Sabat după-amiază - 1 Ianuarie
Text de memorat:
Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, - Evrei 8:1
„Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S- a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al sanctuarului, şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul." Evrei 8,1.2 KJV. ,,Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu." Evrei 9,24. Cu adevărat ,,acum ,la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata." Evrei 9,26.27 – curăţirea sanctuarului (Dan. 8,14)
Simplu, din această cauză, judecata trebuie să înceapă şi sanctuarul trebuie să fie curăţit, nu înainte ci după împlinirea perioadei stabilite pentru cei care sunt însemnaţi pentru a muri. Pentru ca să fie consistente cu registrele care se află în cărţile din ceruri, numele celor care au fost găsiţi nedemni, fără haina de nuntă, sunt, de aceea, şterse din cărţi. În acest mod se curăţă sanctuarul. Referindu-se la începutul acestei lucrări de judecată şi curăţire, îngerul a spus lui Daniel: ,,Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul locaş va fi curăţit." Dan. 8,14.
Duminică - 2 Ianuarie
Isus este Împăratul nostrum
Evrei 1:4-14
Conform Evrei 1, cât de departe putem identifica creștinismul?
Această scriptură arată că Hristos nu este numai Mântuitorul nostru, ci și Creatorul nostru; că El a creat nu numai lumea noastră, ci și toate celelalte lumi; și că El este una cu Tatăl. Din acest motiv, „Dumnezeu (Tatăl) a zis (Fiului): „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.” - Gen. 1:26. Și în timp ce Mișcarea Exodului se afla în mers, „toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos.” 1 Cor. 10: 4.
Acum în mod clar fiindcă personajul numit Hristos, a fost alături de poporul lui Dumnezeu chiar din zorii istoriei, atât în vremurile Vechiului, cât și în ale Noului Testament, Creștinismul pe pământ se identifică pe sine cu începutul creațiunii.
Luni - 3 Ianuarie
Isus este Mijlocitorul nostru
Compară Exod 4:22, 23 cu 2 Samuel 7:12–14; Deuteronom 12:8–10 cu 2 Samuel 7:9–11; și Deuteronom 12:13, 14 cu Psalmul 132:1–5, 11–14.
Care dintre făgăduințele făcute lui Israel aveau să se împlinească prin Împăratul promis din seminția lui David?
Isus, Mijlocitorul nostru, reprezintă lumea noastră numai înaintea lui Dumnezeu?
Lucrarea scumpului Fiu al lui Dumnezeu de a uni cele create cu Cel veșnic, finitul cu Infinitul, pin propria Sa persoană divină, este un subiect care ar putea să ne ocupe gândurile pentru o viață întreagă. Această lucrare a lui Hristos trebuia să întărească statornicia și loialitatea ființelor din lumile necăzute în păcat și să salveze ce era pierdut în această lume. El a deschis o cale pentru cei răzvrătiți să se întoarcă la supunerea față de Dumnezeu, în timp ce prin același act a instaurat o protecție pentru cei ce erau deja curați, astfel ca să nu ajungă atinși de păcat. SCT 253.3
În timp ce noi ne bucurăm că există lumi care n-au căzut niciodată în păcat, acestea dau laudă, onoare și glorie lui Isus Hristos pentru planul mântuirii prin care fiii căzuți ai lui Adam, precum și pentru că le-au fost întărite poziția și caracterul lor curat. Brațul care a ridicat familia umană din ruina pe care Satana a adus-o peste ea, prin ispitele sale, este brațul care i-a apărat pe locuitorii celorlalte lumi de păcat. Fiecare lume solicită grija și susținerea Tatălui și Fiului; și această grijă este continuu exercitată pentru omenirea căzută. Hristos mijlocește in favoarea omului și păstrează, de asemenea, ordinea în lumile nevăzute, prin lucrarea Sa de mijlocire. Nu sunt aceste teme de o suficientă măreție și importanță pentru a ne acapara gândurile și pentru a reclama în continuare recunoștința și adorarea noastră față de Dumnezeu? SCT 253
Marți - 4 Ianuarie
Isus este Căpetenia noastră
Compară 1 Samuel 8:19, 20 și Evrei 2:14–16.
Ce căutau israeliții la un împărat și cum au fost împlinite dorințele lor în Isus?
Au obținut israeliții ceea ce căutau la un împărat?
Israelul din vechime a ales ca cel mai înalt om din țară să fie împăratul lor și l-au obținut. El i-ar fi condus la ruină, dacă nu ar fi fost bălaiul și modestul David care i-a izbăvit de armata filistenilor și de uriașul lor.
Este o practică obișnuită în rândul creștinilor să facă idoli din oameni. Acest lucru este recunoscut chiar de slujbașii altor confesiuni. Un anumit slujbaș, care a vorbit despre „Religia în viață”, a declarat publicului său de radio că s-a oprit într-o zi la o stație de benzină pentru a-și umple rezervorul. În timp ce vorbea acolo, vânzătorul a observat că vocea slujbașului îi suna familiar și a întrebat: „Ești omul pe care l-am ascultat în fiecare dimineață la radio?”. De îndată ce vânzătorul l-a auzit pe slujbaș spunând da, el a replicat emfatic: „Sunt dezamăgit de tine; am crezut că ascult un predicator de aproximativ un metru optzeci, cântărind nu mai puțin de nouăzeci de kilograme, dar acum văd că ești doar un pitic mic.” Această practică este tipică în rândul creștinilor.
Cum se descrie Dumnezeu pe Sine în Isaia 59 și ce lucrare specială face El pentru Biserică?
Is. 59:16, prima parte: „El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte”. Dumnezeu „Se miră”. Moise și Aron „s-au aşezat între cei morţi şi între cei vii”, Num. 16:48. Dumnezeu L-a folosit pe Ilie pe Muntele Carmel. 1 împăraţi 18. În criza prezentată aici, Dumnezeu nu găsește niciun om (Ezech. 22:30), așa că intervine El Însuși.
Is. 59:16-18: „El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte. Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii; ia răzbunarea ca o haină, şi Se acopere cu gelozia ca şi cu o manta. El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmaşilor săi, şi va da ostroavelor plata cuvenită!”. Dumnezeu Se îmbracă cu atributele Sale și vine pentru a îndrepta lucrurile. Dacă ar fi fost vreun om, Dumnezeu l-ar fi lăsat pe el să facă lucrarea, dar pentru că nu era nimeni, o face El Însuși. Aceasta arată unul din principiile după care lucrează Dumnezeu. El va folosi un om sau o națiune pentru a ajuta la îndreptarea cuiva. Când acest lucru nu se poate face, Dumnezeu intervine. În timp ce Dumnezeu va veni cu răzbunare pentru unii, El vine cu mântuire pentru alții. Is. 59:20: „Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion”. Aceasta nu se referă la a doua revenire a lui Hristos pe nori, deoarece are loc înainte de închiderea timpului de har. El nu vine cu răzbunare pentru necredincioși din lume, ci vine la biserică. Și când vine, El va face lucrarea menționată în Mal. 3:1-3.
Is. 59:19: „Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui”. Dumnezeu va face ca această venire să fie un exemplu pentru națiuni, la fel cum a făcut cu Sodoma și Gomora. Is. 59:19, ultima parte: „când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă”. Ioan, în Apoc. 12:15, face referire la acest incident: „Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul”. Femeia menționată aici este biserica lui Dumnezeu (Adventiștii de ziua a Șaptea) „care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos” [Apoc. 12:17]. „Apa” nu este Legea Duminicală sau altă persecuție din trecut. Legea duminicală are alt decor și este descrisă în apocalipsa 13, ca o putere persecutare care va impune semnul fiarei.
„Apa” înseamnă oameni (din biserică) neconvertiți, pe care Satana îi folosește pentru a face ca biserica să fie luată într-un mod foarte tăcut, astfel încât nimeni să nu suspecteze marea decepție. Astfel el încearcă să-i înșele chiar și pe cei aleși (cei 144.000) dacă este posibil. Deoarece este imposibil, Hristos Însuși intervine și-și eliberează poporul Său (pe cei care plâng și suspină din pricina tuturor urâciunilor din biserică) și apoi îi face un exemplu pentru alții.
Apoc. 12:16: „Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură”. Semnificația este că ei mor, fiind îngropați în pământ, ca în Numeri 16:32: „Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor”. Astfel „Duhul Domnului îl va pune pe fugă”, Is. 59:19, ultima parte. Aceasta va împlini Mat. 13:30: „Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş”. Această separare va marca începutul secerișului, care este Marea Strigare a celei de-a treia solii îngerești, Apoc. 18:1. Duhul lui Dumnezeu este revărsat peste poporul Său (cei care scapă de distrugere) și promisiunea este că nu se va lua de la ei niciodată: „Şi iată legământul Meu, cu ei, zice Domnul: 'Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac', zice Domnul” [Is. 59:21]. Citește „Isaiah the Gospel Prophet”, Mărturii, volumul 3, paginile 43-49 engl.
Miercuri - 5 ianuarie
Isus este Marele nostru Preot
Evrei 5:1-4
Câte secţiuni preoţeşti sunt aici?
Așa cum erau trei secțiuni sau diviziuni ale bisericii, (1) perioada reprezentată de Eva, (2) perioada reprezentată de Agar; și (3) perioada reprezentată de Sara...
De asemenea, există trei secțiuni ale adevăratei preoții. Știți că preoția în vremea bisericii iudaice era preoția levitică și nu exista înainte ca Israel să părăsească Egiptul și nu este adevărata preoție astăzi. Înainte de preoția levitică, a fost Melhisedec care nu avea nici tată, nici mamă, nici început de zile, nici sfârșit de zile, și era preotul Dumnezeului Prea Înalt, regele Salemului, împăratul păcii. Lui i-a plătit Avraam zeciuiala.
Apoi cele trei secțiuni ale preoției se aliniază astfel: (1) în perioada de la Adam și Eva până la timpul lui Israel, îl avem pe Melhisedec; (2) până la epoca creștină, avem preoția levitică; și (3) în perioada creștină avem preoția lui Hristos Însuși...
Joi - 6 ianuarie
Isus este Mijlocitorul unui legământ mai bun
Evrei 8:8-12
Care este tipul lucrării preoțești a Domnului nostru și când va fi curățit sanctuarul ceresc?
Adevăratul sanctuar, a cărui tip a fost cortul de pe pământ, este templul lui Dumnezeu din Cer, despre care Pavel vorbește în Evrei 8 și în care Domnul Isus, ca mare preot al nostru, slujește; și lucrarea preoțească a Domnului nostru este anti-tipul lucrării preotului iudeu din dispensațiunea trecută; că acest sanctuar ceresc este cel care trebuia curățit la sfârșitul celor 2300 de zile din Dan. 8:14; curățirea lui fiind, ca și în tip, o lucrare de judecată, începând cu intrarea lui Hristos ca mare preot în faza de judecată a slujirii Lui în sanctuarul ceresc prefigurată în serviciul pământesc de curățirea sanctuarului din ziua ispășirii. Această lucrare de judecată din sanctuarul ceresc a început în 1844. Terminarea ei va duce la închiderea harului.
Serviciul jertfelor care arătau spre Hristos a trecut; dar ochii oamenilor au fost îndreptați către adevărata jertfă pentru păcatele lumii. Preoția pământească a încetat; dar noi privim la Isus, slujitorul noului legământ, și la "sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel". "Drumul în Locul preasfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini ... și a intrat o dată pentru totdeauna în Locul prea sfânt ... cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. Evrei 12:24; 9:8-12." HLL 166.1
Vineri - 7 Ianuarie
Continuarea studiilor
Dumnezeu l-a ales pe Israel ca să descopere caracterul Său oamenilor. El dorea ca ei să fie în lume ca niște fântâni ale mântuirii. Lor le-au fost încredințate soliile cerului, descoperirile voinței lui Dumnezeu. La începutul istoriei poporului Israel, neamurile lumii, datorită obiceiurilor lor stricate, au pierdut cunoștința despre Dumnezeu. Cândva, ei Îl cunoscuseră; dar, pentru că "nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat". (Romani 1, 21.) Totuși, în îndurarea Sa, Dumnezeu nu i-a nimicit. El Și-a propus să le mai dea o ocazie de a-L cunoaște prin poporul Său ales. Prin învățăturile sistemului jertfelor, Hristos avea să fie înălțat înaintea tuturor națiunilor, și toți care priveau la El aveau să trăiască. Hristos era temelia economiei iudaice. Întregul sistem al tipurilor și simbolurilor era o consistentă profeție a Evangheliei, o prezentare în care se găseau cuprinse făgăduințele mântuirii. FA 14.1