Amăgirile finale ale lui Satana
Studiul 10, Trimestrul 2, 27 Mai – 2 Iunie, 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază – 27 Mai
Text de Memorat:
Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. RCCV — Ioan 17:17
Motivul pentru care lui Ioan i s-a arătat viziunea, este clarificat de cuvintele îngerului: „'Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari”. Interpretarea dată de înger cu privire la „ape” este în Apoc. 17:15: „noroade, gloate, neamuri şi limbi”. Faptul că femeia șade pe ele arată că locuitorii (apelor) au căzut în capcana ei de înșelare (șade pe ele).
„Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir din aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei” (Apoc. 17:4). Femeia este un simbol al unui sistem religios contrafăcut. Din cupa ei ea împarte doctrine false. Fiind din aur, are aparența splendorii – atrăgătoare. Hainele ei scumpe de culori țipătoare și ornamentele prețioase indică splendoarea acestei femei vulgare, pompa ei împărătească și gloria deșartă. Prin puterea atracției ei, atât de irezistibilă ochiului uman, a cucerit oamenii cu intelectul cel mai puternic – „Cu ea au curvit împăraţii pământului”. Milioane cu facultăți mentale puternice, oameni care par uriași printre locuitorii pământului, au căzut victime neajutorate în capcana ei. Împărații pământului sunt vinovați de adulter spiritual cu „femeia” (îmbătați de doctrine false), devenind astfel ademeniți în capcanele ei seducătoare.
Duminică – 28 Mai
Calea care-i pare bună omului
Citește Apocalipsa 12:9. Pe cine înșală Satana? Cum înțelegem aceste cuvinte?
Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El “a dat via altor vieri”, chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, “Îi dau roadele la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ, care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu sunt socotiți ca aparținând Izraelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate făgăduințele legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară.” PR 713.2
Ce avertizare puternică avem în Proverbele 14:12?
Ier. 10:23 - „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă”.
În acest verset ni se spune că felul în care omul merge nu este în el însuși, că el nu știe să-și îndrepte pașii. Altcineva trebuie să-i îndrepte pașii dacă vrea să meargă în direcția bună. Pentru acest motiv poporul lui Dumnezeu este condus de un profet și este păstrat de un profet (Osea 12:13). Prin intermediul profeților Dumnezeu a condus și a păstrat Biserica în Vechiul Testament și prin același Duh El a întemeiat, condus și păstrat până azi Biserica Noului Testament, deși spiritul care s-a răzvrătit împotriva conducerii lui Dumnezeu în antichitate, este încă în Biserică azi.
În mod normal oamenii nu sunt conștienți de faptul că ei nu-și pot îndrepta pașii chiar și după ce Dumnezeu i-a făcut să pornească așa cum tată își ajută copilul mic să meargă. Nu ar trebui să uităm niciodată că atunci când poporul din vechime al lui Dumnezeu au respins profeții, inclusiv pe Ioan Botezătorul, Isus Hristos și apostoli, când nu i-a mai putut călăuzi, picioarele lor au mers în toate direcțiile, ei au căzut din har și au pierdut totul. Doar urmașii profeților au rămas cu Dumnezeu și doar ei au format biserica creștină la începutul ei. Nimeni altcineva afară de Dumnezeu nu le-a îndrumat pașii în Biserică.
Luni – 29 Mai
Vechea minciună a nemuririi
Ce aluzii la spiritism găsești în Apocalipsa 16:13,14 și 18:2,23?
Gen. 2:7 - „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”.
În acest verset ni se spune că Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna pământului. Apoi i-a suflat în nări suflarea de viață și astfel a devenit un suflet viu, suflarea și trupul împreună au format sufletul. Procesul de dezvoltare este același ca procesul facerii gheții – temperatura scăzută și apa formează gheața la fel cum trupul și suflarea formează sufletul. Deci, atunci când suflarea părăsește trupul, omul nu mai este un suflet viu – nu, nu mai mult decât este gheața gheață atunci când revine la forma lichidă. Omul nu are un suflet care există după ce suflarea părăsește trupul, deoarece trupul și suflarea împreună formează sufletul.
„Am ajuns la cunoştinţa că”, spune înțeleptul, „tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El”, Ecl. 3:14.
Citește Eclesiastul 9:5; Iov 19:25-27; 1 Tesaloniceni 4:16-17 și Apocalipsa 14:13. Ce învățături clare a oferit Dumnezeu poporului Său cu privire la viața de după moarte? În ce stă speranța noastră?
Ecl. 3:18-21 - „Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu Sunt decât nişte dobitoace. Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână. Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?”.
Vedem că Inspirația ne spune mai întâi cum a fost creat omul și cum este el, apoi întreabă: „Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?”. Singurul răspuns care poate fi dat este că nimeni nu știe în afară de Dumnezeu. Și din moment ce El ne-a spus că trupul și suflarea împreună, nu separate, formează sufletul, atunci este clar că un om mort nu are niciun suflet, că trupul se întoarce în țărână și suflarea se întoarce în suflare, în vânt. Mai mult, orice se întâmplă animalelor se întâmplă și omului. Ambii au suflare, declară Inspirația și niciunul nu este mai presus de celălalt.
Aceasta este ceea ce Dumnezeu spune despre suflet și ar trebui să-L credem în loc să ne amăgim cu teorii neinspirate ale oamenilor care spun că sufletul nu moare niciodată, deși Dumnezeu spune „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri”, Ezech. 18:4. Deci, când omul moare, sufletul lui dispare așa cum dispare gheața când temperatura se ridică peste nivelul de îngheț.
Marți – 30 Mai
Babilonul, centrul închinării la soare
Ce au scris profeții despre influența venerării soarelui în Israel și în Iuda? (Ezechiel 8:16 și 2 Împărați 23:5,11; vezi și Romani 1:25)
“După ce copiii lui Israel s-au așezat în Canaan, influența idolatrilor de care erau înconjurați i-a îndepărtat de la adevăratul Dumnezeu și i-a făcut să se închine la soare, la lună și la stele, precum și la închinarea la chipuri cioplite din aur, argint, lemn și piatră. Astfel au încălcat poruncile din cer care fuseseră date pentru binele lor. Inima iubitoare a lui Dumnezeu s-a întristat când a văzut cum națiunea aleasă a fost îndepărtată de Creatorul și binefăcătorul lor, într-un curs de acțiune care tindea spre ruină.” CET 238.4 *engl*
“Dar mai erau și alte “urâciuni mari” pe care avea să le vadă proorocul. La intrarea porții Casei Domnului, i s-au arătat “femeile care plângeau pe Tamuz” și în “curtea dinăuntru a Casei Domnului, la poarta templului Domnului, între pridvor și altar, erau aproape douăzeci și cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului și cu fața spre răsărit; și se închinau înaintea soarelui, spre răsărit”. (Versetele 13-16.)” PR 448.4
„Căci faţa casei era spre răsărit” (Ezech. 47:1). Poziția casei dovedește că reprezintă adevărata închinare, deoarece astfel a fost instruit poporul lui Dumnezeu să construiască templele. Israel se închina lui Dumnezeu cu spatele către est pentru a le aminti că nu trebuie să aibă respect pentru închinarea la soare și idolatrie.
Miercuri – 31 Mai
O chemare la credincioșie
Citește Ezechiel 20:1-20. Care este esența mesajului profetic și cum se potrivește Sabatul în această chemare la credincioșie?
“Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt. Chiar și în pustie, Mi-am ridicat mâna spre ei și le-am jurat că nu-i voi duce în țara pe care le-o hotărâsem, țara în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările, și aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele și n-au urmat legile Mele și pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor. Dar m-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit și nu i-am stârpit în pustie. Atunci am zis fiilor lor în pustie: ‘Nu vă luați după rânduielile părinților voștri, nu țineți obiceiurile lor și să nu vă spurcați cu idolii lor! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați întocmai după rânduielile Mele, păziți poruncile Mele, și împliniți-le. Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’” (Ezechiel 20,10-20.)” 9M 234.1
“Sabatul este mijlocul Domnului de punere la încercare, și nici un om, fie el împărat, preot sau conducător, nu este autorizat să se așeze între Dumnezeu și om. Aceia care caută să fie conștiință pentru semenii lor, se așează pe sine mai presus de Dumnezeu. Aceia care sunt sub influența unei religii false, care țin o zi de odihnă falsă, vor da la o parte și cele mai pozitive dovezi cu privire la adevăratul Sabat. Ei vor încerca să-i constrângă pe oameni să asculte de legi ce sunt o creațiune a lor, legi care sunt direct opuse Legii lui Dumnezeu. Asupra acelora care continuă să meargă pe această cale, se va abate mânia lui Dumnezeu. Dacă nu se schimbă, nu pot scăpa de pedeapsă.” 9M 234.2
Orice student al Bibliei știe că a șaptea zi a săptămânii este Sabatul; că numai ea este sfântă și comemorează creația lui Dumnezeu (Gen. 2:3). Apoi, de asemenea, întreaga lume civilizată știe că duminica este prima zi a săptămânii, și nu puțini sunt cei care știu că la origine a fost o zi festivă păgână în onoarea zeului mitic al soarelui. Rezultă astfel faptul că ziua care o precede, sâmbăta, este ziua a șaptea - Sabatul sfânt al creației. În plus, orice student onest al Bibliei știe că Biblia nu învață nici în Vechiul, nici în Noul Testament un alt Sabat decât Sabatul zilei a șaptea.
De asemenea, trebuie amintit că singura parte a Bibliei pe care Dumnezeu a scris-o cu propriile degete este legea celor zece porunci din care face parte Sabatul (Ex. 31:18). De fapt, El Însuși nu numai că a scris personal Decalogul, dar a coborât personal să îl livreze omenirii în mijlocul celei mai îngrozitoare, impresionante și solemne demonstrații din toate timpurile. (Vezi Exodul 19 și 20.) Gândiți-vă la asta! Dumnezeu în persoană a coborât pe vârful muntelui Sinai, a rostit cele zece precepte ale legii și "NU A MAI ADĂUGAT". Deut. 5:22.
Joi – 1 Iunie
Har pentru ascultare
Citește Apocalipsa 18:4,5. Care este apelul lui Dumnezeu pentru mulțimile care se află încă în organizațiile religioase apostate?
A doua solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14 a fost predicată mai întâi în vara anului 1844, cu această ocazie a avut loc o aplicație mai directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită mai mult, dar respinsă în general și unde decăderea în biserici fusese mai rapidă. Dar solia celui de-al doilea înger nu și-a atins împlinirea totală, în anul 1844. Bisericile au ajuns atunci la decădere morală, ca urmare a respingerii luminii soliei advente; dar aceasta nu era totală. Atunci când ele au continuat să respingă adevărurile deosebite pentru vremea aceea, au decăzut din ce în ce mai mult. Totuși, încă nu se putea spune “a căzut Babilonul ... pentru că el a făcut ca toate popoarele să bea din vinul mâniei curviei ei”. El încă nu reușise să facă lucrul acesta cu toate popoarele. Spiritul asemănării cu lumea și al nepăsării față de adevărurile probatoare pentru timpul nostru există și a câștigat teren în bisericile protestante din toate țările creștinătății; și aceste biserici sunt cuprinse în denunțarea solemnă și teribilă a celui de-al doilea înger. Dar lucrarea apostaziei încă nu a atins punctul culminant. TV 389.3
Biblia declară că, înainte de venirea Domnului, Satana va lucra “cu toată puterea, cu semne și minuni mincinoase și cu toată amăgirea nelegiuirii”; iar aceia care “n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți”, vor fi lăsați să primească “o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună”. (2 Tesaloniceni 2, 9-11.) Până când această stare nu va fi atinsă, iar unirea bisericii cu lumea nu va fi realizată deplin în toată creștinătatea, căderea Babilonului nu va fi totală. Schimbarea este progresivă, iar împlinirea desăvârșită a profeției din Apocalipsa 14, 8 este încă în viitor. TV 389.4
Cu tot întunericul spiritual și îndepărtarea de Dumnezeu care există în bisericile care compun Babilonul, majoritatea adevăraților urmași ai lui Hristos se găsesc încă în ele. Sunt mulți dintre ei care n-au auzit niciodată adevărurile deosebite pentru acest timp. Nu puțini sunt aceia care sunt nemulțumiți de starea lor actuală și doresc după o lumină mai clară. Ei caută în zadar chipul lui Hristos în bisericile din care fac parte. Când aceste biserici se vor depărta din ce în ce mai mult de adevăr și se vor uni mai strâns cu lumea, deosebirea dintre cele două clase se va mări și se va încheia în cele din urmă cu despărțirea. Va veni vremea când aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice nu vor mai putea rămâne în legătură cu unii care sunt “iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu; având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”. TV 390.1
Apocalipsa capitolul 18 arată spre vremea când, ca urmare a respingerii întreitei avertizări din Apocalipsa 14, 6-12, biserica va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea, dar poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să se despartă de legătura cu el. Această solie este ultima care va mai fi dată lumii și ea își va îndeplini lucrarea. Când aceia care “n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni 2, 12), vor fi lăsați să primească o lucrare de rătăcire și să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra acelora ale căror inimi sunt deschise să-l primească și toți copiii lui Dumnezeu care există în Babilon vor răspunde chemării: “Ieșiți din el, poporul Meu”. (Apocalipsa 18, 4.) TV 390.2
Vineri – 2 Iunie
Studiu Suplimentar
„Pe frunte purta scris un nume, o taină: 'Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului'” (Apoc. 17:5). Femeia care șade pe fiară este mama. Cele șapte capete ale fiarei sunt simbolurile fiicelor ei (curvelor). Catolicismul este prima ei fiică în acest simbol și, din moment ce Protestantismul a ieșit din Catolicism, atunci, Protestantismul apostaziat și mulțimea sectelor sunt de asemenea fiicele ei. Descoperitorul spune: „Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă” (Apoc. 17:3). Astfel numărul de „capete” și faptul că sunt „pline cu nume” include toate ramurile din Protestantism și Catolicism. Dacă nu s-ar fi menționat faptul că este „plină de nume”, mai multe decât șapte și „stacojie” care denotă faptul că poporul lui Dumnezeu a fost chemat afară din ea, deci, „stacojie” – lăsată la o parte – sub blestem gata de a pieri, numărul biblic „șapte capete” i-ar fi inclus de asemenea și pe cei care propovăduiesc mesajul lui Dumnezeu ca în perioada fiarei ca un leopard din Apocalipsa 13:1, la momentul când rana de moarte fusese vindecată. Astfel, nu ar fi îngăduit existența bisericii celor care „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” [Apoc. 14:12] și astfel ar fi contrazis următorul verset: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei [Israel adevărat – cei 144.000], care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apoc. 12:17)