O speranţă de nezdrucinat
Studiul 7, Trimestrul 3, 6-12 August 2022
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază – 6 August
Textul de memorat:
“Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. ” Romani 5:5
După ce Israel a traversat marea și după ce marea s-a apropiat de dușmanii lor, toți au cântat și I-au dat slavă lui Dumnezeu, dar, deși armata lui Faraon și marea nu mai erau obiecte de teamă, ci de interes, încercările, îndoielile și temerile lor nu se încheiaseră încă: Aproape imediat după ce au văzut marea în spate și deșertul în față, au început să-i reproșeze lui Moise că i-a adus în deșert ca să moară acolo de foame din lipsă de apă și de hrană. Nu le-a trecut niciodată prin minte că, dacă Dumnezeu poate usca marea, cu siguranță poate inunda deșertul și îl poate face să înflorească ca un trandafir. În ciuda îndoielilor și a gemetelor lor, Dumnezeu a făcut din nou un miracol și mai mare: a făcut să izvorască apă din stâncă și a adus mană din cer!
Duminică - 7 August
Imaginea de ansamblu
Habacuc 1:1-4
Cu ce s-a confruntat Habacuc?
Aceste întrebări pline de îngrijorare erau exprimate de proorocul Habacuc. Privind situația celor credincioși din zilele lui, și-a exprimat povara inimii prin întrebarea: “Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculți? Până când mă voi tângui ție, fără să dai ajutor? Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea, și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă. De aceea legea este fără putere, și dreptatea nu se vede, căci cel rău biruiește pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte”. (Habacuc 1, 2-4.) PR 385.1
Dumnezeu a răspuns la strigătul copiilor Săi credincioși. Prin port-vocea Sa aleasă, și-a făcut cunoscut hotărârea de a aduce pedeapsa asupra poporului care se abătuse de la El ca să slujească zeilor păgâni. În timpul vieții unora dintre aceia care chiar atunci puneau întrebări cu privire la viitor, El avea să îndrume în mod minunat căile popoarelor conducătoare ale pământului și să-i aducă pe babilonieni în frunte. Acești caldeeni, “groaznici și înfricoșați” (Habacuc 1, 7), aveau să cadă deodată peste țara lui Iuda ca un bici rânduit de Dumnezeu. Căpeteniile lui Iuda și cei mai de frunte din popor urmau să fie duși robi în Babilon; cetățile, satele și ogoarele cultivate ale iudeilor urmau să rămână pustii; nimic nu avea să fie cruțat. PR 385.2
Încrezător că și în această judecată grozavă planul lui Dumnezeu pentru poporul Său avea să fie într-un fel împlinit, Habacuc s-a plecat cu umilință în fața voii descoperite a lui Iehova: “Doamne, nu ești Tu din veșnicie Dumnezeul meu, Sfântul meu?” a strigat el. Apoi, credința lui trecând dincolo de perspectiva întunecată a viitorului apropiat și încrezându-se în făgăduințele prețioase care dau pe față dragostea lui Dumnezeu față de copiii Săi încrezători, proorocul adaugă: “Nu vom muri!” (Versetul 12.) Cu această declarație de credință, a lăsat cazul lui și al tuturor celorlalți credincioși izraeliți în mâinile unui Dumnezeu milostiv. PR 386
Aceasta n-a fost singura experiență a lui Habacuc în exercitarea credinței puternice. Într-o împrejurare, pe când medita cu privire la viitor, el spunea: “M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul și ce-mi va răspunde la plângerea mea”. Cu îndurare Domnul i-a răspuns: “Scrie proorocia și sap-o pe table ca să se poată citi ușor, căci este o proorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit. Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credința lui”. (Habacuc 2, 1-4.) PR 386.2
Luni - 8 August
Cine este Tatăl nostru?
Iov 42:1-6
Ce a încercat Dumnezeu să-i spună lui Iov și care a fost efectul asupra acestuia?
"Speranța creștinului nu se sprijină pe temelia nisipoasă a sentimentelor. Cei care acționează din principiu vor vedea gloria lui Dumnezeu dincolo de umbre și se vor sprijini pe cuvântul sigur al promisiunii. Ei nu vor fi descurajați să-L onoreze pe Dumnezeu, oricât de întunecată ar părea calea. Adversitatea și încercarea le vor oferi doar o ocazie de a arăta sinceritatea credinței și a dragostei lor. Când depresia se instalează în suflet, nu este o dovadă că Dumnezeu s-a schimbat. El este "Același ieri, și astăzi, și în veci" (Evrei 13:8). Ești sigur de bunăvoința lui Dumnezeu atunci când ești sensibil la razele Soarelui dreptății; dar dacă norii se abat asupra sufletului tău, nu trebuie să simți că ești abandonat. Credința ta trebuie să străpungă întunericul.... Bogăția harului lui Hristos trebuie să fie păstrată înaintea ochilor minții. Prețuiește lecțiile pe care ți le oferă dragostea Lui. Credința ta să fie ca a lui Iov, ca să poți declara: "Chiar dacă mă va ucide, mă voi încrede în El" (Iov 13:15). Sprijiniți-vă de făgăduințele Tatălui vostru ceresc și amintiți-vă de relațiile Sale anterioare cu voi și cu slujitorii Săi, pentru că "toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu". TMK 257.2 (eng.)
"Cele mai grele experiențe din viața creștinului pot fi și cele mai binecuvântate. Prevederile speciale ale momentelor întunecate pot încuraja sufletul în viitoarele atacuri ale lui Satana și îl pot echipa pe slujitorul lui Dumnezeu pentru a rezista în încercări de foc. Încercarea credinței voastre este mai prețioasă decât aurul. Trebuie să ai acea încredere permanentă în Dumnezeu care nu este tulburată de ispitele și argumentele înșelătorului. Credeți-l pe Domnul pe cuvânt...." TMK 257.3(eng.)
Marți -9 August
Prezența Tatălui nostru
Isaia 41:8-14
Ce motive de speranță puteți identifica pentru oamenii care așteaptă cu nerăbdare o eliberare viitoare? Cum ne ajută această promisiune în timp ce așteptăm ca exilul nostru pe pământ să ia sfârșit?
Is. 41:7-10: „Lemnarul îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: 'Este bună!' şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu, tu pe care te-am luat de la marginile pământului, şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: 'Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!' nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare”.
Făgăduințele lui Dumnezeu pentru slujitorii Săi sunt sigure. Să le apucăm acum. Nu vom mai găsi niciodată o ocazie la fel de bună ca cea pe care o avem azi. Mâine va fi prea târziu; ar fi mai bine să răspundem cât timp Dumnezeu ne cheamă.
Is. 41:11, 12: „Iată, înfruntaţi, şi acoperiţi de ruşine, vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri, cei ce ţi se împotrivesc. Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi, pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine”.
Acum avem ocazia să facem tot ce putem pentru cei care ni se opun, pentru că aici ni se spune clar că dacă vor continua să fie ostili, vor pieri.
Is. 41:13: „Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: 'Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!'”.
Dacă noi ca popor nu suntem temători, atunci de ce aceste sfaturi și încurajări? De ce aceasta chemare de a da la o parte fricile noastre?
Is. 41:14, 15: „Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov, şi rămăşiţă slabă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor, zice Domnul, şi Sfântul lui Israel este mântuitorul tău. Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii, şi vei face dealurile ca pleava”.
A sfărâma munții (împărățiile) înseamnă a lua grâul (sfinții) din mijlocul lor. Slujitorilor lui Dumnezeu li se promite aici un nou instrument, diferit de oricare altul folosit înainte; anume, adunarea sfinților în timpul secerișului va fi îndeplinită într-un mod la care nu s-au gândit – contrar oricărei planificări omenești. Acest instrument va avea dinți; va separa deodată grâul de paie și va sufla pleava. Hristos, „Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge”, Mat. 3:12. Pentru aceasta suntem noi chemați și pentru această lucrare măreață trebuie să pregătim calea.
Miercuri - 10 August
Planurile Tatălui pentru noi
Ieremia 29:1-10
Ce motive de speranță sunt date în Ieremia 29:1-10?
Cu ce milă duioasă a făcut cunoscut Dumnezeu poporului său din robie planurile Sale pentru Israel! El știa că dacă aveau să fie convinși de proorocii mincinoși de a se aștepta la o eliberare grabnică, poziția lor în Babilon avea să devină foarte grea. Orice demonstrație sau răzvrătire din partea lor avea să trezească vigilența și asprimea autorităților caldeene și avea să ducă la alte restrângeri ale libertăților lor. Urmarea avea să fie suferință și dezastru. El dorea ca ei să se supună cu resemnare și să facă robia lor cât mai plăcută cu putință; iar sfatul lui era: “Zidiți case și locuiți-le; sădiți grădini și mâncați din roadele lor!... Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie, și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Versetele 5-7.) PR 441.2
Joi - 11 August
Disciplinarea la care recurge Tatăl
Evrei 12:1-13
Care este mesajul pentru noi aici și cum se potrivește cu ceea ce studiem în acest trimestru?
Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. [Evrei 12:3-8.] Domnul nu îngăduie ca cei care sunt copiii Săi să continue cu nerușinare în propriile lor erori, urmând păreri greșite. El vrea ca ei să înțeleagă că este nevoie de corecție pentru mântuirea sufletelor lor. Să ne supunem pedepsei Domnului și să învățăm lecțiile pe care El ar vrea să le învățăm, devenind blânzi și smeriți sub influența corecției Sale." 20LtMs, Lt 133, 1905, par. 8
Vineri - 12 August
Studiu suplimentar
Astăzi, ca și în zilele lui Moise, mulți repetă păcatele acelui popor: Unii sunt toți în flăcări într-o zi, iar a doua zi sunt toți pe gheață. Alții Îl laudă pe Dumnezeu cu glas tare în timp ce corabia lor navighează fără probleme, dar când marea devine agitată și valurile încep să se lovească de ei, atunci văd doar un om la cârmă și, în loc să se aștepte ca Dumnezeu să calmeze marea, încep să vâneze un loc unde să sară. Alții încă mai încearcă în mod constant să se promoveze pe ei înșiși prin căutarea continuă de greșeli împotriva celor care poartă întreaga povară a sarcinii. Așa trebuie să fie printre noi astăzi - îndoielnici antitipici, plângăcioși, căutători de funcții și căutători de greșeli, care recunosc un mare adevăr într-o zi și îl uită a doua zi - și totuși se așteaptă să fie sigilați cu sigiliul lui Dumnezeu și să stea alături de Miel pe Muntele Sion!