asupra oricărui membru din poporul Său; El are planuri pentru fiecare dintre ei. Este planul Lui ca aceia care practică sfintele Lui precepte să fie un popor deosebit. Poporului lui Dumnezeu de astăzi, ca și vechiului Israel, îi aparțin cuvintele scrise de Moise prin Spiritul Inspirației: “Tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului”. (Deuteronom 7, 6.) “Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!’ Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare, încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și care este neamul acela așa de mare, încât să aibă legi și porunci așa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?” (Deuteronom 4, 5-8.) 6M 12.1
Nici chiar cuvintele acestea nu ajung să exprime mărimea și slava planului pe care Dumnezeu vrea să-l realizeze prin poporul Său. Nu numai lumii acesteia, ci Universului întreg trebuie să-i facem cunoscute principiile Împărăției Sale. Apostolul Pavel, scriind prin Spiritul Sfânt, zice: “Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu”. (Efeseni 3, 8-10.) 6M 13.1
Miercuri, 2 August
Hristos locuiește în inima ta
Compară rugăciunea lui Pavel din Efeseni 1:16-10 cu rugăciunea lui din Efeseni 3:14-19. Prin ce se aseamănă cele două cereri?
"Temele răscumpărării sunt teme importante și numai cei care au o minte spirituală pot discerne profunzimea și semnificația lor. Este siguranța noastră, viața noastră, bucuria noastră, să stăruim asupra adevărurilor planului de mântuire. Credința și rugăciunea sunt necesare pentru ca noi să putem contempla lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Mintea noastră este atât de legată de idei înguste, încât nu surprindem decât vederi limitate ale experienței pe care avem privilegiul de a o avea. Cât de puțin înțelegem ce înseamnă rugăciunea apostolului, când spune: "Ca să vă dea, după bogăția slavei Sale, să fiți întăriți cu putere prin duhul Său în omul dinlăuntru; ca Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; ca voi, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, să puteți înțelege împreună cu toți sfinții care este lățimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să fiți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu". Or, Celui ce poate să facă nespus de mult mai mult decât cerem sau gândim noi, după puterea care lucrează în noi, Lui să I se dea slavă în biserică, prin Hristos Isus, în toate veacurile, în veacul veacurilor, în veacul veacurilor. Amin."" RH 17 noiembrie 1891, par. 14
Cunoașterea lui Dumnezeu, așa cum este descoperită în Hristos, este cunoștința pe care trebuie să o avem noi, toți cei care suntem mântuiți. Aceasta este cunoștința ce lucrează schimbarea caracterului. Primită, această cunoștință va renaște sufletul după chipul lui Dumnezeu. Ea va împărtăși întregii făpturi o putere spirituală divină. 8M 289.2
“Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3, 18.) 8M 289.3
Cu privire la propria Sa viață, Mântuitorul spune: “Eu am păzit poruncile Tatălui Meu.” (Ioan 15, 10.) “Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8, 29.) Așa cum a trăit Isus în natura omenească, la fel înțelege Dumnezeu să trăiască și urmașii Lui. În puterea Sa, noi trebuie să trăim viața de curăție și noblețe pe care a trăit-o Mântuitorul. 8M 289.4
“Iată de ce”, spune Pavel, “îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3,14.19.) 8M 289.5
Joi, 3 August
Slava în biserică și în Hristos
Pavel încheie pasajul despre rugăciune cu o doxologie – o scurtă declarație poetică de laudă la adresa lui Dumnezeu. Pentru ce Îl laudă pe Dumnezeu? Efeseni 3:20,21
"Domnul este dispus să facă lucruri mari pentru noi. Nu vom obține victoria prin număr, ci prin predarea deplină a sufletului lui Isus. Trebuie să mergem înainte în puterea Lui, încrezându-ne în puternicul Dumnezeu al lui Israel. SE 458.1
"Nu ar trebui să fii niciodată surprins, nu ar trebui să rămâi niciodată fără armura pe tine. Fiți pregătiți pentru orice urgență, pentru orice apel la datorie. Acționați cu promptitudine. Dumnezeu vrea ca voi să fiți oameni minuțioși. De multe ori, lucrătorii sunt prea preciși, prea calculați. În timp ce se pregătesc să facă o lucrare măreață, oportunitatea de a face o lucrare bună trece neîmplinită. Lucrătorul merge mai departe ca și cum întreaga povară s-ar fi așezat pe el, un om sărac și finit, când Isus este gata să îl poarte și pe el și povara lui. Fraților, încredeți-vă mai puțin în sine și mai mult în Isus. El este dispus să salveze sufletele pentru care lucrăm. Pentru că el trăiește pentru a mijloci pentru noi, vom vedea din marea lui putere. El "este în stare să facă nespus de mult mai mult decât tot ce cerem sau gândim". [Efeseni 3:20.] Isus vrea ca noi să cerem ajutor; vrea ca noi să ne aruncăm sufletele noastre neajutorate asupra lui; și el ne va da după credința noastră. SE 458.2
În fața noastră se află o lucrare ce va solicita fiecare putere a făpturii omenești. Ea va face necesară 408 exercitarea unei credințe puternice și a unei vigilențe continue. Uneori, greutățile cu care ne vom confrunta vor fi dintre cele mai descurajatoare. Însăși mărimea lucrării ne va înspăimânta. Totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujitorii Săi vor triumfa în cele din urmă. Frații mei, „vă rog iarăși să nu vă pierdeți cumpătul" (Efeseni 3,13), din cauza experiențelor dificile care se află în fața voastră. Domnul Isus va fi cu voi. El va merge înaintea voastră prin Duhul Său Sfânt, pregătind calea, și va fi Ajutorul vostru în orice vreme de nevoie.
„Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin." (Efeseni 3,14-21) — General Conference Bulletin, 27 mai 1913, p. 164, 165
SA2 238.4 - SA2 238.6
Vineri, 4 August
Studiu Suplimentar
Despre comorile Evangheliei se spune că sunt ascunse. Frumusețea, puterea și taina Planului de Mântuire nu sunt înțelese de către cei care sunt înțelepți în proprii lor ochi și care sunt plini de spiritul unor teorii deșarte. Mulți au ochi, dar nu văd; au urechi, dar nu aud; au minte, dar nu pot discerne comoara ascunsă. PDH 104.3
Se poate ca un om să treacă chiar peste locul unde a fost ascunsă comoara. Având absolută nevoie, el se poate așeza ca să se odihnească sub copac, fără să bănuiască măcar că la rădăcina lui sunt ascunse mari bogății. Tot așa a fost și cu poporul iudeu. Adevărul, asemenea unei comori de aur, a fost încredințat poporului iudeu. Sistemul iudaic, purtând semnătura Cerului, fusese instituit chiar de Domnul Hristos. Marile adevăruri ale mântuirii au fost ascunse în tipuri și simboluri. Și cu toate acestea, când Domnul Hristos a venit, iudeii nu l-au recunoscut pe Acela, către care arătau toate aceste tipuri și simboluri. Ei aveau, în mâinile lor, Cuvântul lui Dumnezeu, dar tradițiile care fuseseră transmise din generație în generație, cum și interpretările omenești ale Scripturilor, au făcut ca adevărul, așa cum este el în Hristos, să fie ascuns de ei. Importanța spirituală a scrierilor sfinte a fost pierdută. Casa tezaurului a toată cunoștința a fost deschisă înaintea lor, dar ei nu au știut. PDH 104.4
Dumnezeu nu ascunde adevărul Său de oameni. Dar, pentru propriile lor acțiuni, oamenii fac ca acesta să fie întunecat pentru ei. Domnul Hristos a dat poporului iudeu suficiente dovezi despre faptul că El era Mesia, dar învățăturile Sale cereau o schimbare hotărâtă în viața lor. Ei au înțeles faptul că, dacă ar primi pe Hristos, atunci ei ar trebui să renunțe la obiceiurile și tradițiile la care țineau foarte mult, la practicile lor egoiste și nesfințite. Primirea adevărului neschimbător și veșnic cerea sacrificiu. De aceea ei n-au primit nici chiar cele mai categorice dovezi pe care Dumnezeu le putea da, pentru fixarea credinței în Hristos. Ei mărturiseau a crede Scripturile Vechiului Testament, și totuși refuzau să primească mărturia cuprinsă în ele cu referire la viața și caracterul Domnului Hristos. Ei se temeau ca nu cumva să fie convinși și deci să fie convertiți și astfel să fie obligați a renunța la părerile lor preconcepute. Comoara Evangheliei, Calea, Adevărul și Viața erau printre ei, însă ei au lepădat cel mai mare dar pe care cerul îl putea da. PDH 105.1