Efeseni cu inima
Studiul 14, Trimestrul 3, 23-29 Septembrie 2023
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază 23 Septembrie
Text de Memorat:
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. Efeseni 2:8-10
Motivul pentru care cititorii lui Pavel întâmpină nu de puține ori dificultăți în înțelegerea epistolelor sale este că le citesc ca pe niște cărți și nu ca pe niște scrisori. Prin urmare, toți cei care vor să le înțeleagă acum, vor ține cont de faptul că el le-a scris unor grupuri cu care a avut cunoștințe și corespondență anterioară, despre ale căror probleme și întrebări avea cunoștințe anterioare. În această ordine de idei le-a scris, așa că știa ce să le spună, iar ei au înțeles bine ce voia să le spună. În consecință, dacă vrem să înțelegem scrisorile sale, trebuie mai întâi să ne familiarizăm cu condițiile care au generat scrisorile. Pentru a face acest lucru trebuie, studiind fiecare scrisoare, să ne străduim să aflăm care au fost problemele destinatarilor pe care el a încercat să le rezolve. În caz contrar, nu poate urma decât confuzie cu privire la ceea ce vorbește Pavel. Citiți-le în acest mod și veți descoperi că nu sunt atât de greu de înțeles pe cât par a fi
Duminică, 24 Septembrie
Suntem binecuvântați în Hristos
Meditează asupra capitolului 1 din Efeseni. Ce te inspiră în mod special? Ce culmi vezi?
"Aceste făgăduințe [Efeseni 1:1-8] nu sunt făcute pentru câțiva, ci pentru toți cei care vor veni la ospățul ceresc pe care Dumnezeu l-a pregătit trimițându-L pe Fiul Său în lumea noastră ca să moară pentru noi, pentru ca, prin credința în El, să devenim una cu Dumnezeu. Lauda și gloria harului, puterii și înțelepciunii Sale este mântuirea efectivă a unui popor deosebit. Posibilități minunate sunt prevăzute pentru fiecare dintre cei care au credință în Hristos. Nu există ziduri care să împiedice vreun suflet viu de la mântuire. Predestinarea despre care vorbește Dumnezeu îi include pe toți cei care Îl vor accepta pe Hristos ca Mântuitor personal, care se vor întoarce la loialitatea lor, la ascultarea desăvârșită față de toate poruncile lui Dumnezeu. Aceasta este mântuirea efectivă a unui popor deosebit, ales de Dumnezeu dintre oameni. Toți cei care doresc să fie mântuiți de Hristos sunt aleșii lui Dumnezeu. Ascultătorii sunt cei care sunt predestinați de la întemeierea lumii. 21MR 51.2
"[versetele 9-13]Cuvântul adevărului, adevărul biblic, adevărul prezent, trebuie prezentat cu calm, cu seriozitate, în manifestarea Duhului, pentru că îngerii lui Dumnezeu fac impresii asupra minților. "Evanghelia mântuirii voastre; în care, de asemenea, după ce ați crezut, ați fost pecetluiți cu acel Duh Sfânt al făgăduinței." 21MR 51.3
"Care este pecetea Dumnezeului cel viu, care este pusă pe fruntea poporului Său? Este un semn pe care îngerii, dar nu și ochii oamenilor, îl pot citi; pentru că îngerul nimicitor trebuie să vadă acest semn al răscumpărării. Mintea inteligentă a văzut semnul crucii de pe Calvar în fiii și fiicele adoptive ale Domnului. Păcatul încălcării legii lui Dumnezeu este îndepărtat. Ei au îmbrăcat haina de nuntă și sunt ascultători și credincioși față de toate poruncile lui Dumnezeu. 21MR 52.1
"[versetele 14-19]. Sunteți angajați într-o lucrare mare, dar vă tratați cu neînțelepciune. Trebuie să te păzești pe tine însuți și pe cei care se uită la tine pentru învățătură, ca să nu lucrezi departe [de] tonul și parfumul sănătos care dezvăluie principiile sănătoase și sensibile care fac lucrători sănătoși și sensibili care pot face să avanseze cauza lui Dumnezeu. Acest lucru trebuie să ții minte: orice standard ridicat în lucrare trebuie să fie întemeiat pe Stâncă, pentru ca vijelia și furtuna să nu-l poată mătura. 21MR 52.3
"[versetele 19-23]. Nu trebuie să-i educați pe studenții voștri să privească și să depindă de voi. Nu le spuneți, așa cum face un stăpân cu servitorul său, ce lucrare trebuie să facă. Puteți să-i îndrumați, dar lăsați-i să meargă la Domnul pentru sfat. El a dat fiecărui om lucrarea sa. 21MR 52.5
"Dacă v-ați urma judecata voastră omenească, ați face exact lucrurile care nu ar fi în armonie cu scopurile și planurile lui Dumnezeu. Avertizează fiecare student să nu-și pună dependența de tine, pentru că nu ești dincolo de ispită. Chiar și acum, deși faceți chiar lucrarea pe care Domnul dorește să o facă, îmbrățișați prea mult. Lumina instruirii creștine poate fi îndreptată pe canale greșite, iar lucrarea pe care Dumnezeu ar fi vrut să o facă poate deveni prea împrăștiată, aducând astfel confuzie și descurajare asupra lucrătorilor." 21MR 53.1
Luni, 25 Septembrie
Răscumpărați pentru comunitate
În timp ce citești Efeseni 2, caută să răspunzi la următoarea întrebare: Ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin Fiul Său, Isus Hristos?
"Așa cum Dumnezeu l-a înviat pe Hristos din morți, pentru ca prin Evanghelie să aducă la lumină viața și nemurirea și astfel să-și salveze poporul din păcatele sale, tot așa Hristos a înviat ființele umane căzute la viața spirituală, înviindu-le cu viața sa, umplându-le inimile de speranță și bucurie." RH 31 martie 1904, par. 12
"Hristos S-a dat pe Sine însuși pentru răscumpărarea neamului, pentru ca toți cei care cred în El să aibă viață veșnică. Cei care apreciază acest mare sacrificiu primesc de la Mântuitorul cel mai prețios dintre toate darurile - o inimă curată. Ei dobândesc o experiență care este mai valoroasă decât aurul, argintul sau pietrele prețioase. Ei stau împreună în locurile cerești în Hristos, bucurându-se în comuniune cu El de bucuria și pacea pe care numai El le poate da. Îl iubesc cu inima, cu mintea, cu sufletul și cu puterea, realizând că sunt moștenirea Lui cumpărată prin sânge. Vederea lor spirituală nu este întunecată de politica lumească sau de scopurile lumești. Ei sunt una cu Hristos, așa cum El este una cu Tatăl". RH 30 mai 1907, par. 5
"Hristos "S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere de orice nelegiuire și să purifice pentru Sine un popor deosebit, zelos pentru fapte bune"." El a făcut o jertfă atât de completă încât, prin harul Său, fiecare poate ajunge la standardul perfecțiunii. Despre cei care primesc harul Său și îi urmează exemplul va fi scris în cartea vieții: "Complet în El - fără pată sau cusur". RH 30 mai 1907, par. 2
"Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos", continuă apostolul, "care ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești în Hristos". Ce ne mai rămâne să cerem, care nu este inclus în această asigurare milostivă și abundentă? Prin meritele lui Hristos, suntem binecuvântați cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești în Hristos. Este privilegiul nostru de a ne apropia de Dumnezeu, de a respira în atmosfera prezenței Sale. Dacă ne păstrăm în strânsă legătură cu lucrurile comune, ieftine și senzuale ale acestui pământ, Satana își va interpune umbra, astfel încât nu vom reuși să discernem binecuvântarea promisiunilor și asigurărilor lui Dumnezeu și, astfel, nu vom reuși să fim întăriți pentru a atinge un nivel spiritual înalt. Nimic altceva decât rămânerea în prezența lui Hristos nu va aduce pace, libertate, curaj și putere." RH 15 octombrie 1908, par. 9
Marți, 26 Septembrie
Suntem biserica Viului Dumnezeu
De ce este și important, și îmbucurător să fim parte din biserica lui Dumnezeu? Efeseni 3
În acest timp, biserica trebuie să îmbrace veșmintele ei frumoase — “Hristos, Neprihănirea noastră”. Există deosebiri precise și clare, care trebuie să fie restabilite și exemplificate în fața lumii, prin înălțarea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus. Frumsețea simțirii trebuie să apară în toată strălucirea ei originală, în contrast cu diformitățile și cu întunericul necredicioșiei celor care s-au răzvrătit împotriva Legii lui Dumnezeu. Prin urmare, noi îl recunoaștem pe Dumnezeu și respectăm Legea Sa, ca temelie a guvernării Sale în cer și pe întregul pământ. Autoritatea lui Dumnezeu trebuie să fie păstrată distinctă și clară în fața lumii, și nicio lege care se află în contradicție cu Legea lui lehova să nu fie recunoscută. Dacă, în revolta împotriva planurilor lui Dumnezeu, lumii i se îngăduie să influențeze deciziile și acțiunile noastre, planul lui Dumnezeu este înfrânt. Oricât de amăgitoare ar fi pretextele, dacă biserica nu este fermă în acest punct, în cărțile cerului se va scrie în dreptul ei o trădare a celor mai sacre adevăruri și o trădare a împărăției lui Hristos. Biserica este chemată în mod categoric și decisiv să înalțe principiile ei în fața întregului Univers și în fața împărățiilor lumii, iar statornicia și loialitatea în păstrarea onoarei și a sfințeniei Legii lui Dumnezeu vor atrage atenția și vor stârni admirația chiar și a celor din lume. Datorită faptelor bune pe care le vor vedea, mulți vor fi determinați să-L slăvească pe Tatăl din cer. Loialitatea și credincioșia poartă acreditarea Cerului și nu pe aceea a stăpânitorilor lumii. Toți oamenii vor ști cine sunt ucenicii aleși și credincioși ai lui Hristos și, atunci când vor fi încoronați și glorificați, îi vor recunoaște ca fiind aceia care L-au onorat pe Dumnezeu și au fost onorați de El, dăruindu-le o slavă veșnică.... MP 16.2
Domnul a înzestrat biserica Sa cu binecuvântări și capacități, ca să o facă în stare să prezinte în fața lumii o imagine a puterii Sale și pentru ca biserica Sa să fie desăvârșită în El, o reprezentare continuă a unei alte lumi, a lumii veșnice și o reprezentare a legilor care sunt mai înalte decât legile pământești. Biserica Sa trebuie să fie un templu, zidit după chipul celui divin, iar arhitectul îngeresc și-a adus din cer trestia aurită de măsurat, pentru ca fiecare piatră să poată fi tăiată după măsura divină și șlefuită pentru a străluci asemenea unui simbol al cerului, răspândind pretutindeni razele luminoase și curate ale Soarelui Neprihănirii. Biserica trebuie să fie hrănită cu mana cerească și păzită sub ocrotirea harului lui Dumnezeu, înveșmântată în armura desăvârșită a luminii și neprihănirii, ea este pe punctul de a se angaja în ultimul mare conflict. Focul va arde tot ce este impur și lipsit de valoare, iar influența adevărului va mărturisi în fața lumii despre caracterul lui sfințitor și înălțător.... MP 17.1
Prin manifestarea milei și a harului Său abundent, Domnul Isus face experimente asupra inimii omenești. El realizează transformări atât de uimitoare, încât Satana, în ciuda îngâmfării lui și a faptului că toate confederațiile răului sunt unite împotriva lui Dumnezeu și a legilor guvernării Sale, stă și privește la aceste inimi care rezistă asemenea unor fortărețe de neînvins în fața amăgirilor și a argumentelor lui înșelătoare. Pentru Satana, ele sunt o taină de neînțeles. Îngerii lui Dumnezeu, serafimii și heruvimii, puterile însărcinate să coopereze cu oamenii privesc cu uimire și cu bucurie cum cei căzuți, care au fost cândva copii ai mâniei, dezvoltă acum, prin educația primită de la Hristos, caractere asemenea celui divin, devenind fiii și fiicele lui Dumnezeu și participând la lucrările și bucuriile cerului. MP 18.1
Domnul Hristos a investit în biserica Sa facilități ample, ca să poată primi înapoi o dobândă substanțială de slavă din partea moștenirii Sale răscumpărate. Înzestrată cu neprihănirea lui Hristos, această biserică este depozitara bogăției milei, a iubirii și a harului Său și, în cele din urmă, trebuie să fie văzută în toate splendoarea ei. În rugăciunea Sa de mijlocire, Domnul Hristos a declarat că iubirea Tatălui față de noi este la fel de mare ca iubirea față de El, unicul Său Fiu, și că noi vom fi pentru totdeauna împreună cu El, ajungând una cu Hristos și cu Tatăl. Această declarație este o minune pentru ostile cerului și este marea lor bucurie. Darul Duhului Sfânt, bogat, abundent și deplin, trebuie să fie pentru biserica Sa asemenea unui zid de foc, pe care puterile răului nu îl pot doborî. Domnul Hristos privește spre poporul Său, curățat și desăvârșit, ca fiind răsplata umilinței, iubirii și a tuturor suferințelor Sale, și reflectarea slavei Sale — Hristos, fiind centrul din care radiază întreaga strălucire a slavei. “Binecuvântați sunt cei invitați la nunta Mielului.” MP 18.2
Miercuri, 27 Septembrie
Unitatea credinței
În Efeseni 4, Pavel le cere credincioșilor să nu mai facă anumite lucruri și să se asigure că fac altele. Care sunt acele lucruri?
"Este important ca cei care se angajează în lucrarea lui Dumnezeu să fie învățăcei constanți în școala lui Hristos. Într-adevăr, acest lucru este absolut necesar dacă vor lucra cu bunăvoință în marea, solemna lucrare de prezentare a adevărului în lume. Dacă eul este ținut departe de vedere, iar lucrătorii lucrează cu smerenie și înțelepciune, va exista între ei un dulce spirit de armonie. Unul nu va spune prin cuvânt sau prin faptă: "Acesta este câmpul meu de muncă; nu vreau ca tu să intri în el"; ci fiecare va lucra cu fidelitate, semănând lângă toate apele, amintindu-și că Pavel poate sădi, Apolo poate uda, dar numai Dumnezeu poate da roadele". RH 13 aprilie 1886, par. 1
"Cei care lucrează împreună ar trebui să caute să fie în perfectă armonie. Și totuși, nimeni nu ar trebui să simtă că nu poate lucra cu cei care nu văd exact așa cum vede el și care, în munca lor, nu urmează exact planurile lui. Dacă toți manifestă un spirit smerit și învățător, nu trebuie să existe nicio dificultate. Dumnezeu a așezat în biserică diferite daruri. Acestea sunt prețioase la locul lor și toți pot juca un rol în lucrarea de pregătire a unui popor pentru venirea lui Hristos în curând. RH 13 aprilie 1886, par. 3
"Și a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători. Pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos; până ce vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la un om desăvârșit, la măsura statura plinătății lui Hristos. Pentru ca de acum înainte să nu mai fim copii, care să fim azvârliți încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia vicleană, prin care stau la pândă ca să înșele; ci, vorbind adevărul în dragoste, să creștem în toate lucrurile în Acela care este capul, adică Hristos; din care tot trupul, bine închegat și unit prin ceea ce furnizează fiecare încheietură, potrivit cu lucrarea eficientă în măsura fiecărei părți, face să crească trupul pentru zidirea lui însuși în dragoste. RH 13 aprilie 1886, par. 4
"Aceasta este rânduiala lui Dumnezeu și, dacă oamenii se așteaptă la succes, trebuie să muncească în conformitate cu aranjamentul său. O, cât de mult au nevoie lucrătorii de spiritul lui Isus pentru a-i schimba și modela așa cum lutul este modelat în mâinile olarului! Când vor avea acest spirit, nu va exista niciun spirit de divergență între ei; nimeni nu va fi atât de îngust încât să vrea ca totul să fie făcut în felul său, conform ideilor sale; nu va exista niciun sentiment de lipsă de armonie între el și frații săi lucrători care nu se ridică la standardul său. Domnul nu vrea ca nici unul dintre copiii Săi să fie umbra altora; ci vrea ca fiecare să fie propriul său sine simplu, rafinat, sfințit, înnobilat prin imitarea vieții și a caracterului marelui Model. Spiritul îngust, închis în sine, exclusivist, care păstrează totul în limitele propriului eu, a fost un blestem pentru cauza lui Dumnezeu și va fi întotdeauna acolo unde i se va permite să existe." RH 13 aprilie 1886, par. 5
Joi, 28 Septembrie
Suntem primitori și dătători de har
"Invențiile omenești fac plăcere minții firești și liniștesc conștiința care se agață de păcat. Nu era plăcut oamenilor să vadă și să practice credința care lucrează prin iubire și sfințește sufletul. Păcatul nu era părăsit și disprețuit și, pentru a-l scuza, trebuia să se inventeze un mijloc prin care să fie tocit tăișul sabiei adevărului; astfel, oamenii au adus raționamente și afirmații omenești. Dacă oamenii ar fi permis Cuvântului lui Dumnezeu să își facă lucrarea asupra inimii și a intelectului, ei ar fi distins și ar fi separat ceea ce este fals de ceea ce este adevărat. Dacă ar fi primit Scripturile în simplitatea lor, nu s-ar fi dedat la căutări lumești, la împlinirea speranțelor lor vremelnice. Dar, prin tradițiile lor, ei au lipsit de orice efect cuvântul lui Dumnezeu și au smuls Scriptura din adevăratul ei înțeles. Domnul spune că cuvântul adevărului poate să-i facă pe oameni înțelepți pentru mântuire. El este o protecție și un scut și îi apără pe oameni de amăgirile vrăjmașului. "Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste copiii neascultării. De aceea nu fiți părtași cu ei. Căci odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul; umblați ca niște copii ai luminii; căci roada Duhului este în toată bunătatea, dreptatea și adevărul." ST 4 iunie 1894, par. 4
"Isus, care și-a dat viața pentru a-i salva pe oameni, ne-a dat un avertisment cu privire la ceea ce se va întâmpla în zilele din urmă. Ucenicii au venit la el în particular ca să-l întrebe despre sfârșitul lumii, iar Isus a spus "Luați seama ca nimeni să nu vă înșele. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos; și vor înșela pe mulți." Iluziile și înșelăciunile satanice se vor înmulți pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul istoriei pământului. Iisus i-a avertizat pe urmașii Săi cu privire la ceea ce ar trebui să se întâmple chiar înainte de venirea Sa. El a spus: "Atunci, dacă vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos, sau acolo; nu credeți. Căci se vor ridica falși Hristoși și falși profeți, și vor arăta semne și minuni mari; astfel încât, dacă ar fi posibil, vor înșela chiar pe cei aleși. Iată, v-am spus mai înainte. De aceea, dacă vi se va spune: Iată, este în pustie, nu ieșiți; iată, este în cămările secrete, nu credeți. Căci precum fulgerul vine de la răsărit și strălucește până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului". ST 4 iunie 1894, par. 5
"Puterea înșelătoare a lui Satan va crește continuu până la sfârșit. Prin agențiile sale, el va face mari minuni, "astfel încât face să coboare foc din cer pe pământ în văzul oamenilor și îi amăgește pe cei ce locuiesc pe pământ prin intermediul acelor minuni pe care avea puterea să le facă, ... spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei, care avea rana de sabie și trăia. Și avea putere să dea viață chipului fiarei, ca chipul fiarei să vorbească și să facă să fie uciși toți cei care nu se vor închina chipului fiarei. Și a făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte; și nimeni nu putea să cumpere sau să vândă, decât cel care avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei." ST 4 iunie 1894, par. 6
"Lumea noastră se apropie cu repeziciune de linia de demarcație când nu va mai fi acordat har." ST 4 iunie 1894, par. 7
Vineri, 29 Septembrie
Studiu Suplimentar
Ioel 2:1-3: „Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel Sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea lui, şi pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă”.
Aici vedeți că va fi proclamată o solie bisericii, Sionului, declarând că ziua cea mare și înfricoșată a Domnului este aproape; că va fi devastatoare în spatele poporului Lui și glorioasă în fața lor – că Domnul va curăța terenul, că va aduna fiecare grăunte de „grâu” și apoi va arde neghina.
Ioel 2:4-6: „Parcă sunt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi. Vin uruind ca nişte care pe munţi, şi pârâie ca o flacără de foc, când mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă. Tremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc [viitor în KJV]”.
Vedem că puterea care a însoțit pe Israelul din vechime în timp ce luau în stăpânire Țara Promisă va însoți pe slujitorii lui Dumnezeu în timpul secerișului.
Ioel 2:7, 8: „Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui. Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers [când vor cădea sub sabie, nu vor fi răniți - KJV]”.
Nimic nu va putea opri poporul lui Dumnezeu. Fiecare își va îndeplini lucrarea. Ei vor aduna roadele pământului și nimic nu-i va răni. Spiritul Profetic declară: „Când sfinții au părăsit orașele și satele, au fost urmăriți de cei răi, care căutau să le ia viața. Dar săbiile care au fost ridicate pentru a-i ucide pe cei din poporul lui Dumnezeu s-au frânt și au căzut la fel de neputincioase ca niște paie”, Experiențe și Viziuni, pagina 285 engl.
Ioel 2:9: „Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ [viitor - KJV]”.
„Slujitorii lui Dumnezeu” vor aduna pe toți frații lor din toate neamurile (Is. 66:20). Într-adevăr, deoarece picioarele Evangheliei sunt picioarele oamenilor care o vestesc. Desigur, doar cu o coordonare perfectă și cu o armată blindată poate fi terminată lucrarea evangheliei când fiara cu două coarne declară „să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”, Apoc. 13:5.
Ioel 2:10, 11: „Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi cel ce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi? [viitor - KJV]”.
După ce a anunțat cât de mare și înfricoșată va fi acea zi, Domnul face acest apel:
Ioel 2:12-14: „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe care le trimite. Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?”.
Apelul lui Dumnezeu este ca noi să ne pregătim pentru a întâmpina acea zi; ca acum, ca creștini sinceri care-și dau seama că pentru o asemenea slavă ca aceasta am primit această solie de milă, să ne întoarcem cu pocăință la El.