Cum ne salvează Dumnezeu
Studiul 4, Trimestrul 4, 15-21 Iulie, 2023.
Împărtășește această lecțiune
Sabat după-amiază - 15 Iulie
Text de Memorat:
“Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).” – Efeseni 2:4,5
“O, nu poate păcătosul să înțeleagă că Hristos și-a îmbrăcat divinitatea cu umanitatea, pentru a putea ajunge la umanitate? Nu poate el vedea că Isus a trăit viața pe care o poate trăi toată rasa umană și că niciun suflet nu va intra pe porțile fericirii dacă nu se supune legilor împărăției lui Dumnezeu? Hristos a făcut ca legea lui Dumnezeu să fie necesară pentru fiecare suflet, pentru ca, prin ascultarea de preceptele divine, omul să poată fi readus la loialitatea față de Dumnezeu. Fiecare păcătos convertit la Dumnezeu trebuie să trăiască în conformitate cu toate poruncile lui Dumnezeu. Isus a trăit printre oameni, consumându-se prin renunțare continuă la sine și în lucrări de iubire. Faptul că Hristos a trăit printre oameni în natură umană este o mărturie pentru noi că Dumnezeu este cu noi. Dumnezeu locuiește în fiecare locuință, aude fiecare cuvânt care este rostit, ascultă fiecare rugăciune care este oferită, gustă durerile și dezamăgirile fiecărui om, privește tratamentul care este aplicat tatălui, mamei, fratelui, surorii, prietenului și aproapelui. El înțelege nevoile noastre, iar Fiul Său iubit este canalul prin care dragostea, mila și harul Său vor curge pentru a ne satisface nevoile.” ST 11 aprilie 1895, par. 6
Duminică, 16 Iulie
Cândva morți și înșelați de Satana
Citește Efeseni 2:1-10. Care este ideea principală despre ce a făcut Isus pentru noi?
“El v-a înviat pe voi, care erați morți în fărădelegi și păcate; în trecut ați umblat după cursul acestei lumi, după prințul puterii aerului, duhul care lucrează acum în copiii neascultării; printre care și noi toți ne-am purtat odinioară viața în poftele cărnii noastre, împlinind dorințele cărnii și ale minții; și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.” RH 31 martie 1904, par. 7
“Aici se vorbește despre moartea spirituală. Cât de mulți sunt cei care nu sunt avertizați și, în consecință, necondamnați. Ei trec mai departe, în armonie cu lumea și cu dorințele inimilor lor nedisciplinate și nesupuse. Trăiesc în plăcere și în mondenitate, iar dacă ar veni boala și moartea i-ar surprinde, ar fi găsiți nepregătiți. Ei nu sunt interesați de alergarea pentru viața veșnică. Ei nu privesc conflictul împotriva păcatului, lupta cu principatele și puterile, ca fiind esențială. Ei au nevoie de lumină. Satana îi ține în puterea sa, iar ei nu-și văd pericolul. Ei nu știu nimic despre răstignirea care taie din viață tot ceea ce separă sufletul de Hristos. Ei sunt supuși puterii spiritului care lucrează în copiii neascultării.” RH 31 martie 1904, par. 8
“Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Sa cea mare cu care ne-a iubit, chiar când eram morți în păcate, ne-a înviat împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți), ne-a înviat împreună și ne-a făcut să ședem împreună în locurile cerești în Hristos Isus, pentru ca în veacurile viitoare să arate bogăția nespus de mare a harului Său în bunătatea Sa față de noi prin Hristos Isus.” RH 10 mai 1906, par. 3
“Să ne gândim la reprezentarea pe care Dumnezeu vrea să o facem înaintea îngerilor și înaintea oamenilor. Prin cuvinte folositoare, prin puritatea acțiunilor, prin noblețea principiilor, creștinul trebuie să îl dezvăluie pe Hristos. "Noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a rânduit mai dinainte ca noi să umblăm în ele." Cei care se supun acestor cuvinte vor arăta ce va face pentru ființele umane credința în adevărul pe care Hristos a venit să-l transmită.” RH 10 mai 1906, par. 4
Luni, 17 Iulie
Cândva înșelați de dorințele noastre
Ce vrea să spună Pavel când declară că ascultătorii lui au fost cândva „din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți” (2:3)?
“Evanghelia, și numai Evanghelia, este cea care va sfinți sufletul. Ea este cea care face posibilă pentru cel care o primește viața care se măsoară cu viața lui Dumnezeu. Aceasta este consemnarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, adică viața veșnică; și această viață este în Fiul Său. Cel care este părtaș la natura divină va scăpa de corupțiile care sunt în lume prin pofte. Credința lui în Hristos ca dătător de viață, îi dă viață. Cei care își supun voința voinței lui Dumnezeu vor crește în har. O credință care lucrează prin iubire și purifică sufletul le va oferi o experiență bogată. Roadele Duhului se vor vedea în viața lor, iar eficiența Duhului se va vedea în faptele lor.” RH 8 iulie 1909, par. 8
“Când cei care au avut lumina umblă în lumină, umilindu-și inima înaintea lui Dumnezeu și conformându-se zilnic voinței Lui, atunci biserica va fi o onoare pentru cauza adevărului. Asupra celor care susțin principiile Cuvântului în toată puritatea lor sacră și care lucrează cu credință pentru sufletele gata să piară, Dumnezeu își va pune pecetea aprobării Sale.” RH 8 iulie 1909, par. 9
“Apostolul îi ruga pe cei cărora le scria să-și amintească faptul că trebuie să dezvăluie în viața lor schimbarea glorioasă operată în ei de harul transformator al lui Hristos. Ei trebuiau să fie lumini în lume, prin caracterele lor purificate, sfințite, exercitând o influență contrară influenței agențiilor satanice. Ei trebuiau să-și amintească mereu cuvintele: "Nu de la voi înșivă". Ei nu puteau să-și schimbe propriile lor inimi. Iar atunci când, prin eforturile lor, suflete erau scoase din rândurile lui Satana pentru a lua poziție pentru Hristos, ei nu trebuiau să pretindă niciun credit pentru transformarea realizată.” RH 10 mai 1906, par. 6
Marți, 11 Iulie
Înviați, ridicați la cer și înălțați pe tron cu Hristos
În ce sens participă credincioșii la învierea, ridicarea la cer și înălțarea pe tron a lui Isus? Când are loc această participare? Efeseni 2:6,7
“Așa cum Dumnezeu L-a înviat pe Hristos din morți, pentru a aduce la lumină viața și nemurirea prin Evanghelie și pentru a mântui astfel poporul Său de păcatele lor, tot așa Hristos a înviat ființele umane căzute la viața spirituală, înviindu-le cu viața Sa, umplându-le inimile de speranță și bucurie.” RH 31 martie 1904, par. 12
“Hristos S-a dat pe Sine însuși pentru răscumpărarea neamului, pentru ca toți cei care cred în El să aibă viață veșnică. Cei care apreciază acest mare sacrificiu primesc de la Mântuitorul cel mai prețios dintre toate darurile - o inimă curată. Ei dobândesc o experiență care este mai valoroasă decât aurul, argintul sau pietrele prețioase. Ei stau împreună în locurile cerești în Hristos, bucurându-se în comuniune cu El de bucuria și pacea pe care numai El le poate da. Îl iubesc cu inima, cu mintea, cu sufletul și cu puterea, realizând că sunt moștenirea Lui cumpărată prin sânge. Vederea lor spirituală nu este întunecată de politica lumească sau de scopurile lumești. Ei sunt una cu Hristos, așa cum El este una cu Tatăl.” RH 30 mai 1907, par. 5
“Hristos "S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune." (Tit 2:14). El a făcut o jertfă atât de completă încât, prin harul Său, fiecare poate ajunge la standardul perfecțiunii. Despre cei care primesc harul Său și Îi urmează exemplul va fi scris în cartea vieții: "Complet în El - fără pată sau cusur.” RH 30 mai 1907, par. 2
““Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos', ... "care ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești în Hristos" (Efeseni 1:3). Ce ne mai rămâne să cerem, care nu este inclus în această dispoziție milostivă și abundentă? Prin meritele lui Hristos, suntem binecuvântați cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești în Hristos. Este privilegiul nostru să ne apropiem de Dumnezeu, să respirăm atmosfera prezenței Sale.... Nimic altceva decât rămânerea în prezența lui Hristos nu va aduce pace, libertate, curaj și putere.” RH 15 octombrie 1908, par. 9
Miercuri, 19 Iulie
Binecuvântați prin har pentru totdeauna
Compară planul divin de salvare, din Efeseni 1:3,4, cu rezultatele veșnice ale acestuia, descrise în Efeseni 2:7. Care sunt elementele și scopurile planului de mântuire?
“Știința răscumpărării este știința tuturor științelor, știința care este studiul îngerilor și al tuturor inteligențelor din lumile necăzute, știința care atrage atenția Domnului și Mântuitorului nostru, știința care intră în scopul pus la cale în mintea Infinitului - "păstrat în tăcere în timpuri veșnice" -, știința care va fi studiul celor răscumpărați de Dumnezeu de-a lungul veacurilor nesfârșite. Acesta este cel mai înalt studiu în care este posibil ca omul să se angajeze. Așa cum nici un alt studiu nu o poate face, el va însufleți mintea și va înălța sufletul....” ML 360.2
“Tema răscumpărării este una pe care îngerii doresc să o cerceteze; ea va fi știința și cântecul celor răscumpărați de-a lungul veacurilor neîncetate ale veșniciei. Nu este ea demnă de o gândire și de un studiu atent acum?...” ML 360.3
“Subiectul este inepuizabil. Studiul întrupării lui Hristos, al sacrificiului Său ispășitor și al lucrării Sale de mijlocitor va ocupa mintea studentului sârguincios atâta timp cât va dura timpul; și privind spre cer cu anii săi nenumărați, el va exclama: "Mare este misterul evlaviei".” ML 360.4
“În veșnicie vom afla ceea ce, dacă am fi primit iluminarea pe care era posibil să o obținem aici, ne-ar fi deschis înțelegerea. Temele răscumpărării vor angaja inimile, mințile și limbile celor răscumpărați de-a lungul veacurilor veșnice. Ei vor înțelege adevărurile pe care Hristos a dorit să le deschidă ucenicilor Săi, dar pe care ei nu au avut credința să le înțeleagă. În vecii vecilor vor apărea noi viziuni despre perfecțiunea și slava lui Hristos. Prin veacuri nesfârșite, credinciosul Stăpân al Casei va scoate din comorile Sale lucruri noi și vechi.” ST 18 aprilie 1906, par. 7
“Deoarece Dumnezeu este infinit și în El se află toate comorile înțelepciunii, putem, până în veșnicie, să căutăm mereu, să învățăm mereu, dar să nu epuizăm niciodată bogățiile înțelepciunii Sale, ale bunătății Sale sau ale puterii Sale.” ST 25 aprilie 1906, par. 7
Joi, 20 Iulie
Acum salvați de Dumnezeu
Citește din nou Efeseni 2:1-10 concentrându-te pe concluzia lui Pavel din versetele 8-10. Ce idei evidențiază el la finalul acestui pasaj?
“Apostolul îi ruga pe cei cărora le scria să-și amintească faptul că trebuie să dezvăluie în viața lor schimbarea măreață operată în ei de harul transformator al lui Hristos. Ei trebuiau să fie lumini în lume, prin caracterele lor curățate, sfințite, exercitând o influență contrară influenței agențiilor satanice. Ei trebuiau să-și amintească mereu cuvintele: "Nu de la voi înșivă". Ei nu puteau să-și schimbe propriile lor inimi. Iar atunci când, prin eforturile lor, suflete erau scoase din rândurile lui Satana pentru a lua poziție pentru Hristos, ei nu trebuiau să pretindă niciun credit pentru transformarea realizată.” RH 10 mai 1906, par. 6
“Lucrătorii lui Dumnezeu de astăzi trebuie să-și amintească acest lucru. Marea schimbare care se vede în viața unui păcătos după convertire nu este adusă de vreo bunătate omenească. "Cel care se laudă, să se laude în Domnul". Cei care sunt aduși la pocăință să declare că numai datorită bunătății lui Dumnezeu au fost conduși la Hristos.” RH 10 mai 1906, par. 7
“El, care este bogat în îndurare, ne-a împărtășit harul Său. Atunci să se înalțe laude și mulțumiri către el, pentru că a devenit Mântuitorul nostru. Fie ca dragostea Lui, umplându-ne inimile și mințile, să curgă din viețile noastre în curenți bogați de har. Când eram morți în greșeli și păcate, el ne-a înviat la viață spirituală. El a adus harul și iertarea, umplând sufletul de viață nouă. Astfel, păcătosul trece de la moarte la viață. El își asumă acum noile îndatoriri în slujba lui Hristos. Viața lui devine adevărată și puternică, plină de fapte bune. "Pentru că Eu trăiesc", a spus Hristos, "veți trăi și voi".” RH 10 mai 1906, par. 8
“Îi cer fiecărui membru al bisericii să ia în considerare cuvintele: "trebuie să vă nașteți din nou". Trăiți noua viață în Hristos? Faceți lucrarea Lui? Îl onorați arătând marea binecuvântare care se găsește în a sta sub steagul Său? Îi sunteți atât de recunoscători lui Hristos pentru dragostea Sa răscumpărătoare, atât de credincioși și de fideli slujirii Sale, încât inima voastră nu poate fi trufașă, egoistă, egocentrică? Este privegherea spre rugăciune o parte din viața ta zilnică?.” RH 10 mai 1906, par. 9
Vineri, 12 Iulie
Studiu Suplimentar
“Omul cu adevărat convertit nu are timp să se gândească sau să vorbească despre greșelile altora. Buzele sale sunt sfințite și, ca martor credincios al lui Dumnezeu, el mărturisește că harul lui Hristos i-a transformat inima. El își dă seama că nu-și poate permite să vorbească despre descurajare și necredință; nu-și poate permite să fie aspru și să găsească greșeli. El nu a primit ordin de la Dumnezeu să îi pedepsească pe cei rătăciți adunând abuzuri asupra lor.” RH 10 mai 1906, par. 10
“Frații și surorile mele, temeți-vă să găsiți greșeli, temeți-vă să vorbiți împotriva semenilor voștri, ca nu cumva să pierdeți sentimentul că sunteți dedicați slujirii lui Dumnezeu și că, în calitate de slujitor credincios, trebuie să aveți în vedere interesele Lui. Trebuie să trăiți o viață care să-i convingă pe ceilalți că sunteți un copil al lui Dumnezeu, sub pregătirea Căpitanului mântuirii voastre, pentru a fi pregătiți pentru serviciul activ. Te-ai înrolat pentru a lupta împotriva forțelor lui Satana și nu ai timp să lupți împotriva colegilor tăi de luptă.” RH 10 mai 1906, par. 11
“Dumnezeu cheamă biserica Sa să se trezească la datorie, să se arate adevărată și loială Căpitanului mântuirii lor. Ei trebuie să-i urmeze exemplul și să învețe ce înseamnă să fie credincioși Celui care îi iubește și care le-a dat un loc în armata Sa.” RH 10 mai 1906, par. 12