Sabat după-amiază – 14 Mai
Textul de memorat:
Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Genesis 24:1
"Dumnezeu a conferit slujitorului său credincios o onoare și binecuvântări speciale. Prin viziune și prin îngerii care umblau și vorbeau cu el ca între prieteni, el a fost pus la curent cu scopurile, precum și cu voia lui Dumnezeu. Când judecățile urmau să se abată asupra Sodomei, faptul nu i-a fost ascuns lui Avraam. "Domnul a zis: "Să ascund Eu oare de Avraam lucrul pe care îl fac, având în vedere că Avraam va deveni cu siguranță o națiune mare și puternică și toate națiunile pământului vor fi binecuvântate în el?"." Și la cererea lui Avraam, El ar fi cruțat acea cetate rea, dacă s-ar fi găsit în ea chiar și zece persoane neprihănite. ST 22 aprilie 1886, par. 11
"Binecuvântările asupra patriarhului Avraam sunt repetate pentru Isaac în aceste cuvinte: 'Îţi voi înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată 5 pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.” ST 22 aprilie 1886, par. 12
Duminică- 15 Mai
Muntele Moria
Geneza 22:1-12; Evrei11:17
Care a fost semnificația testului dat lui Avraam? Ce lecții spirituale se desprind din acest eveniment şocant?
Ar trebui să examinăm acum pentru a vedea în ce măsură Avraam a fost o școală de cămin model? - Fiul său, Isaac, după cum știți, avea vârsta de șaptesprezece ani, când a venit Cuvântul Domnului la Avraam că trebuie să ducă de jertfă pe singurul lui fiu. Tatăl a ascultat cu credință porunca și l-a luat pe Isaac și la dus în acea călătorie de încercare istorică și educativă. Până în ultima clipă nu i s-a spus că el va fi victima jertfei. Dar s-a supărat sau s-a împotrivit el când i s-a spus? - Nu, într-adevăr. Dimpotrivă, a făcut tot ce a putut pentru a-l mângâia pe tatăl său și s-a așezat de bunăvoie și bucuros pe altar!
Ce înseamnă toate acestea? - Înseamnă că Isaac a primit o pregătire perfectă în casa lui, și astfel a respectat atât de mult judecata tatălui său și religia lui. El era supus Dumnezeului său și era plin de credință. Știind că, calea lui Dumnezeu era pentru cele mai bune interese ale lui, el a hotărât că ar fi mai bine să moară decât să nu asculte pe Dumnezeu sau pe tatăl său.
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire” şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. (Iacov 2:23). Făcând lucrurile pe care Dumnezeu i le-a cerut el a obținut următoarele: „Că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele”. „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta”. (Gen. 26:5, 4). Având o credință ca a unui copil în Cuvânt și făcând tot ceea ce Dumnezeu a spus, este singura sfințire și neprihănire care este a lui Hristos. Aceia care fac astfel sunt copiii lui Avraam și pentru ei este făgăduința. Ei declară deschis că sângele lui Hristos are putere să-i mântuiască din robia păcatului și din condamnarea legii. Ei vor moșteni țara în vecii vecilor. Aceștia sunt Israelul lui Dumnezeu, nu există alții și aceasta este singura neprihănire și sfințire prin credință.
Luni- 16 Mai
Domnul va purta de grijă
Geneza22:8, 14, 18; Ioan 1:1-3; Romani 5:6-8
Cum Și-a împlinit Dumnezeu făgăduința că va purta El de grijă? Ce a asigurat El?
Nici ascultătorii și nici cel care vorbise n-au înțeles însemnătatea cuvintelor "Mielul lui Dumnezeu". Pe muntele Moria, Avraam fusese întrebat de fiul său: "Tată ... unde este mielul pentru arderea de tot?" Tatăl a răspuns: "Fiule, Dumnezeu Însuși va purta grijă de mielul pentru arderea de tot." (Geneza 22, 7.8.) În berbecul oferit providențial în locul lui Isaac, Avraam a văzut simbolul Aceluia care avea să moară pentru păcatele oamenilor. Prin Isaia, Duhul Sfânt, folosind aceeași ilustrație, a proorocit despre Mântuitorul: "Ca un miel pe care-l duci la măcelărie". "Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53, 7.6.) Dar poporul lui Israel n-a priceput învățătura aceasta. Mulți socoteau darurile de jertfă tot așa cum priveau păgânii la jertfele lor — ca daruri prin care să înduplece Divinitatea. Dumnezeu dorea să-i învețe că din iubirea Lui avea să pornească darul care putea să-i împace cu Sine. HLL 112.5
Experiența lui Avraam dă răspunsul la întrebarea: "Cu ce voi întâmpina pe Domnul și cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viței de un an? Dar primește Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?" (Mica 6, 6.7.) În cuvintele lui Avraam: "Fiule, Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot" (Geneza 22, 8) și în măsurile luate de Dumnezeu pentru a pune o jertfă în locul lui Isaac, se declară că nici un om nu poate săvârși ispășirea de sine. Sistemul păgân de jertfe nu putea fi cu nici un chip primit de Dumnezeu. Nici un tată nu trebuie să ofere pe fiul său sau pe fiica sa ca jertfă pentru păcat. Numai Fiul lui Dumnezeu poate să poarte vinovăția lumii. HLL 469.3
Marți - 17 Mai
Moartea Sarei
Geneza 23
Ce rol joacă relatarea despre moartea şi îngroparea Sarei în împlinirea făgăduinţei făcute de Dumnezeu lui Avraam?
Moștenirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său nu este din lumea aceasta. Avraam n-a avut nici o stăpânire pe pământul acesta, "nici măcar o palmă de loc". (Faptele Apostolilor 7, 5.) El a avut o mare avere și a folosit-o spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor săi; dar el n-a considerat lumea aceasta ca fiind căminul său. Dumnezeu l-a chemat să-i părăsească pe concetățenii săi idolatri, dându-i făgăduința țării Canaanului ca o stăpânire veșnică; și totuși, nici el, nici fiul său, nici fiul fiului său nu l-au primit. Când Avraam a avut nevoie de un loc de îngropăciune pentru soția sa moartă, el a trebuit să-l cumpere de la canaaniți. Unica sa stăpânire în țara făgăduinței a fost acel mormânt săpat în stâncă din peștera Macpela. PP 169.2
Dar Cuvântul lui Dumnezeu n-a dat greș; nici nu s-a împlinit în totul prin ocuparea Canaanului de către poporul iudeu. "Făgăduințele au fost făcute lui Avraam și seminței lui." (Galateni 3, 16.) Avraam însuși trebuia să fie părtaș la moștenire. Poate părea că împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu întârzie mult, căci "pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi" (2 Petru 3, 8); s-ar putea să pară că întârzie; dar, la timpul hotărât, "va veni și se va împlini negreșit". (Habacuc 2, 3.) Darul făcut lui Avraam și seminței lui nu cuprinde numai țara Canaanului, ci tot pământul. Așa spune apostolul, că făgăduința ca să fie el moștenitor al lumii n-a fost făcută lui Avraam, nici seminței lui prin lege, ci prin îndreptățirea prin credință. (Romani 4, 13.) În Biblie ni se vorbește în mod clar că făgăduințele făcute lui Avraam urmează să fie împlinite prin Hristos. Toți cei ce sunt ai lui Hristos sunt "sămânța lui Avraam, moștenitori prin făgăduință" — moștenitori "la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, care nu se poate veșteji" (Galateni 3, 29; 1 Petru 1, 4), un pământ eliberat de blestemul păcatului. Căci "domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Prea Înalt"; "cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace". (Daniel 7, 27; Psalmii 37, 11.) PP 169.3
Miercuri - 18 Mai
O soție pentru Isaac
Geneza 24
De ce este Avraam atât de preocupat ca Isaac să nu se căsătorească cu o femeie canaanită?
Avraam ajunsese acum înaintat în vârstă și se aștepta să moară curând; mai rămăsese totuși să facă ceva pentru a asigura împlinirea făgăduinței făcute urmașilor săi. Isaac era cel rânduit în mod providențial să-i urmeze ca păstrător al Legii lui Dumnezeu și părinte al poporului ales, dar el era încă necăsătorit. Locuitorii Canaanului erau dedați la idolatrie, iar Dumnezeu interzisese legăturile de căsătorie dintre poporul Său și ei, bine știind că astfel de căsătorii vor duce la apostazie. Patriarhul se temea de efectele stricăcioase ce îl înconjurau pe fiul său. Credința puternică a lui Avraam în Dumnezeu și supunerea față de voința Sa se reflectau în caracterul lui Isaac; dar sentimentele tânărului erau puternice, fiind înclinat spre duioșie și îngăduință. Dacă s-ar fi unit cu cineva care nu se temea de Dumnezeu, atunci ar fi fost în primejdie de a sacrifica principiul de dragul armoniei, al păcii. În mintea lui Avraam, alegerea unei soții pentru fiul său era o problemă de mare însemnătate; el era nerăbdător să-l vadă căsătorit cu cineva care să nu-l înstrăineze de Dumnezeu. PP 171.1
Joi - 19 Mai
O soție pentru Avraam
Geneza 24:67-25:8
Care este semnificația acestor evenimente finale din viața lui Avraam?
Dumnezeu i-a dat lui Avraam prilejul să vadă această moștenire nepieritoare și, cu nădejdea aceasta, el a fost mulțumit. "Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu". (Evrei 11, 9.10.) PP 170.1
Cu privire la urmașii lui Avraam este scris: "În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ". (Evrei 11, 13.) Noi trebuie să locuim aici ca străini și călători, dacă vrem să câștigăm "o patrie mai bună, adică o patrie cerească". (Versetul 16.) Aceia care sunt copii ai lui Avraam vor umbla după cetatea pe care o aștepta și el, "al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu". PP 170.2
Vineri - 20 Mai
Studiu suplimentar
„Ascultați-Mă, voi care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși. Uitați-vă la părintele vostru Avraam și spre Sara, care v-a născut; căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat și înmulțit.” Is. 51: 1, 2
Ba mai mult, deși cineva este neam de sânge, dacă îl acceptă cu adevărat pe Hristos, prin nașterea sa spirituală devine din sămânța lui Avraam deoarece Inspirația spune: „Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam moștenitori prin făgăduință”. Galateni 3:29. Prin urmare, copiii lui Avraam la care se adresează aici nu trebuie căutați între iudeii necredincioși identificați, ci printre creștini. Ei sunt sfătuiți să se uite la Avraam și Sara și să considere că atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, deși era singur, el totuși s-a supus și Dumnezeu l-a binecuvântat; în ciuda tuturor imposibilelor aparente atât cu el, cât și cu Sara, El i-a înmulțit. Ce s-ar întâmpla dacă personal și singur ai fi fost chemat prin cuvântul Său, la fel ca Avraam, să stai singur pentru Adevăr și neprihănire, ai fi un erou pentru Dumnezeu așa cum a fost Avraam sau ai face așa cum a făcut Iuda Iscarioteanul care a apostaziat?
Dacă nu am fi privilegiați să alegem ca Avraam, Dumnezeu nu ne-ar fi amintit de experiența lui Avraam. Ni se spune clar să nu ne pierdem curajul, ci să avem credință în Dumnezeu, pentru că El intenționează să ne binecuvânteze și să ne înmulțească, așa cum El i-a binecuvântat și a înmulțit pe strămoșii noștri, Avraam și Sara. Motivul pe care El il dă pentru binecuvântarea noastră așa cum i-a binecuvântat, este acesta:
„Tot astfel, Domnul are milă de Sion și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustiul lui ca un rai, și pământul lui uscat, ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă.” Is. 51: 3