Învierile de dinainte de cruce
Lecția 5, Trimestrul 4, 22-28 Octombrie 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după amiază- 22 Octombrie
Textul de memorat:
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Ioan 11:25-26
Când au ajuns acasă, Elisei a intrat în camera unde se afla întins copilul mort, "a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. S-a suit, și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mâinile pe mâinile lui, și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. Elisei a coborât, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii"… În felul acesta a fost răsplătită credința acestei femei. Domnul Hristos, marele Dătător al vieții, i-a redat fiul PR 239.2 - PR 239.3
În același fel vor fi răsplătiți toți credincioșii când, la venirea Sa, moartea își va pierde boldul, iar mormântul va fi lipsit de biruința pe care o pretinsese. Atunci, El le va reda slujitorilor Săi copiii care le-au fost luați prin moarte. " PR 239.3
Duminică – 23 Octombrie
Învierea lui Moise
Iuda 9, Luca 9:28-36
Ce dovezi găsești referitoare la învierea fizică a lui Moise?
Moise a murit, dar Mihail a coborât și i-a dat viață înainte ca trupul său să vadă putrezirea. Satana a încercat să-i rețină corpul, pretinzând că îi aparține; dar Mihail l-a înviat pe Moise și l-a luat la cer. Satana a proferat invective amarnice împotriva lui Dumnezeu, acuzându-L că este nedrept și că a îngăduit să i se ia prada; dar Hristos nu l-a mustrat pe adversarul Său, deși prin ispita acestuia căzuse slujitorul lui Dumnezeu. L-a îndrumat cu blândețe către Tatăl Său, spunând: "Domnul să te mustre". ST 164.2
Isus le spusese ucenicilor Săi că erau unii alături de El care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere. La schimbarea la față, această făgăduință s-a împlinit. Fața lui Isus s-a schimbat și a strălucit ca soarele. Veșmântul Său era alb și strălucitor. Moise era acolo pentru a-i reprezenta pe cei care vor fi înviați din morți la cea de-a doua venire a lui Isus. Iar Ilie, care a fost ridicat la cer fără a vedea moartea, îi reprezenta pe cei care vor fi preschimbați la cea de-a doua venire a lui Hristos și vor fi nemuritori, fiind luați la cer fără a vedea moartea. Ucenicii au privit cu uimire și teamă splendoarea maiestății lui Isus și norul care-i acoperea și au auzit glasul lui Dumnezeu care spunea cu o măreție înfricoșătoare: "Acesta este Fiul Meu preaiubit; de el să ascultați". ST 164.3
Dacă Moise reprezintă învierea generală, atunci cine ar reprezenta învierea mixtă sau specială din Daniel 12:2? O avem pe cea din Matei 27:52, 53. " mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora." Sfinții care au avut parte de această înviere au fost adunați din toate timpurile. Unii care, poate, trăiseră chiar în timpul în care Hristos propovăduia și care Îl cunoșteau pe El și lucrarea Sa, au fost martori ai învierii Sale. Citiți Scrieri Timpurii, pagina 184; Hristos Lumina Lumii pagina 786.
Există încă un alt motiv pentru care Matei 27:52 este un tip al acestei învieri mixte. Cei care au fost înviați împreună cu Hristos au mărturisit despre dumnezeirea lui Hristos chiar celor care L-au răstignit. Vorbind despre această înviere mixtă, Daniel spune: "Și mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii pentru viață veșnică, iar alții pentru rușine și ocară veșnică". Atunci vor fi incluși unii drepți care au trăit și au fost martori la răstignire; de asemenea, cei care L-au răstignit și L-au străpuns, căci (Apocalipsa 1:7) "Iată, El vine cu nori: Și orice ochi Îl va vedea, precum și cei care L-au străpuns". Prin urmare, învierea care a mărturisit despre puterea lui Dumnezeu asupra acestor ucigași ai Fiului Său, i-a tipizat pe cei drepți care sunt înviați în învierea mixtă (specială).
Luni – 24 Octombrie
Cazuri din Vechiul Testament
1 Imparati 17:8-24, 2 Imparati 4:18-37
Ce asemănări și deosebiri observi între aceste două învieri?
Văduva din Sarepta și-a împărțit bucățica de hrană cu Ilie, și ca urmare viața ei și aceea a fiului ei au fost ocrotite. Și tuturor acelora care, în timp de încercare și de lipsă, dau pe față împreună simțire și ajutorare față de cei în nevoie, Dumnezeu le făgăduiește binecuvântări mari. El nu Se schimbă. Puterea Lui nu este mai mică acum decât în zilele lui Ilie. Nici făgăduința rostită de Mântuitorul nostru nu este mai puțin sigură acum decât atunci: "Cine primește un prooroc, în numele unui prooroc, va primi răsplata unui prooroc". PR 131.4
În felul acesta a fost răsplătită credința acestei femei. Domnul Hristos, marele Dătător al vieții, i-a redat fiul. În același fel vor fi răsplătiți toți credincioșii când, la venirea Sa, moartea își va pierde boldul, iar mormântul va fi lipsit de biruința pe care o pretinsese. Atunci, El le va reda slujitorilor Săi copiii care le-au fost luați prin moarte. " PR 239.2 - PR 239.3
Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. 1 Tesaloniceni 4:14-18
Aici vedem că cei care se vor ridica la prima înviere nu numai că vor trăi din nou, dar nu vor mai muri.
Marți 25 Octombrie
Fiul văduvei din Nain
Luca 7:11-17
Ce diferențe importante există între această înviere și cele analizate ieri?
Mântuitorul a readus la viață morți. Unul dintre aceștia a fost fiul văduvei din Nain. În timp ce îl duceau la mormânt, oamenii L-au întâlnit pe Isus. El l-a luat pe tânăr de mână, l-a ridicat și i l-a dat mamei sale viu. Apoi, grupul s-a întors acasă cu strigăte de bucurie și laude la adresa lui Dumnezeu. — The Story of Jesus, 79 (1896). FD 67.1
Isus cunoaște povara inimii oricărei mame. Acela care a avut o mamă care s-a luptat cu sărăcia și lipsurile simte cu fiecare mamă în lucrările ei. Acela care a făcut o călătorie lungă pentru a alina durerea unei femei canaanite va face tot atât de mult pentru mamele de azi. Acela care a redat văduvei din Nain pe unicul ei fiu și care, în agonia Sa pe cruce, și-a amintit de mama Sa este mișcat și astăzi de durerea mamei. În orice suferință și orice nevoie, El va da ajutor și mângâiere. HLL 512.2
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. Geneza 2:7
În acest verset ni se spune că Dumnezeu l-a format pe om din țărâna pământului. Apoi, suflarea de viață a fost suflată în nările lui și astfel a devenit un suflet viu, că suflarea și trupul împreună sunt cele care formează sufletul. Procesul de dezvoltare este același ca și procesul de fabricare a gheții - temperatura scăzută și apa fac gheața, la fel cum corpul și respirația fac sufletul. Prin urmare, atunci când respirația părăsește corpul, omul nu mai este un suflet viu - nu, nu mai mult decât gheața este gheață după ce se întoarce la apă. Evident, omul nu mai are un suflet existent după ce respirația îi părăsește corpul, deoarece corpul și respirația împreună formează sufletul.
Miercuri - 26 Octombrie
Fiica lui Iair
Marcu 5:21-24, 35-43
Ce înțelegem despre moarte din cuvintele lui Isus: „Copila n-a murit, ci doarme”?
Iair s-a apropiat mai mult de Mântuitorul și împreună s-au grăbit spre casa fruntașului. Bocitorii plătiți și cântăreții din fluier sosiseră deja și umpleau văzduhul cu strigătele lor. Prezența mulțimii și frământarea ei au mișcat inima lui Isus. El a încercat să-i liniștească pe oameni, zicând: "Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme". Ei s-au supărat auzind cuvintele Străinului. O văzuseră pe copilă în brațele morții și au început să-și bată joc de El. După ce a cerut ca toți să iasă din casă, Isus a luat cu El pe tatăl și mama fetiței și pe cei trei ucenici, Petru, Iacov și Ioan, și au intrat împreună în camera copilei. HLL 343.1
Isus S-a apropiat de pat și, luând mâna copilei în mâna Sa, a rostit încet, în limbajul folosit în casa ei, cuvintele: "Fetițo, scoală-te, îți zic!" HLL 343.2
Deodată un fior a străbătut corpul care zăcea inert. Pulsul vieții a bătut iarăși. Buzele s-au deschis zâmbind. Ochii s-au deschis mari, ca după somn, și fetița a privit cu uimire la grupul de lângă ea. S-a ridicat, și părinții au îmbrățișat-o și au plâns de bucurie. HLL 343.3
Aici [Ezechiel 37:1-10] aflăm că procesul de înviere este același cu procesul de creație: mai întâi structura omului, apoi organismul, carnea, pielea și, în cele din urmă, respirația, și din nou el devine un suflet viu. Sufletul sau duhul omului, vedeți, nu este chemat jos din ceruri, sau sus din iad. De fapt, nu este deloc un suflet, ci vântul din cele patru colțuri ale pământului îi umple plămânii la porunca lui Dumnezeu, și astfel el devine din nou un suflet viu. Apoi, de asemenea, materialul din care a fost alcătuit inițial omul, din același va fi făcut din nou, căci os la os se adună. Cu toate acestea, când este astfel recreat sau înviat, el trebuie să păstreze cunoștințele și memoria pe care le avea la moarte, altfel omul înviat nu ar mai fi cel care a murit, iar dacă nu este astfel, atunci experiența dobândită în această viață ar fi pierdută.
Joi – 27 Octombrie
Lazăr
Ioan 11: 1-44
În ce sens a fost Isus „proslăvit” prin moartea și învierea lui Lazăr?
"După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: 'Lazăre, vino afară!'" Glasul Lui clar și pătrunzător străbătu urechea mortului. În timp ce vorbea, dumnezeirea străfulgeră prin natura omenească. Pe fața Sa, luminată de slava lui Dumnezeu, oamenii I-au văzut puterea. Fiecare ochi era ațintit spre intrarea peșterii. Fiecare ureche era atentă să prindă și cel mai slab sunet. Cu interes încordat și dureros, toți așteptau dovada dumnezeirii lui Hristos, dovada care trebuia să susțină pretențiile Lui că e Fiul lui Dumnezeu sau să stingă nădejdea pentru totdeauna. HLL 536.1 - HLL 536.2
În mormântul tăcut se făcu mișcare și cel care fusese mort apăru la intrarea peșterii. Mișcările lui erau împiedicate de îmbrăcămintea cu care fusese înmormântat, iar Isus le-a spus spectatorilor înmărmuriți: "Dezlegați-l și lăsați-l să meargă". Din nou li s-a arătat că omul trebuie să colaboreze cu Dumnezeu. Oamenii trebuie să lucreze pentru oameni. Fiind dezlegat, Lazăr a stat înaintea celor adunați nu ca un om ros de boală, nu cu membrele slabe și tremurânde, ci ca un om în floarea vieții și în puterea unei bărbății nobile. Ochii lui străluceau de inteligență și de iubire pentru Mântuitorul lui. În adorare, el se aruncă la picioarele lui Isus. HLL 536.2 - HLL 536.3
La început, privitorii au rămas muți de mirare. Apoi a urmat o scenă de bucurie și recunoștință ce nu se poate exprima. Surorile l-au primit pe fratele lor înviat ca pe un dar de la Dumnezeu și, cu lacrimi de bucurie, au izbucnit în mulțumiri față de Mântuitorul. Dar, în timp ce fratele, surorile și prietenii se bucurau de această întâlnire, Isus Se retrase. Când L-au căutat pe Dătătorul vieții, nu L-au mai găsit. HLL 536.4
Prin învierea lui Lazăr, mulți au fost determinați să creadă în Isus. Planul lui Dumnezeu a fost ca Lazăr să moară și să fie depus în mormânt înainte de sosirea Mântuitorului. Învierea lui Lazăr a fost minunea culminantă a lui Hristos și, datorită ei, mulți I-au dat slavă lui Dumnezeu. — Manuscript Releases 21:111 (1892). FD 60.2
Cum va fi omul dacă va trăi din nou? - Cu siguranță, nu mai puțin decât a fost la început, pentru că tot ceea ce a fost pierdut va fi restaurat. Și nici nu va fi îmbunătățit, căci tot ceea ce a făcut Domnul, El însuși a declarat că este "foarte bun". Gen. 1:31. Și astfel, dacă un om trăiește din nou, el va fi exact ceea ce a fost Adam înainte de a păcătui.
Vineri – 28 Octombrie
Studiu suplimentar
Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi. Romani 8:10-11
Cei care mor cu Duhul lui Hristos în ei sunt cei care se ridică la învierea celor drepți. Dar cei în care nu locuiește Duhul lui Hristos vor învia la învierea celor nedrepți, la o mie de ani după învierea celor drepți.
Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani. Apocalipsa 20:6
Dacă aceste versete înseamnă ceea ce spun cu privire la cei drepți, atunci cu privire la cei răi ele spun de fapt:
Blestemat și nesfânt este cel care nu are parte de prima înviere; asupra unora ca aceștia are putere moartea a doua; ei nu vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și nu vor împărăți cu El în cei o mie de ani."
Dacă acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu așa cum ni-l dă inspirația și dacă suntem împlinitori ai Cuvântului Său, vom trăi din nou și vom fi chipul perfect al lui Dumnezeu, așa cum au fost Adam și Eva. Ne vom întoarce într-adevăr în Grădina Edenului. Și grădina va înflori din nou ca înainte, iar pomul vieții își va da rodul în fiecare lună. Și astfel, vedeți, omul va trăi din nou și astfel va trăi pentru totdeauna.
El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.” Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții. Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul Meu. Apocalipsa 21:4-7
Dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 1 Corinteni 13:10-13